Completarea Regulamentului de ordine interioară al instanţelor În M. Of. nr. 366 din data de 27 mai 2015 a fost publicată Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 443/2015 pentru completarea Regul 29 mai 2015 În  M. Of. nr. 366 din data de 27 mai 2015  a fost publicată Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 443/2015 pentru completarea Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005. La articolul 116, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins: „(3) În cazul în care prin hotărâre definitivă s-a pronunţat achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c)din Codul de procedură penală şi există indicii privind săvârşirea infracţiunii de către o altă persoană, dosarul de urmărire penală împreună cu mijloacele materiale de probă se restituie, la cerere, parchetului competent să efectueze ori să supravegheze urmărirea penală în cauză. La arhiva instanţei se păstrează o copie certificată a actelor dosarului şi procesul-verbal de predare-primire a dosarului de urmărire penală şi a mijloacelor materiale de probă.”

Divorț prin acordul părților Se poate realiza prin formularea în comun de către ambii soți a cererii de divorț, indiferent de durata căsătoriei şi dacă există sau nu copii minori. Nu este posibil dacă unul dintre soţi este pus sub interdicţie. Cererea de divorț poate fi formulată doar de unul din soți și poate fi întemeiată pe culpa celuilalt, care recunoaște faptele imputate. În acest caz, dacă ambii soți sunt de acord, instanța de judecată pronunță divorțul fără a mai cerceta motivele și fără mențiuni asupra culpei părților. Dacă însă soțul care a înregistrat cererea de divorț nu își dă acordul, judecarea cererii va continua, iar instanța de judecată va pronunța un divorț întemeiat pe culpa soțului sau soților, după cum aceasta reiese din probele administrate în cauză. Divorțul poate fi pronunțat fără a fi necesară trecerea unei perioade de timp de la oficierea căsătoriei. Nu poate fi pronunțat dacă unul dintre soți este pus sub interdicție. Divorțul prin acordul părților poate fi pronunțat pe cale judiciară, în fața instanței de judecată, pe cale administrativă ori prin procedură notarială. Divorțul prin acordul părților poate fi constatat de notarul public, chiar dacă există copii minori rezultați din conviețuirea celor doi soți anterior căsătoriei, din afara căsătoriei sau adoptați de ambii soți.

Executarea măsurilor de siguranţă Măsurile de siguranţă sunt: obligarea la tratament medical, internarea medicală, interzicerea de a ocupa o funcţie sau profesie, confiscarea specială şi confiscarea extinsă. 

Executarea măsurilor de siguranţă Măsurile de siguranţă sunt: obligarea la tratament medical, internarea medicală, interzicerea de a ocupa o funcţie sau profesie, confiscarea specială şi confiscarea extinsă. 

Internarea medicală Se face prin trimiterea de către judecător a unei copii a dispozitivului hotărârii prin care s-a dispus internarea medicală şi a expertizei medico-legale Direcţiei Sanitare din judeţul unde locuieşte persoana avizată. După comunicarea, Direcţia Sanitară va desemna unitatea sanitară unde să se efectueze tratament medical având obligaţia de a realiza efectiv internarea medicală. În acest sens dacă persoana refuză internarea această măsura se va realiza cu sprijinul organelor de protecţie care au dreptul să pătrundă în orice loc unde persoana vizată se afla, fie că este locuinţa, fie că este sediul unei persoane juridice, chiar fără învoirea proprietarului locuinţei sau patronului. Dacă persoana nu este găsită, Direcţia de Sănătate Judeţeană va întocmi un proces-verbal şi va sesiza organele de poliţie, acestea dând-o în urmărire generală şi în consemn la punctele de frontieră. Un exemplar al procesului-verbal va fi trimis şi instanţei de executare. Dacă s-a efectuat internarea medicală, Direcţia Sanitară Judeţeană va încunoştiinţa despre aceasta instanţa de executare. În timpul internării medicale, unitatea sanitară unde se efectuează internarea va încunoştiinţa instanţa de executare, precum şi instanţa în a cărui rază se află dacă măsura mai este necesară sau nu, urmând ca instanţa investită să dispună. Judecătorul delegat de la instanţa de executare va comunica judecătoriei unde îşi află sediul unitatea sanitară, data la care s-a făcut internarea pentru a-l avea în supraveghere. După primirea comunicării, judecătorul delegat de la judecătoria din a cărei circumscripţie se află unitatea sanitară va verifica periodic, dar nu mai târziu de 12 luni dacă internarea medicală mai este sau nu necesară. Pentru aceasta va dispune efectuarea unui expertize medico-legale pentru a stabili starea de sănătate a persoanei vizate, iar după primirea acesteia va sesiza judecătoria unde se află unitatea sanitară cu propunerea de menţinere, înlocuire sau încetare a măsurii. Judecătoria, după ce a primit sesizarea poate asculta şi expertul care a întocmit expertiza medico-legală după care va da cuvântul procurorului, persoanelor avizate dacă aceasta este prezentă (prezenţa nu este obligatorie) şi a apărătorului ei a cărui prezenţă este obligatorie. Instanţa poate pronunţa fie să menţină internarea medical, fie să dispună încetarea acestei măsuri, fie să dispună înlocuirea ei cu obligarea la tratament medical. Încetarea măsurii sau executarea ei poate fi cerută şi de persoana supusă acestei măsuri sau chiar de procuror situaţie în care realizarea expertizei medico-legal se va dispune de către instanţa. Celelalte elemente privind instanţa de judecata şi procedura sunt identice cu cele precizate anterior.  O copie de pe hotărârea definitivă indiferent de soluţia pronunţată se comunică şi instanţei de executare. Dacă obligarea la tratament medical şi internarea medicală se dispun în mod provizoriu în cursul urmăririi penale sau al judecăţii punerea în executare a acestor măsuri se realizează de către judecătorul de drepturi şi libertăţi sau de instanţa de judecată care a luat această măsură.

Internarea medicală Se face prin trimiterea de către judecător a unei copii a dispozitivului hotărârii prin care s-a dispus internarea medicală şi a expertizei medico-legale Direcţiei Sanitare din judeţul unde locuieşte persoana avizată. După comunicarea, Direcţia Sanitară va desemna unitatea sanitară unde să se efectueze tratament medical având obligaţia de a realiza efectiv internarea medicală. În acest sens dacă persoana refuză internarea această măsura se va realiza cu sprijinul organelor de protecţie care au dreptul să pătrundă în orice loc unde persoana vizată se afla, fie că este locuinţa, fie că este sediul unei persoane juridice, chiar fără învoirea proprietarului locuinţei sau patronului. Dacă persoana nu este găsită, Direcţia de Sănătate Judeţeană va întocmi un proces-verbal şi va sesiza organele de poliţie, acestea dând-o în urmărire generală şi în consemn la punctele de frontieră. Un exemplar al procesului-verbal va fi trimis şi instanţei de executare. Dacă s-a efectuat internarea medicală, Direcţia Sanitară Judeţeană va încunoştiinţa despre aceasta instanţa de executare. În timpul internării medicale, unitatea sanitară unde se efectuează internarea va încunoştiinţa instanţa de executare, precum şi instanţa în a cărui rază se află dacă măsura mai este necesară sau nu, urmând ca instanţa investită să dispună. Judecătorul delegat de la instanţa de executare va comunica judecătoriei unde îşi află sediul unitatea sanitară, data la care s-a făcut internarea pentru a-l avea în supraveghere. După primirea comunicării, judecătorul delegat de la judecătoria din a cărei circumscripţie se află unitatea sanitară va verifica periodic, dar nu mai târziu de 12 luni dacă internarea medicală mai este sau nu necesară. Pentru aceasta va dispune efectuarea unui expertize medico-legale pentru a stabili starea de sănătate a persoanei vizate, iar după primirea acesteia va sesiza judecătoria unde se află unitatea sanitară cu propunerea de menţinere, înlocuire sau încetare a măsurii. Judecătoria, după ce a primit sesizarea poate asculta şi expertul care a întocmit expertiza medico-legală după care va da cuvântul procurorului, persoanelor avizate dacă aceasta este prezentă (prezenţa nu este obligatorie) şi a apărătorului ei a cărui prezenţă este obligatorie. Instanţa poate pronunţa fie să menţină internarea medical, fie să dispună încetarea acestei măsuri, fie să dispună înlocuirea ei cu obligarea la tratament medical. Încetarea măsurii sau executarea ei poate fi cerută şi de persoana supusă acestei măsuri sau chiar de procuror situaţie în care realizarea expertizei medico-legal se va dispune de către instanţa. Celelalte elemente privind instanţa de judecata şi procedura sunt identice cu cele precizate anterior.  O copie de pe hotărârea definitivă indiferent de soluţia pronunţată se comunică şi instanţei de executare. Dacă obligarea la tratament medical şi internarea medicală se dispun în mod provizoriu în cursul urmăririi penale sau al judecăţii punerea în executare a acestor măsuri se realizează de către judecătorul de drepturi şi libertăţi sau de instanţa de judecată care a luat această măsură.

Obligarea la tratament medical Se dispune printr-o hotărâre. O copie de pe dispozitivul hotărârii şi de pe raportul de expertiză medico-legal se comunică Direcţiei Sanitare Judeţene din raza teritorială unde locuieşte persoana faţă de care s-a dispus măsura. Direcţia Sanitară Judeţeană va comunica persoanei avizate unitatea sanitară unde va trebui să efectueze tratamentul medical, precum şi instanţei de executare. Instanţa de executare va comunica persoanei în cauză că este obligată să se prezinte de îndată la unitatea sanitară aleasă de Direcţia Sanitară Judeţeană, atrăgându-i-se atenţia că în caz de nerespectare a acestei obligaţii se va dispune internarea medicală. Dacă obligarea la tratament medical însoţeşte pedeapsa închisorii sau a detenţiunii pe viată sau vizează o persoană deţinută în altă cauză sau arestată preventive, comunicarea copiei de pe hotărâre se va face administraţiei locului de deţinere. Unitatea sanitară la care făptuitorul a fost repartizat pentru efectuarea tratamentului este obligat să comunice instanţei de executare sau instanţei din a cărei rază teritorială se află unitatea sanitară, următoarele 4 elemente: dacă persoana s-a prezentat la tratament dacă persoana se sustrage de la efectuarea tratamentului dacă măsura nu este sau nu mai este necesară sau se indică urmarea altui tip de tratament; dacă starea făptuitorului este atât de gravă încât se impune internarea medicală În ultimele două cazuri, instanţa de executare sau instanţa din a cărei rază teritorială îşi are sediul unitatea sanitară dispune efectuarea unui raport medico-legal cu privire la starea de sănătate a persoanei în cauză. În acest caz persoana are dreptul să solicite să fie examinată şi de un medic de specialitate propus de ea care va alcătui anumite concluzii relative la starea de sănătate a făptuitorului, concluzii ce le va înainta instanţei. După primirea raportului medico-legal şi a concluziilor medicului de specialitate instanţa poate solicita exprimarea în faţa ei în şedinţă publică a opiniei expertului şi a medicului de specialitate. Instanţa poate pronunţa fie încetarea măsurii obligării la tratament, fie dispune internarea medicală.

Obligarea la tratament medical Se dispune printr-o hotărâre. O copie de pe dispozitivul hotărârii şi de pe raportul de expertiză medico-legal se comunică Direcţiei Sanitare Judeţene din raza teritorială unde locuieşte persoana faţă de care s-a dispus măsura. Direcţia Sanitară Judeţeană va comunica persoanei avizate unitatea sanitară unde va trebui să efectueze tratamentul medical, precum şi instanţei de executare. Instanţa de executare va comunica persoanei în cauză că este obligată să se prezinte de îndată la unitatea sanitară aleasă de Direcţia Sanitară Judeţeană, atrăgându-i-se atenţia că în caz de nerespectare a acestei obligaţii se va dispune internarea medicală. Dacă obligarea la tratament medical însoţeşte pedeapsa închisorii sau a detenţiunii pe viată sau vizează o persoană deţinută în altă cauză sau arestată preventive, comunicarea copiei de pe hotărâre se va face administraţiei locului de deţinere. Unitatea sanitară la care făptuitorul a fost repartizat pentru efectuarea tratamentului este obligat să comunice instanţei de executare sau instanţei din a cărei rază teritorială se află unitatea sanitară, următoarele 4 elemente: dacă persoana s-a prezentat la tratament dacă persoana se sustrage de la efectuarea tratamentului dacă măsura nu este sau nu mai este necesară sau se indică urmarea altui tip de tratament; dacă starea făptuitorului este atât de gravă încât se impune internarea medicală În ultimele două cazuri, instanţa de executare sau instanţa din a cărei rază teritorială îşi are sediul unitatea sanitară dispune efectuarea unui raport medico-legal cu privire la starea de sănătate a persoanei în cauză. În acest caz persoana are dreptul să solicite să fie examinată şi de un medic de specialitate propus de ea care va alcătui anumite concluzii relative la starea de sănătate a făptuitorului, concluzii ce le va înainta instanţei. După primirea raportului medico-legal şi a concluziilor medicului de specialitate instanţa poate solicita exprimarea în faţa ei în şedinţă publică a opiniei expertului şi a medicului de specialitate. Instanţa poate pronunţa fie încetarea măsurii obligării la tratament, fie dispune internarea medicală.

Confiscarea specială şi confiscarea extinsă Aceste măsuri de siguranţă dacă au fost dispuse de instanţă printr-o hotărâre care a rămas definitivă. Ele se execută în două modalităţi în funcţie de natura bunurilor confiscate:   lucrurile confiscate se predau organelor în drept a le prelua sau valorifica potrivit legii în cazul în care lucrurile se află deja în păstrarea poliţiei sau a altor instituii, judecătorul delegat va trimite o copie de pe dispozitivul hotărârii de condamnare organului la care se află. În termen de 30 de zile ele vor fi predate organelor în drept a le prelua sau valorifica potrivit legii atunci când confiscarea priveşte sume de bani ce au fost consemnate la unităţi bancare, judecătorul delegat trimite o copie de pe dispozitivul hotărârii de condamnare, organelor fiscale pentru a începe executarea confiscării potrivit codului fiscal atunci când s-a dispus distrugerea lucrurilor confiscate, aceasta se face de o comisie compusă din judecătorul delegat, un reprezentant al parchetului de pe lângă aceeaşi instanţă, un reprezentant al inspectoratului de poliţie, gestionarul camerei de corpuri delicte şi, dacă e cazul, reprezentanţi ai altor autorităţi cu competenţe în domeniu desemnaţi de judecătorul delegat, întocmindu-se un proces-verbal care se depune la dosarul cauzei. Dacă distrugerea are loc în altă circumscripţie decât cea a instanţei de executare, din comisie face parte şi judecătorul delegat de la instanţa corespunzătoare în grad în circumscripţia căreia are loc distrugerea. Un exemplar al procesului-verbal se trimite instanţei de executare. Cheltuielile de păstrare, întreţinere şi valoficare a bunurilor confiscate se acoperă din preţul obţinut, iar dacă aceasta nu este posibil decât parţial sau deloc, atunci restul se suportă de stat. În cazul bunurilor ce vor fi distruse cheltuielile de distrugere rămân în sarcina statului.    

Confiscarea specială şi confiscarea extinsă Aceste măsuri de siguranţă dacă au fost dispuse de instanţă printr-o hotărâre care a rămas definitivă. Ele se execută în două modalităţi în funcţie de natura bunurilor confiscate:   lucrurile confiscate se predau organelor în drept a le prelua sau valorifica potrivit legii în cazul în care lucrurile se află deja în păstrarea poliţiei sau a altor instituii, judecătorul delegat va trimite o copie de pe dispozitivul hotărârii de condamnare organului la care se află. În termen de 30 de zile ele vor fi predate organelor în drept a le prelua sau valorifica potrivit legii atunci când confiscarea priveşte sume de bani ce au fost consemnate la unităţi bancare, judecătorul delegat trimite o copie de pe dispozitivul hotărârii de condamnare, organelor fiscale pentru a începe executarea confiscării potrivit codului fiscal atunci când s-a dispus distrugerea lucrurilor confiscate, aceasta se face de o comisie compusă din judecătorul delegat, un reprezentant al parchetului de pe lângă aceeaşi instanţă, un reprezentant al inspectoratului de poliţie, gestionarul camerei de corpuri delicte şi, dacă e cazul, reprezentanţi ai altor autorităţi cu competenţe în domeniu desemnaţi de judecătorul delegat, întocmindu-se un proces-verbal care se depune la dosarul cauzei. Dacă distrugerea are loc în altă circumscripţie decât cea a instanţei de executare, din comisie face parte şi judecătorul delegat de la instanţa corespunzătoare în grad în circumscripţia căreia are loc distrugerea. Un exemplar al procesului-verbal se trimite instanţei de executare. Cheltuielile de păstrare, întreţinere şi valoficare a bunurilor confiscate se acoperă din preţul obţinut, iar dacă aceasta nu este posibil decât parţial sau deloc, atunci restul se suportă de stat. În cazul bunurilor ce vor fi distruse cheltuielile de distrugere rămân în sarcina statului.