Curtea Constituţională a României Soluția legislativă din NCPP care nu permite invocarea din oficiu a nulităţii relative, neconstituțională 19 septembrie 2017 În ziua de 19 septembrie 2017, Plenul Curții Constituționale a luat în dezbatere excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.117 alin.(1) lit.a) și b) din Codul de procedură penală, care au următorul conținut: „Au dreptul de a refuza să fie audiate în calitate de martor următoarele persoane: a) soţul, ascendenţii şi descendenţii în linie directă, precum şi fraţii şi surorile suspectului sau inculpatului; b) persoanele care au avut calitatea de soţ al suspectului sau al inculpatului.” În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art.117 alin.(1) lit.a) și b) din Codul de procedură penală, care exclude de la dreptul de a refuza să fie audiate în calitate de martor persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi, este neconstituțională. În motivarea deciziei sale, Curtea a constatat că, deși legislația procesual penală română se numără printre cele care au creat un privilegiu de refuz al audierii pentru anumite categorii de persoane, legiuitorul român nu a reglementat acest drept într-o manieră clară, accesibilă şi previzibilă, întrucât categoriile de beneficiari nu sunt clar delimitate, fiind încălcate dispozițiile art.1 alin.(5) din Constituție. Totodată, Curtea a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art.117 alin.(1) lit.a) și b) din Codul de procedură penală, care exclude de la dreptul de a refuza să fie audiate în calitate de martor persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi, în cazul în care convieţuiesc ori nu mai conviețuiesc cu suspectul sau inculpatul (concubinii/foștii concubini ai suspectului sau inculpatului), este neconstituțională, întrucât aduce atingere dispozițiilor art.16 alin.(1) privind egalitatea cetățenilor în fața legii raportat la art.26 alin.(1) referitor la viața familială, din Legea fundamentală. Curtea a reținut că temeiul pentru reglementarea dreptului de refuz al audierii se află în sfera de protecție a relațiilor de familie, iar noţiunea de „viaţă de familie” nu este restrânsă doar la familiile bazate pe căsătorie şi poate include alte relaţii de facto. Așa încât, câtă vreme principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite, Curtea a constatat că nu există niciun motiv obiectiv și rezonabil pentru care concubinii/foștii concubini ai suspectului sau inculpatului să fie excluși de la dreptul de a refuza să dea declarații în calitate de martori în procesul penal. Decizia este definitivă și general obligatorie.
Curtea Constituţională a României Sintagma referitoare la verificarea de către judecătorul de cameră preliminară de la instanța superioară a măsurilor preventive dispuse, neconstituțională 22 iunie 2017 În ziua de 22 iunie 2017, Plenul Curții Constituționale a luat în dezbatere excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.348 alin.(2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel București – Secția a II-a penală și Tribunalul Arad – Secția penală. Dispozițiile criticate au următorul conținut: - Art.348 alin.(2) din Codul de procedură penală: : „În cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară de la instanța sesizată cu rechizitoriu sau, după caz, judecătorul de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară ori completul competent de la Înalta Curte de Casație şi Justiție, învestit cu soluționarea contestației, verifică legalitatea şi temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 207” În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.348 alin.(2) din Codul de procedură penală şi a constatat că sintagma „sau, după caz, judecătorul de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară ori completul competent de la Înalta Curte de Casație şi Justiție, învestit cu soluționarea contestației” din cuprinsul acestora este neconstituțională. Pentru a pronunța soluția mai sus menționată, Curtea a reținut că dispozițiile art.348 alin.(2) teza a doua din Codul de procedură penală încalcă prevederile constituționale ale art.16, art.21 alin.(1)-(2), art.23, art.24 și art.129, întrucât nu prevăd o cale de atac împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară de la instanța superioară celei sesizate cu rechizitoriul ori completul competent de la Înalta Curte de Casație şi Justiție, învestit cu soluționarea contestației, se pronunță, în primă instanță, asupra unor măsuri preventive dispuse în cauză. Decizia este definitivă şi general obligatorie.
Curtea Constituţională a României Sintagma referitoare la verificarea de către judecătorul de cameră preliminară de la instanța superioară a măsurilor preventive dispuse, neconstituțională 22 iunie 2017 În ziua de 22 iunie 2017, Plenul Curții Constituționale a luat în dezbatere excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.348 alin.(2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel București – Secția a II-a penală și Tribunalul Arad – Secția penală. Dispozițiile criticate au următorul conținut: - Art.348 alin.(2) din Codul de procedură penală: : „În cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară de la instanța sesizată cu rechizitoriu sau, după caz, judecătorul de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară ori completul competent de la Înalta Curte de Casație şi Justiție, învestit cu soluționarea contestației, verifică legalitatea şi temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 207” În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.348 alin.(2) din Codul de procedură penală şi a constatat că sintagma „sau, după caz, judecătorul de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară ori completul competent de la Înalta Curte de Casație şi Justiție, învestit cu soluționarea contestației” din cuprinsul acestora este neconstituțională. Pentru a pronunța soluția mai sus menționată, Curtea a reținut că dispozițiile art.348 alin.(2) teza a doua din Codul de procedură penală încalcă prevederile constituționale ale art.16, art.21 alin.(1)-(2), art.23, art.24 și art.129, întrucât nu prevăd o cale de atac împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară de la instanța superioară celei sesizate cu rechizitoriul ori completul competent de la Înalta Curte de Casație şi Justiție, învestit cu soluționarea contestației, se pronunță, în primă instanță, asupra unor măsuri preventive dispuse în cauză. Decizia este definitivă şi general obligatorie.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Contencios Administrativ Şi Fiscal Interpretarea prevederilor art. 24 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 22 februarie 2018 Potrivit minutei nr. 12, în dosarul nr. 3341/1/2017 pronunţată în şedinţa publică din data de 22 februarie 2018, Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie a stabilit că: “În interpretarea prevederilor art. 24 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare: - termenul în care creditorul poate solicita fixarea sumei ce i se datorează de către debitor cu titlu de penalităţi este termenul de prescripţie a executării silite, de 3 ani, reglementat de art. 706 din Codul de procedură civilă, termen care curge de la data executării obligaţiei sau, în caz de neexecutare, de la data expirării termenului de trei luni, înăuntrul căruia debitorul avea posibilitatea să execute în natură obligaţia; - penalităţile stabilite în procent pe zi de întârziere se calculează de la momentul indicat în încheierea pronunţată în cadrul procedurii reglementate de art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, până la executarea obligaţiei, dar nu mai târziu de momentul expirării termenului de trei luni, înăuntrul căruia debitorul avea posibilitatea să execute în natură obligaţia, în caz de neexecutare; - în cadrul procedurii reglementate de art. 24 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, instanţa de judecată poate stabili valoarea obiectului obligaţiei la care se aplică penalităţile de întârziere stabilite în procent pe zi de întârziere, în ipoteza în care instanţa prevăzută la art. 24 alin. (3) din aceeaşi lege nu a stabilit acest lucru.” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.
Titlurile de valoare Pentru desemnarea titlurilor care încorporează anumite valori patrimoniale este folosită noţiunea generică de „titluri de credit" sau „titluri de valoare". Titlul de valoare este un înscris în temeiul căruia posesorul său legitim este îndrituit să exercite, la o dată determinată, dreptul arătat în înscris. Titlul comercial de valoare are următoarele caracteristici: înscrisul are caracter constitutiv Dreptul este încorporat în titlu şi poate fi exercitat numai în temeiul înscrisului. Înscrisul este constitutiv de drepturi, iar dreptul încorporat în titlu nu există fără înscrisul respectiv. înscrisul are caracter formal El trebuie să îmbrace forma determinată de lege şi să cuprindă elementele care îi sunt proprii. Numai prin respectarea strictă a condiţiilor de formă cerute de lege, înscrisul este valabil şi produce efecte. înscrisul are caracter literal Întinderea şi natura dreptului, ca şi obligaţia corelativă dreptului, sunt determinate exclusiv de menţiunile cuprinse în înscris. În consecinţă, elementele înscrisului nu pot fi nici completate şi nici interpretate cu ajutorul altor înscrisuri ori a unor împrejurări de fapt. Excluderea oricăror dovezi extrinseci este o consecinţă a caracterului formal al înscrisului. înscrisul conferă un drept autonom Dreptul şi obligaţia corelativă născute din titlu sunt independente faţă de actul juridic din care decurg, respectiv raportul juridic fundamental. Posesorul legitim al titlului îşi exercită dreptul şi emitentul titlului execută obligaţia în temeiul titlului, iar nu în baza raportului juridic care a ocazionat emiterea titlului. În cazul transmiterii titlului, dobânditorul va deveni titularul unui drept propriu, care este un drept nou, originar, iar nu un drept derivat din cel al transmiţătorului. Dobânditorul are un drept autonom, adică un drept care este independent faţă de dreptul transmiţătorului. Ca o consecinţă, dobânditorului titlului nu i se pot opune excepţiile care puteau fi opuse transmiţătorului.
Titlurile de valoare Pentru desemnarea titlurilor care încorporează anumite valori patrimoniale este folosită noţiunea generică de „titluri de credit" sau „titluri de valoare". Titlul de valoare este un înscris în temeiul căruia posesorul său legitim este îndrituit să exercite, la o dată determinată, dreptul arătat în înscris. Titlul comercial de valoare are următoarele caracteristici: înscrisul are caracter constitutiv Dreptul este încorporat în titlu şi poate fi exercitat numai în temeiul înscrisului. Înscrisul este constitutiv de drepturi, iar dreptul încorporat în titlu nu există fără înscrisul respectiv. înscrisul are caracter formal El trebuie să îmbrace forma determinată de lege şi să cuprindă elementele care îi sunt proprii. Numai prin respectarea strictă a condiţiilor de formă cerute de lege, înscrisul este valabil şi produce efecte. înscrisul are caracter literal Întinderea şi natura dreptului, ca şi obligaţia corelativă dreptului, sunt determinate exclusiv de menţiunile cuprinse în înscris. În consecinţă, elementele înscrisului nu pot fi nici completate şi nici interpretate cu ajutorul altor înscrisuri ori a unor împrejurări de fapt. Excluderea oricăror dovezi extrinseci este o consecinţă a caracterului formal al înscrisului. înscrisul conferă un drept autonom Dreptul şi obligaţia corelativă născute din titlu sunt independente faţă de actul juridic din care decurg, respectiv raportul juridic fundamental. Posesorul legitim al titlului îşi exercită dreptul şi emitentul titlului execută obligaţia în temeiul titlului, iar nu în baza raportului juridic care a ocazionat emiterea titlului. În cazul transmiterii titlului, dobânditorul va deveni titularul unui drept propriu, care este un drept nou, originar, iar nu un drept derivat din cel al transmiţătorului. Dobânditorul are un drept autonom, adică un drept care este independent faţă de dreptul transmiţătorului. Ca o consecinţă, dobânditorului titlului nu i se pot opune excepţiile care puteau fi opuse transmiţătorului.
Conferinţa de drept fiscal CLUJ TAX FORUM 8 aprilie 2017 Data: 8 aprilie 2017 Ora: 8:00 – 20:00 Locaţia: Grand Hotel Napoca, str. Octavian Goga 1, Cluj-Napoca, 400698 Avocatul Ionas Mihaela, titular al Ionas Mihaela - Cabinet de Avocat , participă la Conferinţa de drept fiscal CLUJ TAX FORUM care are loc la Grand Hotel Napoca, str. Octavian Goga 1, Cluj-Napoca Programul conferinței 9.15 – 10.15 Angelo Marletta (Facultatea de Drept, Economie şi Finanţe, Universitatea din Luxemburg): Principiul ne bis in idem în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene 10.15 – 11.30 Bart Peeters (Facultatea de Drept, Universitatea din Gent): Acţiuni recente împotriva evaziunii fiscale dintr-o perspectivă naţională, europeană şi internaţională: iniţiative divergente sau complementare? 12.00 – 13.00 Radu Chiriţă (Facultatea de Drept, Universitatea Babeş-Bolyai din ClujNapoca): ANAF centrează, specialistul ANAF dă cu capul. Rolul specialistului antifraudă din cadrul parchetelor în dosarele penal-fiscale 13.00 – 13.15 Concluziile primei sesiuni Cluj Tax Forum 2017 15.00 – 16.00 Septimiu Puţ (Facultatea de Drept, Universitatea Babeş-Bolyai din ClujNapoca): Jocul procedurilor în materia inspecţiilor fiscale privind TVA 16.00 – 17.00 Daniel Niţu, Cosmin Flavius Costaş (Facultatea de Drept, Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca): Timpul care nu mai are infinită răbdare sau vremea reformei Legii evaziunii fiscale 17.00 – 18.00 Ciprian Păun (Facultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor, Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca): Jurisprudenţa românească în materia evaziunii fiscale are nevoie de un „catalizator PPUH” 18.00 – 18.30 Concluziile celei de-a doua sesiuni Cluj Tax Forum 2017 şi închiderea conferinţei 18.30 – 20.00 In Vino Veritas . Dezbateri post-conferinţă la un pahar de vin din colecţia Aureliei Vişinescu (sala Roma, eveniment susţinut de Crama Noastră şi sommelier Delia Banga) Pentru a vedea programul complet vă rugăm să consultați aici .
Aspecte privind executarea silită împotriva moștenitorilor Mihaela Ionaș, avocat și practician în insolvență, a publicat în numărul 1/2018 al Revistei Române de Executare Silită articolul intitulat "Aspecte privind executarea silită împotriva moștenitorilor". 29 martie 2018 Mihaela Ionas , avocat și practician în insolvență, a publicat în numărul 1/2018 al Revistei Române de Executare Silită articolul intitulat " Aspecte privind executarea silită împotriva moștenitorilor ". Acest articol abordează provocările asociate cu aplicarea prevederilor Codului de Procedură Civilă privind executarea silită împotriva moştenitorilor debitorului. Autoarea analizează și aduce lămuriri cu privire la această procedură, cu aplicații practice și soluții din jurisprudența instanțelor de judecată în cele două situații care se pot întâlni, respectiv: dacă debitorul moare înainte de sesizarea executorului judecătoresc - nicio executare silită nu poate fi pornită. dacă debitorul decedează în timpul executării silite, creditorul poate continua ori declanşa urmărirea împotriva moştenitorilor. Pentru o copie completă a articolului, accesați link-ul de mai jos: Aspecte privind executarea silită împotriva moștenitorilor
