Împotriva ordonanței de plată prin care s-a admis în totalitate sau parţial pretenţiilor creditorului, debitorul poate formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia.
Creditorului poate să formuleze cerere în anulare împotriva încheierilor de respingere a cererii când instanţa constată că cererea este neîntemeiată în totalitate ori când dovezile presupuse de analiza apărărilor de fond ale debitorului exced limitelor probatoriului compatibil cu această procedură special şi în cazul emiterii ordonanţei de plată doar pentru o parte dintre pretenţiile sale, în acelaşi termen de 10 zile.
Prin cererea în anulare se poate invoca numai nerespectarea cerințelor pentru emiterea ordonanţei de plată, precum și, cauze de stingere a obligației ulterioare emiterii ordonanței de plată.
Cererea în anulare se soluționează de către instanța care a pronunțat ordonanța de plată, în complet format din 2 judecători şi nu suspendă executarea. Suspendarea va putea fi însă încuviințată, la cererea debitorului, numai cu dare de cauțiune, al cărei cuantum va fi fixat de instanță.
Cererea în anulare poate fi admisă în tot sau în parte, ori poate fi respinsă.
Dacă cererea în anulare este întemeiată, instanţa va anula în tot, sau în parte, ordonanţa de plată emisă cu nerespectarea legii.
Dacă instanţa de judecată trebuie să se pronunţe asupra unei încheieri de respingere a cererii de emitere a ordonanţei de plată sau de admitere doar în parte a pretenţiilor creditorului, dacă constată temeinicia cererii în anulare, va emite o ordonanţa de plată cu respectarea prevederilor legale. Hotărârea astfel pronunţată este definitivă.