Despăgubiri pasagerilor aerieni în UEDrept societarLitigii cu profesioniștiCambia, Biletul la ordin și CeculDrept fiscalInsolvențăProtecția consumatorilorDreptul muncii și securității socialeDate, confidențialitate și Cyber SecurityDreptul FamilieiStarea civilăLitigiiExecutare silităDrept ContravenționalDrept PenalDrept execuţional penalDrepturile omului

Noţiunea punerii sub interdicție judecătorească

Interdicţia judecătorească este acea măsură de ocrotire care poate fi dispusă numai de către instanţa judecătorească atunci când persoana fizică este lipsită de discernământul necesar îngrijirii intereselor sale din cauza alienaţiei sau debilităţii mintale şi constă în lipsirea de capacitate de exerciţiu şi instituirea tutelei.

Va fi pusă sub interdicţie judecătorească persoana care nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza alienaţiei ori debilităţii mintale.

Punerea sub interdicţie presupune întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii de fond:

  • persoana care urmează să fie pusă sub interdicţie să fie lipsită de discernământ;
  • cauza lipsei de discernământ să fie alienaţia ori debilitatea mintală;
  • lipsa de discernământ să nu îi permită persoanei respective să se îngrijească de interesele sale.

Condiţiile punerii sub interdicţie sunt de strictă interpretare şi aplicare. Nu se poate dispune punerea sub interdicţie în cazul în care o persoană nu este în măsură să se îngrijească de interesele sale din alte motive decât lipsa discernământului precum vârsta înaintată, infirmităţi fizice, boală etc. sau atunci când lipsa discernământului se datorează altor cauze, iar nu alienaţiei sau debilităţii mintale.