Despăgubiri pasagerilor aerieni în UEDrept societarLitigii cu profesioniștiCambia, Biletul la ordin și CeculDrept fiscalInsolvențăProtecția consumatorilorDreptul muncii și securității socialeDate, confidențialitate și Cyber SecurityDreptul FamilieiStarea civilăLitigiiExecutare silităDrept ContravenționalDrept PenalDrept execuţional penalDrepturile omului

Orice persoană fizică sau juridică îşi poate manifesta liber voinţa în raport de interesele sale, voinţa persoanei fiind ţărmurită numai de respectarea legii şi moralei.

În materia încheierii contractelor, părţile îşi manifestă liber voinţa în sensul naşterii, modificării, transmiterii sau stingerii unor drepturi şi obligaţii. Libertatea manifestării voinţei părţilor contractante se defineşte ca o libertate contractuală fiind o expresie a drepturilor şi libertăţilor omului.

Libertatea contractuală este un principiu al dreptului civil. Principiul libertăţii contractuale a fost interpretat ca exprimând dreptul unei persoane de a încheia orice contract, cu orice partener şi cu clauzele pe care părţile le convin, cu singurele limite impuse de ordinea publică şi bunele moravuri.

Ca o consecinţă a principiului libertăţii contractuale, părţile sunt libere să aleagă modalitatea în care îşi exprimă voinţa la încheierea contractului astfel încât aceasta să corespundă propriilor interese (de exemplu, verbal, telefonic, prin corespondenţă, prin fax, videotext, e-mail etc.).

Multitudinea şi varietatea contractelor pe care le încheie profesioniştii, precum şi exigenţele celerităţii operaţiunilor efectuate de către aceştia, au determinat o extindere a sferei contractelor încheiate între absenţi prin utilizarea unor tehnici de comunicaţie la distanţă. Prin urmare, o dată cu dezvoltarea tehnicilor de comunicaţie la distanţă s-au amplificat şi diversificat tehnicile de comercializare la distanţă.

Posibilitatea încheierii contractelor comerciale în orice formă a determinat existenţa, pe de o parte, a unor reguli speciale care guvernează încheierea contractului între absenţi, faţă de situaţia în care contractul se încheie între părţile contractante aflate faţă în faţă iar, pe de altă parte, a unor reglementări care să protejeze părţile mai slabe în contract dacă, contractul este încheiat între profesionişti şi consumatori, iar legea nu prevede o formă obligatori la încheierea acestuia, formă care, prin exigenţele sale, ar proteja prin ea însăşi părţile aflate pe o poziţie defavorizată.

Acest mod simplificat de a încheia un contract, fără posibilitatea consumatorului de a vedea ceea ce cumpără, poate prejudicia pe consumator, motiv pentru care se impune o readaptare a regulilor de bază ce guvernează materia contractelor, în scopul protecţiei consumatorului.