Starea civilă a persoanei are un caracter indivizibil, ceea ce atrage şi opozabilitatea erga omnes a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în această materie.

Terţii sunt lipsiţi de posibilitatea de a mai pune în discuţie elementul de stare civilă care a fost dobândit în urma admiterii acţiunii.

Hotărârea judecătorească dată cu privire la starea civilă a unei persoane este opozabilă oricărei alte persoane cât timp printr-o nouă hotărâre nu s-a stabilit contrariul.

Opozabilitatea faţă de terţi a hotărârilor judecătoreşti prin care au fost soluţionate acţiuni de stare civilă durează cât timp printr-o altă hotărâre de acelaşi fel nu s-a stabilit contrariul. Astfel, dacă printr-o hotărâre judecătorească s-a stabilit o anumită stare civilă a unei persoane, iar printr-o hotărâre judecătorească ulterioară este admisă o acţiune prin care s-a contestat starea civilă astfel stabilită, prima hotărâre îşi pierde efectele la data rămânerii definitive a celei de a doua hotărâri.