Părțile au posibilitatea de a efectua acte procesuale de dispoziţie cu privire la drepturile subiective (pretenţiile) supuse judecăţii sau la mijloacele procesuale prin care se pot recunoaşte sau realiza aceste drepturi în timpul procesului.
Părţile trebuie să aibă capacitate procesuală de exerciţiu deplină. În cazul celor lipsiți de capacitate procesuală de exerciţiu sau cu capacitate procesuală de exerciţiu restrânsă, trebuie să existe încuviinţarea prealabilă a instanţei de tutelă sau a organului administrativ competent.
Cu toate acestea, actele procesuale de dispoziţie făcute în orice proces de reprezentanţii minorilor, ai persoanelor puse sub interdicţie şi ai dispăruţilor nu vor împiedica judecata, dacă instanţa apreciază că ele nu sunt în interesul acestor persoane.
Totodată, cei care introduc acţiune privitoare la filiaţie în numele unui copil sau al unei persoane puse sub interdicţie judecătorească, precum şi copilul minor care a introdus singur nu pot renunţa la judecarea ei.
Dacă actul procesual de dispoziţie urmează a se face prin reprezentant convenţional, acesta are nevoie de o procură specială, procura ad litem nefiind suficientă.
Avocatul care reprezintă şi asistă partea nu trebuie să înfăţişeze o procură specială dacă în contractul de asistenţă juridică este prevăzut dreptul de a efectua acte procesuale de dispoziţie sau un anume asemenea act .
Asemenea acte procesuale de dispoziţie ale părţilor sunt: desistarea (renunţarea reclamantului), achiesarea şi tranzacţia judiciară.
Desistarea reclamantului se poate prezenta sub două forme:
Achiesarea se poate prezenta sub două forme:
