Despăgubiri pasagerilor aerieni în UEDrept societarLitigii cu profesioniștiCambia, Biletul la ordin și CeculDrept fiscalInsolvențăProtecția consumatorilorDreptul muncii și securității socialeDate, confidențialitate și Cyber SecurityDreptul FamilieiStarea civilăLitigiiExecutare silităDrept ContravenționalDrept PenalDrept execuţional penalDrepturile omului

Regimul juridic

Termenele de decădere nu sunt supuse suspendării şi întreruperii, dacă prin lege nu se dispune altfel.

Prima excepție de la această regulă vizează forţa majoră existentă la data la care ar fi trebuit să înceapă curgerea termenului de decădere și care amână începutul termenului până la data încetării forţei majore. Forţa majoră care apare în timpul curgerii termenului de decădere are ca efect suspendarea acestuia, termenul reluându-şi cursul de la data încetării forţei majore. Dacă, însă, după reluarea cursului, ar rămâne mai puţin de 5 zile din termenul de decădere, atunci acesta se împlineşte după 5 zile de la data când suspendarea a încetat.

A doua excepție de la această regulă se referă la întreruprea termenului de decădere în situația în care realizarea dreptului subiectiv presupune exercitarea unei acţiuni în justiţie și are loc pe data introducerii cererii de chemare în judecată sau de arbitrare ori de punere în întârziere. Dispoziţiile privitoare la întreruperea prescripţiei se aplică în mod cporespunzător.

Aceste două excepţii se aplică oricărui termen de decădere. Pentru anumite termene de decădere pot exista şi alte excepţii.

Momentul împlinirii termenului de decădere se determină prin aplicarea regulilor prevăzute la împlinirea prescripţiei extinctive