Starea civilă este dreptul persoanei de a se individualiza, în familie şi societate, prin calităţile strict personale care decurg din actele şi faptele de stare civilă.

Numele ne permite să recunoaştem şi să desemnăm o persoană, domiciliul ne indică locul unde această persoană poate fi găsită, iar starea civilă stabileşte identitatea juridică a persoanei. 

Starea civilă este un drept subiectiv de individualizare a persoanei şi o sumă a unor calităţi personale. Elementele care o compun sunt constatate prin acte autentice: actele de stare civilă.

Orice persoană are o stare civilă. Pentru o persoană fizică elementele stării civile pot fi următoarele: 

• date privind filiaţia: din căsătorie, din afara căsătoriei, adoptat, născut din părinţi necunoscuţi sau abandonat
• date de ordin familial: căsătorit, necăsătorit, divorţat, văduv, recăsătorit, rudă sau afin cu altă persoană 
• factori de ordin natural, biologic: sexul, sănătatea, vârsta 

Calităţile care compun starea civilă trebuie să aibă o anumită stabilitate care să nu poată fi modificate decât în condiţiile legii. 

Starea civilă este o noţiune sintetică care include elemente diverse. Fiecare element produce efecte juridice, fiecare este purtător de drepturi şi obligaţii. Nu există elemente ale stării civile în afara celor cuprinse în actele de stare civilă. Nu toate menţiunile din actele de stare civilă sunt expresia unui element al stării civile.

Starea civilă este un mijloc de individualizare a persoanei prin intermediul unor elemente cărora legea le ataşează consecinţe juridice. 

Starea civilă este dobândită ca urmare a unor:

• acte juridice - căsătoria, adopţia
• fapte juridice - naşterea, moartea
• hotărâri judecătoreşti pronunţate în materie - tăgada paternităţii, divorţul, anularea căsătoriei, declararea judecătorească a morţii