Modalităţile reparaţiei sunt concepute de lege în raport cu natura defectului, cu felul produsului şi cu timpul la care se constată defectul.

Acestea nu cuprind numai despăgubirea propriu-zisă, pentru o pierdere netă înregistrată de către consumator.

Reparaţia trebuie să satisfacă, în primul rând, ideea de repetiţie a execuţiei conforme calitativ cu standardele, caracteristicile garantate ale produsului şi cu clauzele contractului dintre distribuitor/vânzător şi consumator.

În această concepţie, reparaţia se realizează în trepte, fără să fie exclusă cumularea modalităţilor ei, acestea urmându-se astfel: remedierea produsului sau a serviciului, înlocuirea produsului sau a serviciului, restituirea plăţilor făcute de consumator şi plata despăgubirii pentru celelalte pierderi încercate de consumator şi datorate defectelor produsului sau ale serviciului.

O regulă comună a reparaţiei este independenţa exerciţiului modalităţilor ei, atât pentru produsul sau serviciul iniţial, cât şi pentru produsul sau serviciul rezultat din remediere sau care a fost furnizat consumatorului prin înlocuire.

Un efect direct al reclamaţiei de neconformitate/de calitate, sub rezerva firească de a nu se putea imputa consumatorului apariţia deficienţelor, este prelungirea termenului de garanţie cu timpul scurs între data înregistrării/facerii reclamaţiei şi data predării produsului sau a serviciului remediat către consumator.