Întreruperea cursului prescripţiei extinctive produce următoarele efecte:
Felul noii prescripţii extinctive care începe să curgă după ce a operat întreruperea se determină în raport de cauza de întrerupere a prescripţiei extinctive.
Dacă întreruperea s-a produs ca urmare a recunoaşterii, va începe să curgă o prescripţie extinctivă de acelaşi fel cu cea înlăturată, tot o prescripţie extinctivă a dreptului material la acţiune.
În cazul întreruperii ca urmare a introducerii cererii de chemare în judecată sau de arbitrare, noua prescripţie extinctivă va avea un alt obiect, anume prescripţia extinctivă a dreptului de a obţine executarea silită, această din urmă prescripţie începând să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii de admitere a cererii.
Dacă întreruperea rezultă din intervenţia făcută în procedura insolvenţei sau a urmăririi silite, va începe să curgă o prescripţie extinctivă de acelaşi fel de la data la care există din nou posibilitatea legală de valorificare a creanţei rămase neacoperite.
În cazul în care prescripţia a fost întreruptă, aceasta operează până la comunicarea ordonanţei de clasare, a ordonanţei de suspendare a urmăririi penale ori a hotărârii de suspendare a judecăţii sau până la pronunţarea hotărârii definitive a instanţei penale.
Dacă repararea pagubei se acordă din oficiu, întreruperea operează până la data când cel împotriva căruia a început să curgă prescripţia a cunoscut sau trebuia să cunoască hotărârea definitivă a instanţei penale prin care ar fi trebuit să se stabilească despăgubirea, în ambele ipoteze începând să curgă tot o prescripţie a dreptului material la acţiune, afară de ipoteza în care instanţa penală a soluţionat latura civilă, când noua prescripţie care va începe va avea ca obiect dreptul de a obţine executarea silită.
Efectele întreruperii prescripţiei profită celui de la care emană actul întreruptiv şi nu pot fi opuse decât celui împotriva căruia a fost îndreptat un asemenea act, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.
În cazul în care prescripţia a fost întreruptă prin recunoaşterea dreptului de către cel în folosul căruia curgea, efectele întreruperii profită celui împotriva căruia a curs şi nu pot fi opuse decât autorului recunoaşterii.
În cazul în care obligaţia corelativă dreptului supus prescripţiei extinctive a fost garantată de un fideiusor, întreruperea prescripţiei împotriva debitorului principal sau contra fideiusorului produce efecte în privinţa amândurora.
În cazul obligaţiilor indivizibile, întreruperea prescripţiei în privinţa unuia dintre creditori sau debitori produce efecte şi faţă de ceilalţi.
În cazul obligaţiilor solidare, întreruperea prescripţiei în privinţa unuia dintre creditorii solidari profită tuturor creditorilor solidari, iar întreruperea prescripţiei faţă de unul dintre debitorii solidari produce efecte şi faţă de ceilalţi codebitori.
Întreruperea prescripţiei faţă de un moştenitor al debitorului solidar nu produce efecte faţă de ceilalţi codebitori decât pentru partea acelui moştenitor, chiar dacă este vorba despre o creanţă ipotecară.