Despăgubiri pasagerilor aerieni în UEDrept societarLitigii cu profesioniștiCambia, Biletul la ordin și CeculDrept fiscalInsolvențăProtecția consumatorilorDreptul muncii și securității socialeDate, confidențialitate și Cyber SecurityDreptul FamilieiStarea civilăLitigiiExecutare silităDrept ContravenționalDrept PenalDrept execuţional penalDrepturile omului

Prescripţia extinctivă

Prescripţia extinctivă este acea sancţiune care constă în stingerea, în condiţiile stabilite de lege, a dreptului material la acţiune neexercitat în termen.

Prin drept la acţiune se înţelege dreptul de a constrânge o persoană, cu ajutorul forţei publice, să execute o anumită prestaţie, să respecte o anumită situaţie juridică sau să suporte orice altă sancţiune civilă, după caz.

Noţiunea de prescripţie extinctivă desemnează, pe de o parte, instituţia de drept civil care are această denumire, iar, pe de altă parte, stingerea dreptului material la acţiune.

Pentru dreptul civil, prescripţia extinc¬tivă este o sancţiune îndreptată împotriva pasivităţii titularului dreptului subiectiv civil sau al altei situaţii juridice ocrotite de lege, care, în condiţiile legii, nu va mai avea posibilitatea de a obţine protecţia judiciară a acesteia prin exercitarea dreptului material la acţiune.

Prescripţia extinctivă este reglementată ca o instituţie juridică de ordine privată. În prezent, organul de jurisdicţie competent nu poate aplica prescripţia din oficiu. Prescripţia nu poate fi invocată din oficiu nici măcar în acele situaţii în care ar fi în interesul statului sau al unitătilor sale administrativ-teritoriale.

Există posibilitatea renunţării la prescripţie.

Părţile care au capacitate deplină de exerciţiu pot să modifice, prin acord expres, durata termenelor de prescripţie sau cursul prescripţiei prin fixarea începutului acesteia ori prin modificarea cauzelor legale de suspendare sau de întrerupere.

Prin acordul expres al părţilor, termenele de prescripţie pot fi reduse sau mărite, însă sunt fixate anumite limite în sensul că, în cazul termenelor de prescripţie (legale) mai mici de 10 ani, noua durată a acestora, convenită de părţi, nu poate fi mai mică de un an şi nici mai mare de 10 ani, iar în cazul termenelor de prescripţie (legale) de cel puţin 10 ani, noua durată a acestora poate fi stabilită până la 20 ani.

Cauzele de suspendare sau de întrerupere pot fi modificate de părți prin stabilirea unui alt conţinut, dar nu pot fi suprimate. 

Părţile nu au posibilitatea de a modifica durata termenelor de prescripţie extinctivă sau cursul acesteia în cazul drepturilor la acţiune de care părţile nu pot să dispună şi nici în cazul acţiunilor derivate din contractele de adeziune, de asigurare şi cele supuse legislaţiei privind protecţia consumatorului.

Prin excepţie de la caracterul de ordine privată al instituţiei prescripţiei extinctive în ansamblul ei, există şi dispoziţii legale de ordine publică.

Este interzisă orice clauză prin care fie direct, fie indirect o acţiune ar fi declarată imprescriptibilă, deşi, potrivit legii, aceasta este prescriptibilă, sau invers, o acţiune declarată de lege imprescriptibilă, ar fi considerată prescriptibilă și este sancţionată tot cu nulitatea absolută orice convenţie sau clauză contrară acestor dispoziţii.


    Copyright © 2019 - Ionas Mihaela - Cabinet de avocat. Cluj-Napoca Toate drepturile rezervate.