Procedura accelerată Procedura accelerată permite Curţii să se pronunţe cu rapiditate asupra cauzelor extrem de urgente, reducând termenele la maximum şi acordând acestor cauze o prioritate absolută. În urma unei cereri formulate de una dintre părţi, preşedintele Curţii decide, la propunerea judecătorului raportor și după ascultarea avocatului general și a celorlalte părţi, dacă o urgenţă deosebită justifică recurgerea la procedura accelerată. O astfel de procedură este de asemenea prevăzută în cazul trimiterilor preliminare. În acest caz, cererea este formulată de instanţa judecătorească naţională care sesizează Curtea și care trebuie să menţioneze, în cuprinsul cererii, împrejurările care justifică urgenţa deosebită în pronunţarea asupra întrebării formulate cu titlu preliminar.
Procedura măsurilor provizorii Procedura măsurilor provizorii urmăreşte să obţină suspendarea executării unui act al unei instituţii, care face obiectul unei acţiuni, sau orice altă măsură provizorie necesară pentru a preveni un prejudiciu grav şi ireparabil în dauna unei părţi.
Procedura preliminară de urgenţă Această procedură permite Curţii de Justiţie să soluţioneze într-un termen considerabil redus întrebările cele mai sensibile referitoare la spaţiul de libertate, securitate și justiţie (cooperare poliţienească și judiciară în materile civilă și penală, vize, drept de azil, imigrare și alte politici referitoare la libera circulaţie a persoanelor). Cauzele în care se aplică procedura preliminară de urgenţă sunt încredinţate unei camere de cinci judecători special desemnată, iar faza scrisă se derulează, în practică, în principal pe cale electronică și este extrem de redusă. Faza orală a procedurii, care este obligatorie.
Procedura accelerată Procedura accelerată permite Curţii să se pronunţe cu rapiditate asupra cauzelor extrem de urgente, reducând termenele la maximum şi acordând acestor cauze o prioritate absolută. În urma unei cereri formulate de una dintre părţi, preşedintele Curţii decide, la propunerea judecătorului raportor și după ascultarea avocatului general și a celorlalte părţi, dacă o urgenţă deosebită justifică recurgerea la procedura accelerată. O astfel de procedură este de asemenea prevăzută în cazul trimiterilor preliminare. În acest caz, cererea este formulată de instanţa judecătorească naţională care sesizează Curtea și care trebuie să menţioneze, în cuprinsul cererii, împrejurările care justifică urgenţa deosebită în pronunţarea asupra întrebării formulate cu titlu preliminar.
Procedura preliminară de urgenţă Această procedură permite Curţii de Justiţie să soluţioneze într-un termen considerabil redus întrebările cele mai sensibile referitoare la spaţiul de libertate, securitate și justiţie (cooperare poliţienească și judiciară în materile civilă și penală, vize, drept de azil, imigrare și alte politici referitoare la libera circulaţie a persoanelor). Cauzele în care se aplică procedura preliminară de urgenţă sunt încredinţate unei camere de cinci judecători special desemnată, iar faza scrisă se derulează, în practică, în principal pe cale electronică și este extrem de redusă. Faza orală a procedurii, care este obligatorie.
Procedura simplificată Atunci când o întrebare preliminară este identică cu o întrebare asupra căreia Curtea a avut deja ocazia să se pronunţe sau atunci când răspunsul la o astfel de întrebare nu lasă loc niciunei îndoieli rezonabile sau poate fi în mod clar dedus din jurisprudenţă, Curtea, după ascultarea avocatului general, poate să se pronunţe prin ordonanţă motivată în cuprinsul căreia se face trimitere mai ales la hotărârea anterioară sau la jurisprudenţa pertinentă.
Procedura simplificată Atunci când o întrebare preliminară este identică cu o întrebare asupra căreia Curtea a avut deja ocazia să se pronunţe sau atunci când răspunsul la o astfel de întrebare nu lasă loc niciunei îndoieli rezonabile sau poate fi în mod clar dedus din jurisprudenţă, Curtea, după ascultarea avocatului general, poate să se pronunţe prin ordonanţă motivată în cuprinsul căreia se face trimitere mai ales la hotărârea anterioară sau la jurisprudenţa pertinentă.
