Despăgubiri pasagerilor aerieni în UEDrept societarLitigii cu profesioniștiCambia, Biletul la ordin și CeculDrept fiscalInsolvențăProtecția consumatorilorDreptul muncii și securității socialeDate, confidențialitate și Cyber SecurityDreptul FamilieiStarea civilăLitigiiExecutare silităDrept ContravenționalDrept PenalDrept execuţional penalDrepturile omului

Partajul în natură

Această modalitate de partaj presupune formarea unui număr de loturi egal cu numărul copărtaşilor, astfel încât fiecare copărtaş să primească un lot de bunuri ce au făcut parte din masa partajabilă, proporţional cu cota sa parte din dreptul de proprietate comună. 

Dacă este vorba de bunuri aflate în devălmăşie, se va stabili mai întâi cota ce se cuvine fiecărui coproprietar, în funcţie de contribuţia sa la dobândirea bunurilor şi de îndeplinirea obligaţiilor comune.

Partajul în natură poate interveni şi atunci când proprietatea comună are ca obiect un singur bun, caz în care fiecare copărtaş primeşte câte o parte materială din bunul respectiv. Această modalitate de partajare poate fi dispusă şi atunci când împărţirea bunului în materialitatea lui ar implica unele lucrări necostisitoare.

Partajul presupune o repartizare concretă a bunurilor, în materialitatea lor, neputându-se considera realizat dacă instanţa se limitează să stabilească numai cota-parte ce revine fiecăruia.

În vederea alcătuirii loturilor, judecătorul va dispune efectuarea unei expertize pentru formarea loturilor. Raportul de expertiză va arăta valoarea bunurilor şi criteriile avute în vedere la stabilirea acestei valori, va indica dacă bunurile sunt comod partajabile în natură şi în ce mod, propunând, la solicitarea instanţei, loturile ce urmează a fi atribuite.

Dacă nu există un acord al părţilor cu privire la valoarea bunurilor supuse partajului, acestea se evaluează la valoarea de circulaţie din momentul partajării.

La formarea şi atribuirea loturilor, instanţa va ţine seama şi de acordul părţilor, mărimea cotel-părţi ce se cuvine fiecăreia din masa bunurilor de împărţit, natura bunurilor, domiciliul şi ocupaţia părţilor, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărţeala, au făcut construcţii sau îmbunătăţiri cu acordul celorlalţi coproprietari sau altele asemenea.

Instanţa este obligată să examineze condiţiile concrete ale fiecărui copărtaş şi să indice criteriile pe care le-a avut în vedere.

Instanţa de judecată procedează la formarea loturilor şi la atribuirea lor, iar în cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, se vor întregi printr-o sumă în bani, numită sultă.

Dacă este posibil să se facă partajul în natură, chiar dacă loturile sunt inegale, instanţa nu poate, fără consimţământul copărtaşilor, să recurgă la o altă modalitate de împărţeală.