Termenul de apel reprezintă intervalul de timp înăuntrul căruia se poate exercita calea de atac a apelului. Termenul de apel este de 30 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Termenul de apel se calculează pe zile libere, deci nu se ia în calcul nici ziua în care el începe să curgă şi nici ziua în care el se împlineşte. Dacă termenul se sfârşeşte într-o zi nelucrătoare, el se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru următoare.

Preşedintele instanţei sau persoana desemnată de acesta care primeşte cererea de apel poate să prelungească termenul de apel cu cel mult 5 zile, pentru a da posibilitatea apelantului de a-şi modifica sau completa cererea, în cazul în care aceasta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, dacă apreciază că intervalul rămas până la expirarea termenului de apel nu este suficient în acest scop.

Dreptul de a apela hotărârea primei instanţe se naşte din momentul pronunţării acesteia.

Dovada comunicării hotărârii rezultă din actul întocmit de agentul procedural însărcinat cu comunicarea hotărârii și nu poate fi completat cu alte probe.

Prin excepție, există cazuri de echipolenţă, potrivit cărora un alt act de procedură efecturat de parte înlocuieşte comunicarea hotărârii, ca moment de la care începe să curgă termenul de apel.

Termenul de apel curge de la comunicarea hotărârii, chiar dacă aceasta a fost comunicată odată cu încheierea de încuviinţare a executării silite. Sunt astfel de situații: în cazul în care hotărârea primei instanţe se bucură de executare provizorie sau în cazul în care, în mod eronat, hotărârea să fi fost pusă în executare, deşi nu era executorie. În aceste cazuri, comunicarea hotărârii se face într-un alt scop, însă de la acest moment începe să curgă termenul de apel.
Dacă o parte face apel înainte de comunicarea hotărârii, aceasta se socoteşte comunicată la data depunerii cererii de apel.
În cazul în care partea a primit sub semnătură copie de pe hotărâre, ea se consideră comunicată de la această data.
În cazul în care partea a cerut comunicarea actului unei alte părţi, ea se consideră comunicată de la data formulării cererii.

Cazurile de echipolenţă sunt de strictă interpretare şl nu pot fi extinse şi la alte împrejurări. În consecință, în alte situații, chiar dacă partea cunoaște hotărârea, aceasta nu echivalează cu comunicarea acesteia. De exemplu:

dacă o parte introduce o cerere de îndreptare a erorii materiale strecurate în cuprinsul hotărârii primei instanţe, hotărâre care nu i-a fost comunicată, cererea nu face să înceapă curgerea termenului de apel;
introducerea unei contestaţii în anulare sau a unei revizuiri împotriva unei hotărâri de primă instanţă ce nu a fost comunicată părţii nu echivalează cu o comunicare a hotărârii.

Există derogări de la termenul general de apel atât sub aspectul duratei termenului de apel, cât și a momentului de la care începe să curgă acesta. De exemplui:

termenul de apel împotriva încheierii prin care, în primă instanţă se respinge ca inadmisibilă cererea de intervenţie voluntară este de 5 zile, care curge de la pronunţare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru partea lipsă;
încheierea de respingere a cererii de asigurare a dovezilor poate fi atacată cu apel în termen de 5 zile, care curge de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor şl de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor;
încheierea prin care se dispune scoaterea la vânzare a bunului în cadrul procedurii partajului, stabilirea termenului de efectuare a vânzării prin bună învoială, respectiv efectuarea vânzării prin intermediul executorului judecătoresc poate fi atacată separat cu apel în termen de 15 zile de la pronunţare;
ordonanţa preşedinţială poate fi atacată cu apel în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, respectiv de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor, cu excepţia cazurilor în care prin legi speciale se prevede altfel;
termenul de apel împotriva încheierii pronunţate în cadrul procedurii necontencioase curge de la pronunţare, pentru cei care au fost prezenţi la ultima şedinţă de judecată, şi de la comunicare, pentru cei care au lipsit.

Pentru procuror, termenul de apel curge de la pronunţarea hotărârii, în afară de cazurile în care procurorul a participat la judecata în primă instanţă, când termenul curge de la comunicarea hotărârii.

Termenul de apel se întrerupe:

prin moartea părţii care are interes să exercite calea de atac.

În aceste cazuri, se va face din nou o singură comunicare a hotărârii, la ultimul domiciliu al defunctului, pe numele moştenirii, fără a se arăta numele şi calitatea fiecărui moştenitor. Pentru moştenitorii lipsiţi de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă ori dispăruţi şi în caz de moştenire vacantă, termenul de apel curge din ziua în care se va numi tutorele, curatorul sau administratorul provizoriu.

Apelul nu constituie prin el însuşi un act de acceptare a moştenirii.

prin moartea mandatarului căruia i s-a făcut comunicarea hotărârii primei instanţe, fără a distinge după cum termenul curge de la comunicare sau de la pronunţare.

În aceste cazuri, se va face o nouă comunicare a hotărârii părţii, la domiciliul ei şi un nou termen va începe să curgă de la data comunicării, care se va face o singură dată părţii.

termenul procedural nu începe să curgă, iar, dacă a început să curgă mai înainte, se întrerupe faţă de cel lipsit de capacitate de exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrânsă, cât timp nu a fost desemnată o persoană care să îl reprezinte sau să îl asiste.

Dacă comunicarea hotărârii s-a efectuat deja către parte, nu se va realiza o nouă comunicare către tutore, curator sau administratorul provizoriu. Acestora le va fi opozabilă comunicarea, însă vor avea termen pentru formularea apelului de 30 de zile de la data desemnării lor.

Neexercitarea apelului înăuntrul termenului prevăzut de lege se sancţionează cu decăderea, partea interesată nemaiputând folosi această cale de atac.

Excepţia de tardivitate a apelului poate fi invocată de partea interesată, de procuror sau de către instanţă, din oficiu.

În cazul în care apelul este respins ca tardiv, hotărârea primei instanţe devine executorie la data la care a expirat termenul de apel. De la aceeaşi dată, hotărârea primei instanţe devine şi definitivă.

Partea decăzută din dreptul de a exercita apel poate solicita instanţei repunerea în termen, dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. În termenul de exercitare a apelului care însă curge de la încetarea împiedicării, partea va solicita repunerea în termen, formulând şi cererea de apel. Rezolvarea cererii de repunere în termen este de competenţa instanţei de apel.

Termenul de exercitare a apelului este și termenul de motivare a acestuia. Prin excepţie, în cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeaşi durată, care curge însă de la data comunicării hotărârii. Sunt astfel de cazuri:

în cazul în care termenul de apel curge de la pronunţare
în cazul în care partea formulează apel înainte de comunicarea hotărârii.