În procedura punerii sub interdicție judecătorească, ascultarea celui cu privire la care se solicită punerea sub interdicţie este obligatorie. La termenul de judecată, instanţa este obligată să îl asculte pe acesta, punându-i şi întrebări pentru a constata starea sa mintală. Dacă cel a cărui punere sub interdicţie judecătorească este cerută nu este în stare să se înfăţişeze în instanţă, el va fi ascultat la locul unde se găseşte.

Sunt obligatorii și concluziile procurorului.

Asupra cererii de punere sub interdicţie instanţa se pronunţă prin hotărâre. 

Sentinţa pronunţată asupra cererii de punere sub interdicţie poate fi atacată cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea pronunţată în apel nu este supusă şi recursului.

După ce hotărârea de punere sub interdicţie judecătorească a rămas definitivă, instanţa care a pronunţat-o sau instanţa de apel va comunica, de îndată, dispozitivul acesteia în copie legalizată, după cum urmează:

• serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor la care naşterea celui pus sub interdicţie judecătorească este înregistrată, pentru a se face menţiune pe marginea actului de naştere;
• serviciului sanitar competent, pentru ca acesta să instituie asupra celui pus sub interdicţie judecătorească o supraveghere permanentă;
• biroului de cadastru şi publicitate imobiliară competent, pentru notarea în cartea funciară, când este cazul;
• registrului comerţului, dacă persoana pusă sub interdicţie judecătorească este profesionist.

În cazul în care cererea de punere sub interdicţie judecătorească a fost respinsă, curatela instituită pe durata procesului încetează de drept.