Prescripţia extinctivă se întrerupe:
Recunoaşterea dreptului se poate face unilateral sau convenţional şi poate fi expresă sau tacită.
Recunoaşterea este tacită atunci când rezultă fără echivoc din manifestări care să ateste existenţa dreptului celui împotriva căruia curge prescripţia. Sunt acte de recunoaştere tacită: plata parţială a datoriei, achitarea, în tot sau în parte, a dobânzilor sau penalităţilor, solicitarea unui termen de plată şi altele asemenea.
Poate invoca recunoaşterea tacită şi cel îndreptăţit la restituirea unei prestaţii făcute în executarea unui act juridic ce a fost desfiinţat pentru nulitate, rezoluţiune sau orice altă cauză de ineficacitate, atât timp cât bunul individual determinat, primit de la cealaltă parte cu ocazia executării actului desfiinţat, nu este pretins de aceasta din urmă pe cale de acţiune reală ori personală.
Prescripţia este întreruptă chiar dacă sesizarea a fost făcută la un organ de jurisdicţie ori de urmărire penală necompetent sau chiar dacă este nulă pentru lipsă de formă.
În cazul în care cererea este introdusă la un organ necompetent, prescripţia extinctivă se consideră întreruptă de la data introducerii cererii la acel organ, iar nu de la data la care sesizarea va ajunge la organul competent potrivit legii.
Prescripţia extinctivă nu este întreruptă atunci când, fiind sesizată o instanţă necompetentă, aceasta nu ar urma să pronunţe soluţia declinării competenţei, ci va respinge cererea de chemare în judecată ca nefiind de competenţa instanţelor române sau atunci când cererea de chemare în judecată a fost introdusă la un organ fără activitate jurisdicţională, deoarece un astfel de organ nu poate fi asimilat unei instanţe.
Prescripţia nu este întreruptă dacă cel care a făcut cererea de chemare în judecată sau de arbitrare ori de intervenţie în procedura insolventei sau a urmăririi silite a renunţat la ea, nici dacă cererea a fost respinsă, anulată ori s-a perimat printr-o hotărâre rămasă definitivă, însă, potrivit dispoziţiei legale înscrise în teza a ll-a, dacă reclamantul, în termen de 6 luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a rămas definitivă, introduce o nouă cerere, prescripţia este considerată întreruptă prin cererea de chemare în judecată sau de arbitrare precedentă, cu condiţia însă ca noua cerere să fie admisă.
Prescripţia nu este întreruptă nici dacă hotărârea judecătorească sau arbitrală şi-a pierdut puterea executorie prin împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită. în acest caz însă, dacă dreptul de a obţine obligarea pârâtului este imprescriptibil sau nu s-a prescris încă, se va putea face o nouă cerere de chemare în judecată ori de arbitrare, fără a se putea opune excepţia autorităţii de lucru judecat.
În cazul anulării cererii pentru vicii de formă, prescripţia extinctivă se consideră întreruptă la data la care a fost introdusă acea cerere, chiar dacă nu a fost reiterată în termen de 6 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii de anulare.
În cazul renunţării la judecată se pronunţă o încheiere prin care instanţa ia act de acest act procesual de dispoziţie, iar în cazul perimării instanţa pronunţă o hotărâre prin care constată perimarea. În aceste ipoteze, pentru identitate de raţiune, dacă este reiterată cererea în termen de 6 luni de la data rămânerii definitive a încheierii prin care s-a luat act de renunţarea la judecată sau a hotărârii prin care s-a constatat perimarea, prescripţia va fi considerată întreruptă prin cererea de chemare în judecată sau de arbitrare precedentă, cu condiţia ca noua cerere să fie admisă.
În cazul întreruperii prescripţiei extinctive prin introducerea cererii de chemare în judecată sau de arbitrare, efectele întreruperii se produc definitiv pe data rămânerii definitive a hotărârii de admitere a cererii respective.
Între data sesizării instanţei şi data rămânerii definitive a hotărârii, întreruperea prescripţiei extinctive este provizorie şi condiţionată, în sensul că definitivarea efectului întreruptiv este condiţionată de admiterea cererii de chemare în judecată şi de rămânerea definitivă a hotărârii.
Efectul întreruptiv de prescripţie al cererii de chemare în judecată va dispărea cu efect retroactiv dacă nu se va ajunge la pronunţarea unei hotărâri definitive de admitere a cererii respective.
Prescripţia este întreruptă prin punerea în întârziere a celui în folosul căruia curge prescripţia numai dacă aceasta este urmată de chemarea lui în judecată în termen de 6 luni de la data punerii în întârziere. Și în acest caz întreruperea prescripţiei extinctive este provizorie şi condiţionată de declanşarea procesului având ca obiect protecţia judiciară a dreptului prescriptibil în termen de 6 luni de la data punerii în întârziere.