Despăgubiri pasagerilor aerieni în UEDrept societarLitigii cu profesioniștiCambia, Biletul la ordin și CeculDrept fiscalInsolvențăProtecția consumatorilorDreptul muncii și securității socialeDate, confidențialitate și Cyber SecurityDreptul FamilieiStarea civilăLitigiiExecutare silităDrept ContravenționalDrept PenalDrept execuţional penalDrepturile omului

Reguli speciale privind acordarea ajutorului public judiciar

În ceea ce privește cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene sau altor persoane care au domiciliul ori reşedinţa obişnuită pe teritoriul unui stat membru și cererile de asistenţă judiciară formulate de către un alt stat membru al Uniunii Europene există reguli speciale privind acordarea ajutorului public judiciar.

Ministerul Justiţiei este autoritatea centrală română în materia acordării ajutorului public judiciar, în sensul Directivei (CE) nr. 8/2003.

Cererile pentru acordarea ajutorului public judiciar se întocmesc potrivit formularului de cerere și se depune însoţită de documente justificative:

  • fie prin intermediul autorităţii centrale a statului membru de domiciliu sau de reşedinţă al solicitantului
  • fie prin intermediul autorităţii centrale române
  • fie direct la instanţa română competentă.

Cererea, precum şi înscrisurile doveditoare se depun traduse în limba română.

În cazul în care, la data formulării cererii de ajutor public judiciar, nu se poate determina instanţa competentă, cererea se soluţionează de Tribunalul Bucureşti.

Asistenţa extrajudiciară se asigură de Baroul Bucureşti.

Ajutorul public judiciar încuviinţat potrivit prezentului capitol include, cuprinde și următoarele forme:

  • cheltuielile pentru traducerea înscrisurilor depuse de beneficiar şi care au fost solicitate de instanţă sau de autoritatea cu atribuţii jurisdicţionale în vederea soluţionării cauzei;
  • asigurarea unui interpret în procedurile în faţa instanţei/autorităţii cu atribuţii jurisdicţionale;
  • cheltuielile deplasării în România, pe care beneficiarul asistenţei sau o altă persoană trebuie să o facă la cererea instanţei ori a autorităţii cu atribuţii jurisdicţionale ori în cazul în care legea prevede prezenţa obligatorie a uneia dintre aceste persoane.

Cetăţenii români, precum şi cetăţenii străini şi apatrizii, cu domiciliul sau reşedinţa obişnuită pe teritoriul României, beneficiază de consultanţă juridică gratuită din partea autorităţii centrale române în vederea obţinerii asistenţei juridice în cauze de competenţa instanţelor unui alt stat membru al Uniunii Europene sau pentru executarea unei hotărâri pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene, în condiţiile prevăzute de legea acelui stat. Autoritatea centrală română asistă solicitantul, asigurându-se ca cererea să fie însoţită de toate documentele conexe pretinse de autoritatea competentă a statului solicitat.

Autoritatea centrală română asigură traducerea cererii şi a documentelor conexe necesare. Traducerea se face:

  • fie în limba oficială a statului membru solicitat
  • fie în una dintre limbile acelui stat ce corespunde uneia dintre limbile instituţiilor Comunităţii
  • fie în una dintre limbile acceptate de statul membru solicitat, potrivit Directivei (CE) nr. 8/2003 de îmbunătăţire a accesului la justiţie în litigiile transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune privind asistenţa judiciară acordată în astfel de litigii.

Autoritatea centrală română, în termen de 15 zile de la data primirii cererii şi a documentelor conexe traduse le transmite autorităţii de primire competente a acelui stat membru.

Autoritatea centrală română poate refuza transmiterea unei cereri de asistenţă juridică într-un alt stat membru dacă o astfel de cerere este vădit neîntemeiată sau excedează domeniului de aplicare al Directivei (CE) nr. 8/2003.

În cazul în care cererea de asistenţă juridică formulată şi transmisă este respinsă de autoritatea competentă a statului membru solicitat, autoritatea centrală română va cere solicitantului restituirea cheltuielilor de traducere.

Cererile şi documentele conexe, transmise sau primite sunt scutite de formalitatea legalizării sau de orice altă formalitate echivalentă.