Despăgubiri pasagerilor aerieni în UEDrept societarLitigii cu profesioniștiCambia, Biletul la ordin și CeculDrept fiscalInsolvențăProtecția consumatorilorDreptul muncii și securității socialeDate, confidențialitate și Cyber SecurityDreptul FamilieiStarea civilăLitigiiExecutare silităDrept ContravenționalDrept PenalDrept execuţional penalDrepturile omului

Soluţiile în apel

 

Asupra apelului, instanţa se pronunţă prin decizie.

Instanţa de apel poate păstra hotărârea atacată, când va respinge, va anula sau va constata perimarea apelului.

Instanţa poate soluționa apelul în același mod ca şi prima instanţă, situaţie care echivalează cu respingerea apelului şi menţinerea hotărârii atacate. În motivarea deciziei, instanţa de apel poate să se refere la motivele hotărârii primei instanţe şi să le adopte, dacă apărările făcute în faţa instanţei de apel sunt identice cu cele făcute la prima instanţă. Instanţa trebuie să ţină cont de susţinerile făcute de părţi înaintea ei, nefiind suficient să reproducă motivarea din hotărârea apelată ori să se mulţumească a spune că apelul este nefondat, deoarece, într-un asemenea caz, decizia apare ca nemotivată, fiind susceptibilă de casare.

Instanța poate respinge apelul ca urmare a admiterii unei excepţii procesuale, apelul putând fi respins ca tardiv, inadmisibil, introdus de o persoană fără calitate procesuală, lipsit de interes sau anulat ca netimbrat, neregulat introdus, pentru alte lipsuri ale cererii de apel sau se poate constata perimarea lui.

Dacă apelul este respins sau anulat, la cererea intimatului, apelantul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată făcute în apel.

În cazul în care admite apelul, instanţa poate anula sau schimba în tot sau în parte hotărârea apelată.

Dacă apelul s-a admis şi hotărârea atacată a fost schimbată în tot sau în parte este necesar să se arate mai întâi că s-a admis apelul, iar apoi să se reproducă soluţia dată de instanţa de apel pe fond, iar instanța va trebui să motiveze hotărârea.

În cazul admiterii apelului şi schimbării hotărârii atacate, intimatul va plăti cheltuielile de judecată, atât cele avansate la judecata în primă instanţă, cât şi cele din apel, în totalitate sau parţial, în măsura admiterii pretenţiilor deduse judecăţii.

În cazul în care instanţa de apel constată că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului sau judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, va anula hotărârea atacată şi va judeca procesul, evocând fondul şi pronunţând o hotărâre executorie, susceptibilă de recurs, dacă legea nu prevede în mod expres altfel. 

Prin excepție, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe sau altei instanţe egale în grad cu aceasta din aceeaşi circumscripţie, atunci când părţile solicită în mod expres luarea acestei măsuri, cerere care poate fi formulată doar prin cererea de apel sau prin întâmpinare. Hotărârea de trimitere spre rejudecare este susceptibilă de recurs, dacă legea nu prevede altfel. Trimiterea spre rejudecare poate fi dispusă o singură dată în cursul procesului.

În cazul admiterii apelului şi al anulării hotărârii atacate:

  • dezlegarea dată problemelor de drept de către instanţa de apel, precum şi necesitatea administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, indiferent dacă evocarea fondului are loc în faţa instanţei de apel sau aceasta trimite spre rejudecare.
  • în cazul în care instanţa de apel constată că prima instanţă a fost necompetentă, iar necompetenţa a fost invocată în condiţiile legii va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre judecare instanţei competente sau altui organ cu activitate jurisdicţională competent sau va respinge cererea ca inadmisibilă. Sunt astfel de situații:
  • dacă în faţa primei instanţe s-a ridicat excepţia de necompetenţă, dar instanţa a respins-o sau a omis să se pronunţe cu privire la aceasta
  • dacă în faţa primei instanţe nu s-a ridicat excepţia de necompetenţă generală, fiind invocată pentru prima oară prin cererea de apel.

Instanţa de apel, constatând necompetenţă primei instanţe, va desfiinţa hotărârea acesteia, pronunţând în locul ei o hotărâre de declinare a competenţei în favoarea instanţei competente sau a organului cu activitate jurisdicţională competent. În cazul în care cererea este de competenţa unui organ fără activitate jurisdicţională, după anularea sentinţei atacate, instanţa de apel va respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă. 

 

În cazul în care instanţa de apel constată că ea are competenţa să judece în primă instanţă, va anula hotărârea atacată şi va judeca în fond, în primă instanţă, pronunţând o hotărâre susceptibilă de apel sau de recurs, potrivit legii.

Când se constată că există un alt motiv de nulitate decât necompetenţă primei instanţe, iar prima instanţă a judecat în fond, instanţa de apel, anulând în tot sau în parte procedura urmată în faţa primei instanţe şi hotărârea atacată, va reţine procesul spre judecare, pronunţând o hotărâre susceptibilă de recurs, dacă este cazul.

Apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai rea decât aceea din hotărârea atacată. Aceast principiu, denumit non reformatio in peius, se aplică şl atunci când apelul este declarat de către procuror în favoarea uneia dintre părţi.

Apelantul poate renunţa la aplicarea acestuia, însă consimţământul privind renunţarea ia aplicarea principiului non reformatio in peius trebuie să fie expres şi neechivoc.

Situaţia părţii se poate agrava în propria cale de atac și în alte cazuri prevăzute de lege: 

  • ca efect al admiterii excepţiei autorităţii de lucru judecat, părţii i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai rea decât aceea din hotărârea atacată.
  • în ipoteza în care şi partea adversă a introdus apel principal sau a formulat apel incident, însă numai dacă acestea au fost admise.

Hotărârea instanţei de apel este o hotărâre executorie, care poate fi pusă în executare silită, desigur, în măsura în care cuprinde dispoziţii susceptibile de a fi executate silit.

Decizia instanţei de apel poate fi atacată pe calea recursului, dacă legea nu prevede altfel.

Hotărârea dată în apel poate forma obiect al revizuirii sau al contestaţiei în anulare de drept comun.

Hotărârea instanţei de apel poate forma și obiectul cererii de îndreptarea a erorilor materiale strecurate în cuprinsul ei şi a cererii de completare, de lămurire sau de înlăturare a dispoziţiilor potrivnice.