Cauzele de repunere în termenul de prescripţie extinctivă nu sunt menţionate de lege, fiind lăsate la libera apreciere a organului de jurisdicţie căruia i se solicită repunerea în termenul de prescripţie extinctivă, care urmează să decidă de la caz la caz, în funcţie de situaţia concretă din speţă, textul legal referindu-se la „motive temeinice".
Prin motive temeinice, care să justifice repunerea în termenul de prescripţie extinctivă, trebuie să se înţeleagă doar acele împrejurări care, fără a avea caracterul forţei majore, sunt exclusive de culpă.
Împrejurările de fapt respective au caracterul de piedică în exercitarea acţiunii pentru reclamant şi pentru cei care s-ar afla în condiţii asemănătoare şi nu i se poate imputa vreo culpă acestuia.
Repunerea în termenul de prescripţie extinctivă exclude atât forţa majoră, cât şi culpa.
Domeniul repunerii în termenul de prescripţie extinctivă începe unde încetează culpa şi încetează unde începe forţa majoră.
Exemple de cauze care justifică repunerea în termenul de prescripţie extinctivă:
Exemple de cauze care nu justifică repunerea în termenul de prescripţie extinctivă:
În cazul în care dispoziţiile legale referitoare la exercitarea dreptului la acţiune într-un anumit termen sunt „accesibile şi previzibile", necunoaşterea acestora sau înţelegerea lor greşită nu justifică repunerea în termen.
Dimpotrivă, în ipoteza în care eroarea de drept privește dispoziţii legale care nu sunt „accesibile şi previzibile", titularul dreptului poate fi repus, la cererea sa, în termenul de prescripţie extinctivă.
