Starea civilă prezintă toate caracterele juridice ale drepturilor personale nepatrimoniale: opozabilitate erga omnes, inalienabilitate, imprescriptibilitate, personalitate şi universalitate.
Starea civilă este indivizibilă, o persoană fizică are la un moment dat una şi aceeaşi stare civilă faţă de terţi.
Indivizibilitatea presupune că aceeaşi persoană nu poate avea două stări contrare. Indivizibilitatea stării civile este o consecinţă a opozabilităţii erga omnes.
Starea civilă este indisponibilă, o persoană nu poate dispune de starea ei civilă în sensul că nu o poate înstrăina prin acte juridice şi nici nu poate renunţa la ea.
Orice convenţie contrară este lovită de nulitate absolută. Starea civilă este de ordine publică, iar elementele ei sunt independente de voinţa individuală.
O persoană poate oricând să încheie acte sau să săvârşească fapte juridice care pot să aducă modificări ale stării civile.
Starea civilă este imprescriptibilă atât extinctiv, cât şi achizitiv.
Elementele stării civile nu se pierd prin neuz, oricât timp persoana nu le-ar folosi, iar o anumită stare civilă nu se poate dobândi legal chiar dacă o persoană o folosește vreme îndelungată.
Starea civilă are un caracter strict personal. Starea civilă nu poate fi exercitată decât personal.
Excepții de la această regulă: unele acţiuni de stare civilă pot fi exercitate sau continuate de către moştenitorii ori reprezentanţii legali îndreptăţiţi. De exemplu, acţiunea în stabilirea paternităţii copilului din afara căsătoriei se promovează de către mamă, dar în numele copilului, acţiunea în tăgada paternităţii poate fi continuată de către moştenitori.
Starea civilă are un caracter de universalitate, orice persoană are o anumită stare civilă.
Starea civilă are un caracter de legalitate, în sensul că ea este stabilită prin lege, prin norme imperative.