Prin întreruperea prescripţiei extinctive se înţelege modificarea cursului acesteia constând în înlăturarea prescripţiei scurse înainte de apariţia unei cauze întreruptive şi începerea unei alte prescripţii extinctive.

Ori de câte ori titularul dreptului subiectiv prescriptibil părăseşte starea de pasivitate sau cel în folosul căruia curge prescripţia extinctivă abandonează atitudinea de împotrivire faţă de titularul dreptului, prin recunoaşterea datoriei sale, se produce întreruperea prescripției extinctive.

În acest caz este necesar ca împrejurările ce constituie, potrivit legii, eventual astfel cum au fost modificate prin acordul expres al părţilor, cauze de întrerupere să intervină după ce prescripţia extinctivă a început să curgă şi mai înainte de împlinirea termenului de prescripţie extinctivă. 

Recunoaşterea dreptului prin act scris sau constituirea de garanţii după împlinirea termenului de prescripţie produce acelaşi efect ca şi întreruperea.