Creditorii sunt îndreptăţiţi să urmărească pentru valorificarea drepturilor lor de creanţă toate elementele de activ din patrimoniul debitorului.
Excepţie de la această regulă sunt bunurile care, fiind insesizabile, nu pot fi urmărite. Insesizabilitatea unor bunuri din patrimoniul debitorului poate fi legală sau convenţională.
Bunurile insesizabile stabilite prin lege pot fi grupate în două categorii:
Insesizabilitatea voluntară decurge dintr-o clauză expresă stabilită în actul de dobândire a bunului. Prin act juridic, se poate institui inalienabilitatea bunului sau numai insesizabilitatea lui.
Clauza de inalienabilitate poate fi inserată atât în actele cu titlu oneros, cât şi în cele cu titlu gratuit. Pentru a fi valabilă, ea trebuie să îndeplinească două condiţii:
Inalienabilitatea voluntară a bunului atrage şi insesizabilitatea lui. Pentru a fi opozabilă, clauza de inalienabilitate trebuie să fie supusă formalităţilor de publicitate mobiliară şi imobiliară. Clauza de inalienabilitate este opozabilă numai creditorilor ulteriori ai dobânditorului, întrucât doar aceştia au posibilitatea să cunoască existenţa ei. Prin excepţie, clauza de inalienabilitate este opozabilă şi creditorilor anteriori, atunci când ea a fost prevăzută într-un contract cu titlu gratuit.
Pentru valabilitatea clauzei de insesizabilitate, trebuie întrunite aceleaşi condiţii cerute şi pentru instituirea în mod valabil a unei clauze de inalienabilitate.