Atât în răspunderea delictuală cât şi în răspunderea contractuală, trei condiţii sunt obligatorii pentru angajarea fiecăreia: faptul prejudiciabil, un prejudiciu reparabil şi legătura de cauzalitate dintre acestea două.
În răspunderea delictuală, vinovăţia este a patra condiţie, aceasta constând în dirijarea conduitei spre faptul prejudiciabil sau în necontrolarea acesteia în măsura necesară evitării faptului prejudiciabil.
În răspunderea contractuală vinovăţia este considerată ca fiind exprimată prin însăşi neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale, forma vinovăţiei influenţând întinderea răspunderii sau valoarea prejudiciului reparabil.
Condiţiile răspunderii profesionistului sunt faptul prejudiciabil, constând în conduita deliberată sau nedeliberată ori neglijentă a comerciantului în oferta şi furnizarea de produse sau servicii, cu consecinţa neconformităţii acestora cu oferta sau contractul; prejudiciul (paguba) încercat de consumator şi legătura de cauzalitate dintre faptul prejudiciabil şi prejudiciu.
Faptul prejudiciabil consistă, în cazul răspunderii profesionistului faţă de consumator, în punerea pe piaţă sau în comercializarea de produse ori servicii cu defecte de calitate, nesigure, care le fac inapte sau le scad aptitudinea în raport cu destinaţia lor, şi de produse periculoase/nocive.
Calificarea conduitei profesionistului ca prejudiciabilă pentru consumator, rezultă din obligaţiile instituite de lege în sarcina acestuia, şi anume:
- comercializarea numai de produse sau servicii nepericuloase pentru viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor, produse certificate ori testate, în condiţiile legii
- producerea, importul şi comercializarea numai de produse originale, necontrafăcute
- comercializarea numai de produse aflate în termenul de valabilitate sau înaintea datei durabilităţii minimale stabilite de producător
- punerea pe piaţă şi comercializarea numai de produse conforme cu condiţiile prescrise, declarate şi cu stipulaţiile contractuale;
- informarea consumatorilor în mod complet, corect şi precis, asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor oferite şi asupra utilizării acestora potrivit destinaţiei lor şi în deplină siguranţă
- retragerea de la comercializare a produselor declarate formal şi irevocabil neconforme. Orice fapt contrar acestor adevărate norme de conduită preventivă, edictate în interesul consumatorilor, este un fapt prejudiciabil, apt de a angaja răspunderea profesionistului faţă de consumator.
Prejudiciul reparabil este creat consumatorului prin utilizarea unui produs periculos sau a unui produs cu defecte, precum şi cel creat de servicii necorespunzătoare furnizate de prestator.
Este remarcabil că obligaţia de reparaţie a fost prevăzută şi în legătură cu produsele sau serviciile livrate respectiv prestate în mod gratuit ori cu preţ redus, ori care se comercializează sub alte forme decât constituţia lor originară (piese de schimb, spre ex.).
Prejudiciului trebuie să fie identificat în:
- materialitate, adică un prejudiciu care echivalează cu o pierdere perceptibilă, sesizabilă şi comensurabilă încercată de consumator.
Această constituţie vrea să excludă prejudiciul moral, care nu poate fi astfel separat şi evaluat, acesta consistând în afectarea personalităţii consumatorului.
Excluderea de la reparaţie a prejudiciului moral (nematerial, nepatrimonial, incomensurabil pecuniar după etaloanele uzuale) nu este nici raţională, nici rezonabilă.
Este notoriu că vătămarea integrităţii corporale, a sănătăţii consumatorului, ori decesul acestuia produc suferinţe care nu pot fi etalonate pecuniar, aceste suferinţe instalând frustrări sociale şi de personalitate, scăderi dramatice de tonus social şi profesional, echivalente cu o adevărată condamnare la izolare, cu o recluziune voluntară.
Asemenea pierderi trebuie să primească o compensaţie pecuniară, o echivalenţă de satisfacţie, chiar dacă aceasta este uneori iluzorie.
Şi în regimul juridic defunct, care practica o opoziţie intransigentă la reparaţia pecuniară a daunelor morale, s-a admis reparaţia unor asemenea prejudicii numite "de agrement".
- vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii şi pierderea vieţii
- deteriorarea sau distrugerea, datorită utilizării unui produs cu defecte, a unui bun destinat folosinţei sau consumului privat şi folosit de consumator pentru uz sau consum personal - ceea ce poate fi numit prejudiciu prin ricoşeu.
- Prejudiciul rezultat din acţiunea sau inacţiunea unei alte persoane decât consumatorul, care interesează produsul cu defecte - ceea ce poate fi numit prejudiciul recepţionat, întrucât consumatorul nu l-ar fi încercat dacă o altă persoană nu ar fi acţionat sau nu ar fi avut o abstenţiune care să activeze potenţialul prejudiciabil al produsului cu defecte.
Acest prejudiciu nu este corespondentul unei răspunderi pentru fapta altuia.
Dacă acţiunea sau inacţiunea acelei alte persoane, decât consumatorul, este culpabilă, nepermisă sau excesivă, răspunderea trebuie repartizată între profesionist şi acea altă persoană, după ponderea contribuţiei fiecăruia la prejudiciul astfel reparabil.
Actualitatea prejudiciului este subliniată atât pentru producător cât şi pentru prestatorul de servicii, dar complementar cu prejudiciul viitor.
Este reparabil la data rezoluţiei raportului de despăgubire între profesionist şi consumator, atât prejudiciul deja încercat de către consumator cât şi cel pe cale să se producă drept o consecinţă inevitabilă a faptului prejudiciabil săvârşit de către comerciant, determinabilă pecuniar.
Aceste două atribute ale prejudiciului, actual şi viitor, enunţă în realitate o singură caracterizare, anume certitudinea.
Faţă de această caracterizare, este nereparabil prejudiciul eventual ori previzibil dar nedeterminabil.
Întinderea prejudiciului reparabil, nu este dimensionată decât pentru ipoteza prejudiciului prin ricoşeu reprezentat de deteriorarea sau distrugerea unui alt bun de uz personal al consumatorului a cărui folosinţă este cuplată la produsul cu defecte.
Acest prejudiciu este reparabil numai dacă valoarea este de 200 lei sau mai mare. Raţiuni de oportunitate şi rezonabilitate normativă, explică această limitare. În rest, se înţelege că prejudiciul reparabil nu este nici limitat, nici indexat pecuniar.
Pentru reparaţia prejudiciului direct şi recepţionat, consumatorul va pretinde vânzătorului măsurile reparatorii, acesta din urmă având regresul contra producătorului pentru tot ceea ce a plătit consumatorului, ceea ce îi va permite să exercite chemarea în garanţie, care, prin repetiţie succesivă, poate ajunge la producător.
Deci consumatorul se va adresa vânzătorului, indiferent că acesta este sau nu şi producătorul-fabricant sau un distribuitor sau un agent al producătorului ori al distribuitorului, etc.
