Soluția legislativă din NCPP care nu permite invocarea din oficiu a nulităţii relative, neconstituțională 19 septembrie 2017 În ziua de 19 septembrie 2017, Plenul Curții Constituționale a luat în dezbatere excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.282 alin.(2) din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: „Nulitatea relativă poate fi invocată de procuror, suspect, inculpat, celelalte părţi sau persoana vătămată, atunci când există un interes procesual propriu în respectarea dispoziţiei legale încălcate.” În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art.282 alin.(2) din Codul de procedură penală, care nu permite invocarea din oficiu a nulităţii relative, este neconstituțională. În argumentarea soluției de admitere pronunțate, Curtea a constatat că excluderea, prin dispozițiile de lege criticate, a posibilității ca judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară și instanța de judecată să ia în considerare, din oficiu, încălcările dispozițiilor legale care atrag nulitatea relativă a actului, aduce atingere, în principal, prevederilor constituționale ale art.1 alin.(3) și (5) privind statul de drept și principiul legalității și ale art.124 referitor la înfăptuirea justiției. Decizia este definitivă și general obligatorie.
Conferința Dreptul fiscal si evaziunea fiscala in epoca "ne bis in idem" 23 februarie 2018 Data: 23 februarie 2018 Ora: 9:30 Locaţia: Grand Hotel Italia, str. Trifoiului 2, Cluj-Napoca 400478 Avocatul Ionas Mihaela, titular al Ionas Mihaela - Cabinet de Avocat , participă la Conferinţa Conferința Dreptul fiscal si evaziunea fiscala in epoca "ne bis in idem" care are loc la Grand Hotel Italia
Recurs în interesul legii Suportarea cheltuielilor de spitalizare şi tratament medical în situația unei agresiuni 6 noiembrie 2017 Potrivit deciziei nr. 22 în dosarul nr. 1440/1/2017 pronunţată în şedinţa publică din 6 noiembrie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Constanța și, în consecință, stabileşte că: “În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, persoana care a suferit o vătămare corporală prin fapta altuia nu poate fi obligată, către furnizorul de servicii medicale, la plata cheltuielilor de spitalizare şi tratament medical de care a beneficiat în cadrul unităţii medicale respective, potrivit legii, în limitele pachetului de bază ori minimal, după caz, în situaţiile în care autorul vătămării nu a fost identificat sau persoana vătămată nu a formulat sau şi-a retras plângerea prealabilă ori a intervenit împăcarea părţilor. În interpretarea şi aplicarea aceloraşi dispoziţii legale, autorul vătămării poate fi chemat în judecată, pe cale civilă separată, pentru suportarea cheltuielilor de spitalizare şi tratament medical de care a beneficiat persoana vătămată, în limitele pachetului de bază ori minimal, în situaţia în care acesta nu răspunde penal, întrucât a intervenit împăcarea părţilor.” Aceasta este obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
Recurs în interesul legii Stabilirii modalităţii de calcul al termenului de 5 zile în care propunerea de prelungire a arestării preventive se depune la judecătorul de drepturi şi libertăţi 16 octombrie 2017 Potrivit deciziei nr. 20 în dosarul nr. nr. 1.983/1/2017 pronunţată în şedinţa publică din 16 octombrie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Târgu Mureş privind interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală, în sensul stabilirii modalităţii de calcul al termenului de 5 zile în care propunerea de prelungire a arestării preventive se depune la judecătorul de drepturi şi libertăţi, respectiv dacă aceasta este cea prevăzută de dispoziţiile art. 269 alin. (2) şi (4) din Codul de procedură penală sau cea prevăzută de dispoziţiile art. 271 din Codul de procedură penală şi, în consecinţă, stabileşte că: “Termenul de 5 zile prevăzut de art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală se calculează potrivit art. 269 alin. (1), (2) şi (4) din Codul de procedură penală.” Aceasta este obligatorie, potrivit art. 474 alin. (4) din Codul de procedură penală.
Recurs în interesul legii Competenţa de soluţionarea a cererilor având ca obiect înlocuirea plasamentului în regim de urgență cu tutela 4 decembrie 2017 Potrivit deciziei nr. 28 în dosarul nr. 1950/1/2017 pronunţată în şedinţa publică din 4 decembrie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanța și, în consecință, stabileşte că: “În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 107 din Codul civil și ale art. 133 alin. (1) coroborate cu art. 70 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, competența de soluționare, în primă instanță, a cererilor având ca obiect înlocuirea plasamentului în regim de urgență cu tutela revine tribunalului.” Aceasta este obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
Recurs în interesul legii Competenţa în soluţionarea litigiilor având ca obiect contestaţia îndreptată împotriva deciziei de încetare a plăţii indemnizaţiei prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/2006 4 decembrie 2017 Potrivit deciziei nr. 27 în dosarul nr. 1901/1/2017 pronunţată în şedinţa publică din 4 decembrie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov și, în consecință, stabileşte că: “În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (4) și art. 9 din Legea nr. 8/2006, competenţa în soluţionarea litigiilor având ca obiect contestaţia îndreptată împotriva deciziei de încetare a plăţii indemnizaţiei prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/2006, formulată de membrii uniunilor de creatori care au şi statut de pensionari din sistemul pensiilor militare de stat şi alte drepturi de asigurări sociale din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi securităţii naţionale revine tribunalului, în complet specializat de litigii de asigurări sociale.” Aceasta este obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
Recurs în interesul legii Calitatea procesuală a Fondul de garantare a asiguraților 20 noiembrie 2017 Potrivit deciziei nr. 26 în dosarul nr. 2432/1/2017 pronunţată în şedinţa publică din 20 noiembrie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în consecință, stabileşte că: “În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 86 din Codul de procedură penală, stabilește că: În procesul penal, Fondul de garantare a asiguraților în cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule asigurate la o societate de asigurare aflată în faliment nu are calitatea de parte responsabilă civilmente.” Aceasta este obligatorie, potrivit art.474 alin. (4) din Codul de procedură penală.
Recurs în interesul legii Exercitarea controlului de legalitate asupra certificatului de urbanism 6 noiembrie 2017 Potrivit deciziei nr. 25 în dosarul nr. 2131/1/2017 pronunţată în şedinţa publică din 6 noiembrie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în consecință, stabileşte că: “În interpretarea și aplicarea art. 6 alin. (1) și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 2 alin. (1) lit. c) și art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, este posibilă exercitarea controlului de legalitate, pe cale separată, asupra certificatului de urbanism prin care s-a dispus interdicția de a construi sau care conține alte limitări.” Aceasta este obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
Recurs în interesul legii Suportarea cheltuielilor de spitalizare şi tratament medical în situația unei agresiuni 6 noiembrie 2017 Potrivit deciziei nr. 22 în dosarul nr. 1440/1/2017 pronunţată în şedinţa publică din 6 noiembrie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Constanța și, în consecință, stabileşte că: “În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, persoana care a suferit o vătămare corporală prin fapta altuia nu poate fi obligată, către furnizorul de servicii medicale, la plata cheltuielilor de spitalizare şi tratament medical de care a beneficiat în cadrul unităţii medicale respective, potrivit legii, în limitele pachetului de bază ori minimal, după caz, în situaţiile în care autorul vătămării nu a fost identificat sau persoana vătămată nu a formulat sau şi-a retras plângerea prealabilă ori a intervenit împăcarea părţilor. În interpretarea şi aplicarea aceloraşi dispoziţii legale, autorul vătămării poate fi chemat în judecată, pe cale civilă separată, pentru suportarea cheltuielilor de spitalizare şi tratament medical de care a beneficiat persoana vătămată, în limitele pachetului de bază ori minimal, în situaţia în care acesta nu răspunde penal, întrucât a intervenit împăcarea părţilor.” Aceasta este obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
