Posesia de stat sau folosinţa stării civile este o stare de fapt corespunzătoare unei anumite stări civile.

Legea recunoaşte anumite efecte juridice simplei folosiri a stării civile. 

Posesia de stat este acea stare de fapt care rezultă din întrunirea a trei elemente tradiţionale: nomen, tractatus şi fama. Nomen presupune individualizarea prin purtarea numelui ce corespunde stării civile pretinse de o persoană fizică. Tractatus înseamnă tratarea de către cei apropiaţi ca fiind persoana căreia îi aparţine starea civilă folosită. Fama constă în recunoaşterea în familie şi în societate ca fiind persoana căreia îi aparţine starea civilă de care se prevalează. 

Posesia de stat produce următoarele efecte:

• prezumţia că starea civilă corespunde realităţii. Această prezumţie presupune că starea de fapt corespunde stării de drept şi că persoana care foloseşte o anumită stare civilă o are în realitate. Această prezumţie este una relativă întrucât împotriva ei se poate face proba contrară. 
• starea civilă unită cu actul de naştere corespunzător creează o prezumţie absolută de existenţă a acestei stări civile. 

Posesia de stat este starea de fapt care indică legăturile de filiaţie şi rudenie dintre copil şi familia din care se pretinde că face parte. Ea constă, în principal, în oricare dintre următoarele împrejurări: 

• persoană se comportă faţă de un copil ca fiind al său, îngrijindu-se de creşterea şi educarea sa, iar copilul se comportă faţă de această persoană ca fiind părintele său
• copilul este recunoscut de către familie, în societate şi, când este cazul, de către autorităţile publice, ca fiind al persoanei despre care se pretinde că este părintele său
• copilul poartă numele persoanei despre care se pretinde că este părintele său.

Posesia de stat trebuie să fie continuă, paşnică, publică şi neechivocă.

Acest efect nu are aplicare în caz de substituire de copii, situație denumită posesie de stat conformă cu actul de naştere. În acest caz, dacă printr-o hotărâre judecătorească, s-a stabilit că a avut loc o substituire de copil ori că a fost înregistrată ca mamă a unui copil o altă femeie decât aceea care l-a născut, se poate face dovada adevăratei filiaţii cu orice mijloc de probă.

Principalul efect al folosirii unei stări civile constă în prezumţia că ea corespunde realităţii, adică este în concordanţă cu starea civilă la care persoana în discuţie este îndreptăţită. Este o prezumţie relativă, care poate fi completată cu alte mijloace de probă şi poate fi combătută cu orice mijloc de probă. 

Dacă folosinţa stării civile este conformă cu un act de stare civilă ea face dovada absolută şi de necontestat a stării civile. 

În această privinţă, cu referire la filiaţia faţă de mamă, nicio persoană nu poate reclama o altă filiaţie faţă de mamă decât aceea ce rezultă din actul său de naştere şi posesia de stat conformă cu acesta și nimeni nu poate contesta filiaţia faţă de mamă a persoanei care are o posesie de stat conformă cu actul său de naştere.

În situaţia în care, fie din eroare, fie prin fraudă, două mame care nasc în aceeaşi maternitate, în acelaşi timp, pleacă fiecare cu copilul născut de cealaltă este admisibilă totuşi o acţiune prin care se contestă identitatea unei persoane după ce actul de naştere a fost întocmit. Deşi copilul are o anumită posesie de stat, aceasta nu este conformă certificatului său de naştere, ci corespunde certificatului de naştere al copilului căruia i-a fost substituit.

Posesia de stat îndeplineşte o funcţie probatorie: mijloc de probă subsidiar în raport cu celelalte probe şi mijloc de probă destinat să consolideze forţa probantă a altor mijloace de probă.