Curtea Constituţională a României Prevederile art. 213 alin. 8 din Codul de procedură fiscală, necontituționale 1 octombrie 2019 În ziua de 1 octombrie 2019, Plenul Curții Constituționale a luat în dezbatere excepția de neconstituționalitate a dispoziţiilor art.213 alin. 8 din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală, în forma anterioară modificării prin Ordonanța Guvernului nr. 30/2017, precum și a prevederilor art. 213 alin. 8 din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală, astfel cum au fost modificate prin Ordonanța Guvernului nr. 30/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală. Prevederile criticate au următorul cuprins: - Art. 213 alin. 8 din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală în forma anterioară modificării prin Ordonanţa Guvernului nr. 30/2017: „Prin excepţie de la prevederile alin. (7), în situaţia în care au fost instituite măsuri asigurătorii şi au fost sesizate organele de urmărire penală potrivit legii, măsurile asigurătorii încetează de drept la data la care au fost luate măsuri asigurătorii potrivit Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare." - Art. 213 alin. 8 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa Guvernului nr.30/2017: „(8) Prin excepţie de la prevederile alin.(7), în situaţia în care au fost instituite măsuri asigurătorii şi au fost sesizate organele de urmărire penală potrivit legii, măsurile asigurătorii subzistă până la data soluţionării cauzei de către organele de urmărire penală sau de instanţa de judecată. După comunicarea soluţiei date de către organele de urmărire penală sau hotărârii judecătoreşti, în cazul în care măsurile asigurătorii instituite de către organul fiscal competent nu se transformă în măsuri executorii potrivit legii, acestea se ridică de către organul care le-a dispus." În urma deliberărilor, cu unanimitate de voturi în privinţa punctului 1 şi cu majoritate de voturi în privinţa punctului 2, Curtea Constituțională a decis: 1. A admis excepţia de neconstituţionalitate și a constatat că prevederile art. 213 alin. 8 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, în forma anterioară modificării prin Ordonanța Guvernului nr. 30/2017 sunt neconstituţionale; 2. A admis excepţia de neconstituţionalitate și a constatat că prevederile art. 213 alin. 8 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală astfel cum au fost modificate prin Ordonanța Guvernului nr. 30/2017 sunt neconstituţionale. Decizia este definitivă și general obligatorie.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Penală Dezlegarea unor chestiuni de drept privind întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale care exercită un serviciu de interes public 7 mai 2020 Potrivit minutei nr. 13, dosar nr. 481/1/2020 pronunţată în şedinţa publică din data de 28 aprilie 2020, ÎCCJ a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Piteşti – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, a stabilit că: “ Întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale nu are, în sensul dispoziţiilor 308 alin. (1) din Codul penal, calitatea de persoană care exercită permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul penal, în raporturile cu întreprinderea individuală. În cazul în care întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale exercită un serviciu de interes public care este supus controlului ori supravegherii autorităţilor publice cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public, acesta are calitatea de funcţionar public în accepțiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal. ” Aceasta este obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) Cod procedură penală.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Penală Dezlegarea unor chestiuni de drept privind sintagma: «dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana condamnată mai săvârşise o infracţiune până la acordarea liberării» 28 aprilie 2020 Potrivit minutei nr. 10, dosar nr. 76/1/2020 pronunţată în şedinţa publică din data de 28 aprilie 2020, ÎCCJ a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj– Secția penală și de minori, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, a stabilit că: “ Î n interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 105 alin. 1 din Codul penal, sintagma ”dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana condamnată mai săvârșise o infracțiune până la acordarea liberării” vizează atât situația infracțiunilor săvârșite anterior liberării condiționate și descoperite după acordarea liberării condiționate, până la împlinirea termenului de supraveghere, cât și situația infracțiunilor săvârșite anterior liberării condiționate și descoperite anterior liberării condiționate.” Aceasta este obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) Cod procedură penală.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept în Materie Civilă Dezlegarea unor chestiuni de drept privind termenul legal aplicabil cererii de reconstituire a dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991 4 mai 2020 Potrivit minutei nr. 36, în dosarul nr. 434/1/2020 pronunţată în şedinţa publică din data de 4 mai 2020, Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie a stabilit că: “În interpretarea dispoziţiilor art. 11 alin. (21) coroborate cu art. 27 alin. (21) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, formularea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate întemeiată pe dispoziţiile art. 11 alin. (21) coroborate cu art. 27 alin. (21) din Legea nr. 18/1991 este supusă termenului prevăzut de art. 11 alin. (4) din Legea nr. 18/1991. ” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Penală Dezlegarea unor chestiuni de drept privind întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale care exercită un serviciu de interes public 7 mai 2020 Potrivit minutei nr. 13, dosar nr. 481/1/2020 pronunţată în şedinţa publică din data de 28 aprilie 2020, ÎCCJ a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Piteşti – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, a stabilit că: “ Întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale nu are, în sensul dispoziţiilor 308 alin. (1) din Codul penal, calitatea de persoană care exercită permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul penal, în raporturile cu întreprinderea individuală. În cazul în care întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale exercită un serviciu de interes public care este supus controlului ori supravegherii autorităţilor publice cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public, acesta are calitatea de funcţionar public în accepțiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal. ” Aceasta este obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) Cod procedură penală.
Curtea Constituţională a României Excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 589 alin. 1 lit. b din CPP privind amânarea executării pedepsei 24 septembrie 2019 În ziua de 24 septembrie 2019, Plenul Curții Constituționale a luat în dezbatere excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 589 alin. 1 lit.b fraza întâi teza a doua din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: „(1) Executarea pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă poate fi amânată în următoarele cazuri: [...] b) când o condamnată este gravidă sau are un copil mai mic de un an. [...]”. În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 589 alin. 1 lit. b fraza întâi teza a doua din Codul de procedură penală, care exclude bărbatul condamnat care are un copil mai mic de un an de la posibilitatea amânării executării pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață este neconstituțională. Decizia este definitivă și general obligatorie.
Curtea Constituţională a României Sintagma „precum și daune sănătății propriei persoane” din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, neconstituțională 5 decembrie 2019 În ziua de 5 decembrie 2019, Plenul Curții Constituționale a luat în dezbatere excepția de neconstituționalitate a sintagmei „precum și daune sănătății propriei persoane” din cuprinsul art.320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății. Dispoziţiile criticate au următorul conţinut: „(1)Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane, precum şi daune sănătăţii propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate şi dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele şi cererile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de faza de judecată.” În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma „precum şi daune sănătăţii propriei persoane” din cuprinsul art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 este neconstituțională. Decizia este definitivă și general obligatorie.
Curtea Constituţională a României Dispoziții din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 anterior modificării prin Legea nr. 212/2018, neconstituționale 14 ianuarie 2020 În ziua de 14 ianuarie 2020, Plenul Curții Constituționale, în urma deliberărilor, cu majoritate de voturi, a decis: 1. A admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 7 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 212/2018, sunt constituționale numai în măsura în care nu impun autorității publice contractante parcurgerea procedurii prealabile. 2. A admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma „are semnificația concilierii în cazul litigiilor comerciale, dispozițiile Codului de procedură civilă fiind aplicabile în mod corespunzător” din cuprinsul dispozițiilor art. 7 alin. (6), art.11 alin. (1) lit. e) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 212/2018, precum și sintagma „data încheierii procesului-verbal de conciliere” din art.11 alin. (2) din Legea nr.554/2004 sunt neconstituționale. Decizia este definitivă și general obligatorie.
Curtea Constituţională a României Excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 589 alin. 1 lit. b din CPP privind amânarea executării pedepsei 24 septembrie 2019 În ziua de 24 septembrie 2019, Plenul Curții Constituționale a luat în dezbatere excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 589 alin. 1 lit.b fraza întâi teza a doua din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: „(1) Executarea pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă poate fi amânată în următoarele cazuri: [...] b) când o condamnată este gravidă sau are un copil mai mic de un an. [...]”. În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 589 alin. 1 lit. b fraza întâi teza a doua din Codul de procedură penală, care exclude bărbatul condamnat care are un copil mai mic de un an de la posibilitatea amânării executării pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață este neconstituțională. Decizia este definitivă și general obligatorie.
Curtea Constituţională a României Prevederile art. 213 alin. 8 din Codul de procedură fiscală, necontituționale 1 octombrie 2019 În ziua de 1 octombrie 2019, Plenul Curții Constituționale a luat în dezbatere excepția de neconstituționalitate a dispoziţiilor art.213 alin. 8 din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală, în forma anterioară modificării prin Ordonanța Guvernului nr. 30/2017, precum și a prevederilor art. 213 alin. 8 din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală, astfel cum au fost modificate prin Ordonanța Guvernului nr. 30/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală. Prevederile criticate au următorul cuprins: - Art. 213 alin. 8 din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală în forma anterioară modificării prin Ordonanţa Guvernului nr. 30/2017: „Prin excepţie de la prevederile alin. (7), în situaţia în care au fost instituite măsuri asigurătorii şi au fost sesizate organele de urmărire penală potrivit legii, măsurile asigurătorii încetează de drept la data la care au fost luate măsuri asigurătorii potrivit Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare." - Art. 213 alin. 8 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa Guvernului nr.30/2017: „(8) Prin excepţie de la prevederile alin.(7), în situaţia în care au fost instituite măsuri asigurătorii şi au fost sesizate organele de urmărire penală potrivit legii, măsurile asigurătorii subzistă până la data soluţionării cauzei de către organele de urmărire penală sau de instanţa de judecată. După comunicarea soluţiei date de către organele de urmărire penală sau hotărârii judecătoreşti, în cazul în care măsurile asigurătorii instituite de către organul fiscal competent nu se transformă în măsuri executorii potrivit legii, acestea se ridică de către organul care le-a dispus." În urma deliberărilor, cu unanimitate de voturi în privinţa punctului 1 şi cu majoritate de voturi în privinţa punctului 2, Curtea Constituțională a decis: 1. A admis excepţia de neconstituţionalitate și a constatat că prevederile art. 213 alin. 8 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, în forma anterioară modificării prin Ordonanța Guvernului nr. 30/2017 sunt neconstituţionale; 2. A admis excepţia de neconstituţionalitate și a constatat că prevederile art. 213 alin. 8 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală astfel cum au fost modificate prin Ordonanța Guvernului nr. 30/2017 sunt neconstituţionale. Decizia este definitivă și general obligatorie.
