Ajutorul public judiciar sub forma asistenţei prin avocat se acordă conform prevederilor cuprinse în Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la asistenţa judiciară sau asistenţa judiciară gratuită. 

Asistenţa prin avocat poate fi şi extrajudiciară şi constă în acordarea de consultaţii, formularea de cereri, petiţii, sesizări, iniţierea altor asemenea demersuri legale, precum şi în reprezentarea în faţa unor autorităţi sau instituţii publice, altele decât cele judiciare sau cu atribuţii jurisdicţionale, în vederea realizării unor drepturi sau interese legitime. Asistenţa extrajudiciară trebuie să conducă la furnizarea unor informaţii clare şi accesibile solicitantului, în conformitate cu prevederile legale în vigoare referitoare la instituţiile competente, şi, dacă este posibil, la condiţiile, termenele şi procedurile prevăzute de lege pentru recunoaşterea, acordarea sau realizarea dreptului ori interesului pretins de solicitant.

Avocatul care a acordat asistenţă extrajudiciară nu poate acorda asistenţă judiciară aceleiaşi persoane, pentru valorificarea ori apărarea aceluiaşi drept sau interes, în cazul în care beneficiarul asistenţei extrajudiciare formulează cerere de chemare în judecată pentru valorificarea ori apărarea acelui drept sau interes.

Modul de plată şi nivelul remuneraţiei avocaţilor pentru serviciile de asistenţă extrajudiciară se stabilesc prin protocol încheiat între Ministerul Justiţiei şi Uniunea Naţională a Barourilor din România.