Stingerea scrisorii de garanţie Scrisoarea de garanţie nu se poate stinge pe cale accesorie. Ea încetează pe cale principală, prin mijloace de stingere comune tuturor obligaţiilor, precum executarea garanţiei, compensaţia, confuziunea, remiterea de datorie. Scrisoarea de garanţie se stinge și prin împlinirea termenului de valabilitate a scrisorii de garanţie, indiferent dacă a fost sau nu remis originalul scrisorii de garanţie. Stingerea scrisorii de garanţie are loc şi ca urmare a formulării de către beneficiar a unei cereri de executare abuzive sau vădit frauduloase.
Stingerea scrisorii de garanţie Scrisoarea de garanţie nu se poate stinge pe cale accesorie. Ea încetează pe cale principală, prin mijloace de stingere comune tuturor obligaţiilor, precum executarea garanţiei, compensaţia, confuziunea, remiterea de datorie. Scrisoarea de garanţie se stinge și prin împlinirea termenului de valabilitate a scrisorii de garanţie, indiferent dacă a fost sau nu remis originalul scrisorii de garanţie. Stingerea scrisorii de garanţie are loc şi ca urmare a formulării de către beneficiar a unei cereri de executare abuzive sau vădit frauduloase.
Stingerea scrisorii de confort Stingerea angajamentului asumat de către emi- 558 tent poate avea loc numai pe cale principală, datorită caracterului autonom al scrisorii de confort, prin mijloace comune tuturor obligaţiilor (precum: executarea garanţiei, confuziunea, remiterea de datorie etc.). Obligaţia asumată de către emitent nu încetează pe cale accesorie, ca urmare a stingerii obligaţiei principale .
Stingerea scrisorii de confort Stingerea angajamentului asumat de către emi- 558 tent poate avea loc numai pe cale principală, datorită caracterului autonom al scrisorii de confort, prin mijloace comune tuturor obligaţiilor (precum: executarea garanţiei, confuziunea, remiterea de datorie etc.). Obligaţia asumată de către emitent nu încetează pe cale accesorie, ca urmare a stingerii obligaţiei principale .
Mijloace juridice pentru realizarea creanţelor Cel mai important mijloc juridic la care pot recurge creditorii în scopul realizării creanţelor este urmărirea drepturilor patrimoniale sesizabile ale debitorului. El este însă eficace numai atunci când valoarea activului patrimonial al debitorului este mai mare sau cel puţin egală cu cea a pasivului său. Creditorii chirografari sunt supuşi unui dublu risc: al diminuării activului patrimonial al debitorului prin înstrăinarea unor elemente de activ, care, în absenţa unui drept de urmărire, are ca efect micşorarea substanţei garanţiei lor; al creşterii pasivului patrimonial, prin angajarea de noi datorii de către debitor. Pentru a conserva în patrimoniul debitorului valorile patrimoniale urmăribile necesare realizării integrale a drepturilor lor de creanţă, creditorii pot utiliza următoarele mijloace juridice: cereri de indisponibilizare a bunurilor care formează obiectul unui litigiu sau de evitare a diminuării activului patrimonial al debitorului: sechestrul asigurător , poprirea asigurătorie şi sechestrul judiciar dreptul creditorilor de a interveni în procesele debitorului având ca obiect bunuri din patrimoniul său, cum sunt procesele de partaj . Intervenţia voluntară a creditorului în procesele în care figurează debitorul ca parte poate fi principală sau accesorie. dreptul creditorilor ale căror creanţe s-au născut înainte de deschiderea moştenirii sau care provin din conservarea sau din administrarea bunurilor moştenirii de a fi plătiţi din bunurile aflate în indiviziune înainte de partajul succesoral. Creditorii moştenirii vor fi plătiţi cu prioritate faţă de creditorii personali ai moştenitorului din bunurile moştenirii ce i-au fost atribuite la partaj, precum şi din cele care le iau locul în patrimoniul moştenitorului. dreptul creditorilor moştenirii de a solicita inventarierea bunurilor succesorale și sigilarea şi predarea lor unui custode, dacă există pericol de înstrăinare, pierdere, înlocuire sau distrugere a lor. acţiunea în simulaţie, în măsura în care este utilizată de către creditorii uneia dintre părţi pentru a dovedi că un bun face parte din patrimoniul debitorului lor. acţiunea oblică în temeiul căreia creditorul exercită drepturile şi acţiunile debitorului, atunci când acesta refuză sau neglijează să le exercite în prejudiciul creditorului. acţiunea pauliană prin care creditorul solicită să fie declarate inopozabile faţă de el actele juridice încheiate de către debitor în frauda intereselor sale. acţiunile directe prin care creditorul acţionează în mod direct în nume şi în interes propriu pe un debitor al debitorului său, în vederea realizării dreptului său de creanţă, fără ca între cei doi să existe un raport de obligaţii.
Mijloace juridice pentru realizarea creanţelor Cel mai important mijloc juridic la care pot recurge creditorii în scopul realizării creanţelor este urmărirea drepturilor patrimoniale sesizabile ale debitorului. El este însă eficace numai atunci când valoarea activului patrimonial al debitorului este mai mare sau cel puţin egală cu cea a pasivului său. Creditorii chirografari sunt supuşi unui dublu risc: al diminuării activului patrimonial al debitorului prin înstrăinarea unor elemente de activ, care, în absenţa unui drept de urmărire, are ca efect micşorarea substanţei garanţiei lor; al creşterii pasivului patrimonial, prin angajarea de noi datorii de către debitor. Pentru a conserva în patrimoniul debitorului valorile patrimoniale urmăribile necesare realizării integrale a drepturilor lor de creanţă, creditorii pot utiliza următoarele mijloace juridice: cereri de indisponibilizare a bunurilor care formează obiectul unui litigiu sau de evitare a diminuării activului patrimonial al debitorului: sechestrul asigurător , poprirea asigurătorie şi sechestrul judiciar dreptul creditorilor de a interveni în procesele debitorului având ca obiect bunuri din patrimoniul său, cum sunt procesele de partaj . Intervenţia voluntară a creditorului în procesele în care figurează debitorul ca parte poate fi principală sau accesorie. dreptul creditorilor ale căror creanţe s-au născut înainte de deschiderea moştenirii sau care provin din conservarea sau din administrarea bunurilor moştenirii de a fi plătiţi din bunurile aflate în indiviziune înainte de partajul succesoral. Creditorii moştenirii vor fi plătiţi cu prioritate faţă de creditorii personali ai moştenitorului din bunurile moştenirii ce i-au fost atribuite la partaj, precum şi din cele care le iau locul în patrimoniul moştenitorului. dreptul creditorilor moştenirii de a solicita inventarierea bunurilor succesorale și sigilarea şi predarea lor unui custode, dacă există pericol de înstrăinare, pierdere, înlocuire sau distrugere a lor. acţiunea în simulaţie, în măsura în care este utilizată de către creditorii uneia dintre părţi pentru a dovedi că un bun face parte din patrimoniul debitorului lor. acţiunea oblică în temeiul căreia creditorul exercită drepturile şi acţiunile debitorului, atunci când acesta refuză sau neglijează să le exercite în prejudiciul creditorului. acţiunea pauliană prin care creditorul solicită să fie declarate inopozabile faţă de el actele juridice încheiate de către debitor în frauda intereselor sale. acţiunile directe prin care creditorul acţionează în mod direct în nume şi în interes propriu pe un debitor al debitorului său, în vederea realizării dreptului său de creanţă, fără ca între cei doi să existe un raport de obligaţii.
Limitări ale garanţiei comune Creditorii sunt îndreptăţiţi să urmărească pentru valorificarea drepturilor lor de creanţă toate elementele de activ din patrimoniul debitorului. Excepţie de la această regulă sunt bunurile care, fiind insesizabile, nu pot fi urmărite. Insesizabilitatea unor bunuri din patrimoniul debitorului poate fi legală sau convenţională. Bunurile insesizabile stabilite prin lege pot fi grupate în două categorii: bunuri insesizabile în consecinţa inalienabilităţii lor. Toate bunurile care sunt, potrivit legii, inalienabile, sunt insesizabile. Din moment ce nu pot fi vândute, voluntar sau silit, bunurile inalienabile sunt, în acelaşi timp, şi insesizabile. De exemplu: bunurile proprietate publică, dreptul de uz şi dreptul de abitaţie, dreptul la întreţinere. bunuri insesizabile datorită scopului pentru care sunt afectate . Sunt bunuri care se află în circuitul civil general, fiind alienabile. De exemplu: bunurile de uz personal sau casnic indispensabile traiului debitorului şi familiei sale, combustibilul necesar debitorului şi familiei sale calculat pe timp de trei luni de iarnă, bunurile care servesc la exercitarea ocupaţiei debitorului şi care nu pot fi executate silit decât dacă nu există alte bunuri. Insesizabilitatea voluntară decurge dintr-o clauză expresă stabilită în actul de dobândire a bunului. Prin act juridic, se poate institui inalienabilitatea bunului sau numai insesizabilitatea lui. Clauza de inalienabilitate poate fi inserată atât în actele cu titlu oneros, cât şi în cele cu titlu gratuit. Pentru a fi valabilă, ea trebuie să îndeplinească două condiţii: să fie temporară, adică să interzică înstrăinarea bunului pentru o perioadă de maximum 49 de ani, care începe să curgă de la data dobândirii bunului, să fie fondată pe un interes serios şi legitim. Interesul poate fi patrimonial sau moral. El poate aparţine dispunătorului, dobânditorului sau unui terţ. Inalienabilitatea voluntară a bunului atrage şi insesizabilitatea lui. Pentru a fi opozabilă, clauza de inalienabilitate trebuie să fie supusă formalităţilor de publicitate mobiliară şi imobiliară. Clauza de inalienabilitate este opozabilă numai creditorilor ulteriori ai dobânditorului, întrucât doar aceştia au posibilitatea să cunoască existenţa ei. Prin excepţie, clauza de inalienabilitate este opozabilă şi creditorilor anteriori, atunci când ea a fost prevăzută într-un contract cu titlu gratuit. Pentru valabilitatea clauzei de insesizabilitate, trebuie întrunite aceleaşi condiţii cerute şi pentru instituirea în mod valabil a unei clauze de inalienabilitate.
Scrisoarea de garanţie Scrisoarea de garanţie este angajamentul irevocabil şi necondiţionat prin care o persoană, denumită emitent, se obligă, la solicitarea unei persoane denumite ordonator, în considerarea unui raport obligaţional preexistent, dar independent de acesta, să plătească o sumă de bani unei terţe persoane, denumită beneficiar, în conformitate cu termenii angajamentului asumat. Scrisoarea de garanţie are configuraţia juridică a unui contract unilateral, ale cărui părţi sunt emitentul, în calitate de debitor, şi beneficiarul, în calitate de creditor. Ordonatorul nu este parte a contractului. El participă însă la operaţiunea în care sunt implicaţi emitentul, ordonatorul şi beneficiarul. Scrisoarea de garanţie va garanta executarea obligaţiei asumate de către ordonator faţă de beneficiar, datorie care intră în conţinutul unui raport juridic obligaţional denumit raport preexistent. Emitentul nu se obligă să plătească datoria ordonatorului, ci lui îi revine o obligaţie nouă, independentă de cea care rezultă din raportul fundamental dintre beneficiar şi ordonator. Emitentul este întotdeauna îndatorat la plata unei sume de bani, indiferent de obiectul obligaţiei garantate. Sigur că nu poate fi exclusă orice legătură între obligaţia emitentului şi cea garantată. Emitentul nu poate opune beneficiarului excepţii întemeiate pe raportul obligaţional preexistent angajamentului asumat prin scrisoare de garanţie. Emitentul nu va putea invoca, pentru a refuza plata, nulitatea, rezoluţiunea şi nici chiar executarea obligaţiei din raportul de bază. Transmiterea drepturilor şi/sau obligaţiilor garantate nu atrage şi transmiterea garanţiei, cu excepţia unei convenţii contrare între părţile scrisorii de garanţie. Scrisoarea de garanţie nu poate fi transmisă nici separat de creanţa garantată, cu excepţia situaţiei în care părţile prevăd în mod expres contrariul. Scrisoarea de garanţie trebuie executată la prima şi simpla cerere a beneficiarului, fără îndeplinirea vreunei alte formalităţi. Se poate însă prevedea îndeplinirea unor anumite cerinţe formale pentru executarea garanţiei. Emitentul nu are posibilitatea de a retrage unilateral garanţia înainte de expirarea termenului de valabilitate a scrisorii de garanţie.
Scrisoarea de garanţie Scrisoarea de garanţie este angajamentul irevocabil şi necondiţionat prin care o persoană, denumită emitent, se obligă, la solicitarea unei persoane denumite ordonator, în considerarea unui raport obligaţional preexistent, dar independent de acesta, să plătească o sumă de bani unei terţe persoane, denumită beneficiar, în conformitate cu termenii angajamentului asumat. Scrisoarea de garanţie are configuraţia juridică a unui contract unilateral, ale cărui părţi sunt emitentul, în calitate de debitor, şi beneficiarul, în calitate de creditor. Ordonatorul nu este parte a contractului. El participă însă la operaţiunea în care sunt implicaţi emitentul, ordonatorul şi beneficiarul. Scrisoarea de garanţie va garanta executarea obligaţiei asumate de către ordonator faţă de beneficiar, datorie care intră în conţinutul unui raport juridic obligaţional denumit raport preexistent. Emitentul nu se obligă să plătească datoria ordonatorului, ci lui îi revine o obligaţie nouă, independentă de cea care rezultă din raportul fundamental dintre beneficiar şi ordonator. Emitentul este întotdeauna îndatorat la plata unei sume de bani, indiferent de obiectul obligaţiei garantate. Sigur că nu poate fi exclusă orice legătură între obligaţia emitentului şi cea garantată. Emitentul nu poate opune beneficiarului excepţii întemeiate pe raportul obligaţional preexistent angajamentului asumat prin scrisoare de garanţie. Emitentul nu va putea invoca, pentru a refuza plata, nulitatea, rezoluţiunea şi nici chiar executarea obligaţiei din raportul de bază. Transmiterea drepturilor şi/sau obligaţiilor garantate nu atrage şi transmiterea garanţiei, cu excepţia unei convenţii contrare între părţile scrisorii de garanţie. Scrisoarea de garanţie nu poate fi transmisă nici separat de creanţa garantată, cu excepţia situaţiei în care părţile prevăd în mod expres contrariul. Scrisoarea de garanţie trebuie executată la prima şi simpla cerere a beneficiarului, fără îndeplinirea vreunei alte formalităţi. Se poate însă prevedea îndeplinirea unor anumite cerinţe formale pentru executarea garanţiei. Emitentul nu are posibilitatea de a retrage unilateral garanţia înainte de expirarea termenului de valabilitate a scrisorii de garanţie.
Efectele scrisorii de garanţie fectele scrisorii de garanţie sunt: Obligaţia emitentului de a executa garanţia la simpla cerere a beneficiarului . Garanţia trebuie executată, în principiu, la prima şi simpla cerere a beneficiarului. Emitentul nu poate opune beneficiarului excepţiile întemeiate pe raportul juridic fundamental. El are însă obligaţia de a refuza plata garanţiei în caz de abuz sau fraudă vădită din partea beneficiarului. Scrisoarea de garanţie nu poate fi un instrument pentru beneficiar de a-l spolia pe altul. Frauda este vădită atunci când ea poate fi cunoscută emitentului fără ca pentru aceasta să fie necesare verificări asupra raportului juridic fundamental. În cazul în care emitentul ar face plata garanţiei, deşi cererea este abuzivă sau vădit frauduloasă, el riscă să nu poată exercita cu succes regresul împotriva ordonatorului. Dreptul de regres al emitentului împotriva ordonatorului . Dacă emitentul a executat garanţia, el este titularul unul drept de regres împotriva ordonatorului. Izvorul dreptului de regres este contractul dintre emitent şi ordonator. Emitentul nu are beneficiul acţiunii subrogatorii. Ordonatorul va putea refuza plata atunci când cererea de executare a garanţiei formulată de către beneficiar a fost onorată, deşi ea a fost abuzivă, vădit frauduloasă sau tardivă, adică formulată peste termenul de valabilitate a scrisorii de garanţie. Dreptul de regres al ordonatorului împotriva beneficiarului. Ordonatorul este legitimat să se îndrepte cu o acţiune în regres împotriva beneficiarului care, prin mecanismul executării scrisorii de garanţie, a primit o plată nedatorată. Nu trebuie dovedite de către ordonator abuzul sau frauda manifestă a beneficiarului. Dreptul de regres al ordonatorului împotriva emitentului . Dacă plata garanţiei a fost realizată de către emitent în ciuda caracterului abuziv, vădit fraudulos sau tardiv al cererii de executare formulate de către beneficiar, ordonatorul are o acţiune în regres şi împotriva emitentului.
