Dacă însă niciunul din proprietari nu cere atribuirea bunului ori această modalitate nu se finalizează, instanţa va dispune vânzarea bunului, prin bună învoială ori de către executorul judecătoresc, prin licitaţie, sumele atribuite din vânzare fiind împărţite de instanţă fiecărui coproprietar.
Dacă părţile sunt de acord ca vânzarea să se facă prin bună învoială, instanţa va stabili şi termenul la care aceasta va fi efectuată. Termenul nu poate fi mai mare de 3 luni, în afară de cazul în care părţile sunt de acord cu majorarea lui. La împlinirea termenului, părţile vor prezenta instanţei dovada vânzării.
În cazul în care vreuna dintre părţi nu a fost de acord cu vânzarea prin bună învoială sau dacă această vânzare nu s-a realizat în termenul stabilit mai sus, instanţa, prin încheiere dată cu citarea părţilor, va dispune ca vânzarea să fie efectuată de executorul judecătoresc.
Încheierile de scoatere în vânzare a bunului pot fi atacate, separat de hotărârea finală de partaj, numai cu apel, în termen de 15 zile de la pronunţare. Dacă nu au fost astfel atacate, aceste încheieri nu mai pot fi supuse apelului odată cu hotărârea asupra fondului procesului. Executarea încheierii de scoatere în vânzare a bunului supus partajului poate avea loc numai după ce a rămas definitivă.
După rămânerea definitivă a încheierii prin care s-a dispus vânzarea bunului de către un executor judecătoresc, acesta va proceda la efectuarea vânzării la licitaţie publică.
Procedura de vânzare la licitaţie publică este cea prevăzută de Codul de procedură civilă în materie de urmărire silită care se aplică în mod corespunzător în completarea prevederilor speciale referitoare la vânzarea bunurilor supuse partajului prin intermediul executorului judecătoresc.
În cazul vânzării la licitaţie publică a bunurilor supuse partajului sunt următoarele reguli speciale:
În cazul în care vânzarea a avut loc prin bună învoială sau prin intermediul executorului judecătoresc, la licitaţie publică, sumele rezultate din vânzare vor fi consemnate la dispoziţia instanţei (de părţi, dacă vânzarea s-a făcut prin bună învoială, sau de executorul judecătoresc, dacă vânzarea s-a făcut prin intermediul său), urmând a fi împărţite de instanţă, potrivit dreptului fiecărui coproprietar, prin hotărârea finală de partaj.
În cazul în care vânzarea la licitaţie nu se realizează şi instanţa constată că partajul nu se poate face în niciuna dintre modalităţile prevăzute de lege, aceasta va hotărî închiderea dosarului.