Despăgubiri pasagerilor aerieni în UEDrept societarLitigii cu profesioniștiCambia, Biletul la ordin și CeculDrept fiscalInsolvențăProtecția consumatorilorDreptul muncii și securității socialeDate, confidențialitate și Cyber SecurityDreptul FamilieiStarea civilăLitigiiExecutare silităDrept ContravenționalDrept PenalDrept execuţional penalDrepturile omului

Definirea clauzelor abuzive

Clauza abuzivă reprezintă o stipulaţie contractuală impusă de către profesionist consumatorului şi de natură a produce un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, în sensul naşterii unei poziţii avantajoase pentru profesionist, contrar bunei - credinţe. Cu alte cuvinte, o clauză care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă, dacă prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract creează, în detrimental consumatorului şi contrar cerinţelor bunei - credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.

Elementele constitutive ale clauzei abuzive sunt:

 

  • caracterul nenegociat sau insuficient negociat al acestor clauze, cu alte cuvinte, lipsa negocierii directe consumator şi profesionist.

Negocierile reclamă eforturi comune ale potenţialilor contractanţi pentru formarea unui contract care să exprime voinţa lor concordantă. De aceea, dacă un contract este rezultatul negocierilor se prezumă că el exprimă voinţa comună a părţilor. Negocierea poate lipsi atunci când informarea nu îşi are vreun sens sau poate fi obligatorie atunci când legea o cere. O clauză va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influenţeze natura ei.

Fenomenul vânzării de masă a dat naştere unui contract a cărui expresie este astăzi specifică dreptului consumului: contractul de adeziune. Existenţa clauzelor abuzive este indisolubil legată de insinuarea acestor contracte în viaţa economică de zi cu zi. Aceste contracte presupun într-un fel existenţa unui viciu de consimţământ şi sunt rezultatul unui dezechilibru economic şi social între contractanţi. Contractul de adeziune este denumit contract standard preformulat, iar clauzele sale, clauze standard preformulate.

Interpretarea noţiunii de contract standard preformulat se realizează într-o manieră extensivă deoarece, noua reglementare se aplică şi clauzelor inserate în: bonurile de comandă, bonurile de livrare, bilete, tichete şi alte asemenea înscrisuri, în cazul în care conţin stipulări sau referiri la condiţiile generale prestabilite. În toate aceste cazuri este prezumată lipsa negocierii prealabile.

Pentru a fi în prezenţa unui contract de adeziune este necesar să lipsească negocierea, iar o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul, dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influenţeze natura ei.

În cazurile în care numai unele clauze au fost negociate cu consumatorul, reglementarea se poate aplica la celelalte clauze contractuale. Proba negocierii unei clauze revine profesionistului. Clauzele îndoielnice se interpretează în favoarea consumatorului. Asemănătoare contractelor de adeziune este şi situaţia contractelor obligatorii. Un exemplu în acest sens este contractul de asigurare obligatorie pentru răspundere civilă unde legea prevede doar obligativitatea încheierii contractelor, lăsând însă părţilor posibilitatea să negocieze clauzele contractuale. În realitate suntem în prezenţa unui contract preredactat, unde persoana ce va dobândi calitatea de asigurat nu poate decât să-şi exprime voinţa în legătură cu încheierea contractului.

Este obligatorie redactarea clară şi fără echivoc a clauzelor, astfel încât să nu fie necesare cunoştinţe de specialitate pentru înţelegerea lor. Dacă totuşi există îndoieli asupra interpretării clauzei ea va fi interpretată în favoarea consumatorului. În acest context, este justificată aplicarea normei protective în cazurile în care clauzele sunt scrise într-o altă limbă, cu minuscule greu de descifrat, cu caractere a căror culoare se confundă cu aceea a înscrisului pe care sunt aplicate etc.

Regulile clauzelor abuzive se vor aplica şi atunci când consumatorul a înţeles clauzele contractului. Legea pune pe picior de egalitate pe consumatorul care a înţeles clauza cu cel care nu a înţeles clauza ambii putând utiliza pârghiile reglementării.

 

  • încălcarea exigenţelor generale de bună - credinţă.

Buna-credinţă contractuală este prezumată de lege. Existenţa clauzelor abuzive implică încălcarea obligaţiei de bună - credinţă.

 

  • clauza, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, trebuie să creeze în detrimentul consumatorului un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.

Dezechilibrul este de natură obiectivă care se apreciază de judecător prin raportare la un echilibru ideal. Esenţial nu este ca efectul clauzei să fie pe cale să se producă sau să se fi produs căci, ceea ce contează este faptul obiectiv al dezechilibrului, indiferent că acesta a produs sau nu efecte asupra patrimoniului consumatorului.

În acelaşi timp este vorba despre un dezechilibru economic câtă vreme clauzele abuzive au drept scop protecţia intereselor economice ale consumatorului. Momentul în funcţie de care se apreciază dezechilibrul se raportează la starea părţilor din momentul încheierii contractului.

Dezechilibrul trebuie să fie semnificativ. Acesta poate fi apreciat în funcţie de natura prestaţiei, reciprocitatea sau nereciprocitatea unor drepturi şi obligaţii în contextul unei interpretări sistematice a contractului.

Legea specială are în vedere atât echilibrul juridic cât şi economia contractului. Ruperea echilibrului contractului, prin inserarea de clauze abuzive, în favoarea profesionistului şi având efect lezionar asupra consumatorului atrage sancţiunile instituite de lege.