Instanţa în circumscripţia căreia se află bunul va putea încuviinţa sechestrul judiciar, chiar fără a exista proces, asupra:
În aceste cazuri, partea care a obţinut instituirea sechestrului judiciar este obligată să introducă acţiunea la instanţa competentă, să iniţieze demersurile pentru constituirea tribunalului arbitral sau să solicite punerea în executare a titlului executoriu, într-un termen de cel mult 20 de zile de la data încuviinţării măsurii asigurătorii, sub sancţiunea desfiinţării de drept a măsurii asigurătorii, constatată prin încheiere definitivă, dată fără citarea părţilor. Astfel sunt limitate posibilităţiler de abuz din partea părții, care ar putea întârzia în mod nepermis introducerea acţiunii de fond, prelungind în acest mod efectul măsurii asigurătorii.
În toate celelalte cazuri, sechestrul judiciar poate fi înfiinţat numai dacă s-a declanşat litigiul de fond, iar acesta are ca obiect fie dreptul de proprietate sau un alt drept real principal asupra unui bun mobil ori imobil, fie posesia unui bun mobil sau imobil, fie folosinţa ori administrarea unui bun proprietate comună.
Sechestrul judiciar asupra bunului sau bunurilor în litigiu se instituie numai dacă măsura este necesară pentru conservarea dreptului ce face obiectul litigiului şi doar la cererea persoanei interesate, aceasta putând fi nu numai reclamantul din litigiul de fond, ci şi pârâtul sau chiar un terţ intervenient.
Existenţa a unui litigiu cu privire la proprietatea, alt drept real principal, posesia asupra unui bun ori unor bunuri mobile sau imobile, respectiv folosinţa sau administrarea unui bun sau unor bunuri proprietate comună nu este suficientă, prin ea însăşi, pentru înfiinţarea măsurii asigurătorii, ci partea care a formulat cererea de sechestru judiciar trebuie să justifice un interes, precum şi necesitatea luării acestei măsuri, respectiv pericolul dispariţiei, degradării, înstrăinării sau risipirii bunurilor în litigiu, etc.