Organizarea stării civile Exercitarea atribuţiilor de stare civilă este de competenţa serviciilor publice comunitare de evidenţa populaţiei care funcţionează la nivelul consiliilor comunelor, oraşelor şi municipiilor. Preşedinţii consiliilor judeţene, primarul general al municipiului Bucureşti şi secretarii consiliilor judeţene organizează prin serviciile de specialitate îndrumarea şi controlul asupra activităţii de stare civilă desfăşurate de serviciile publice comunitare. În exercitarea atribuţiilor de ofiţer de stare civilă, primarul acţionează şi ca reprezentant al statului în unitatea administrativ-teritorială respectivă. Registrele de stare civilă se întocmesc în două exemplare, ambele originale, şi la completare se foloseşte o cerneală specială de culoare neagră. Actele se numerotează pe an calendaristic. Primul exemplar al registrelor de stare civilă se păstrează la serviciul public comunitar local unde a luat fiinţă registrul. Al doilea exemplar se înaintează la serviciul public comunitar al consiliului judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, în termen de 30 de zile de la data când toate filele au fost completate . Cele două exemplare ale registrelor de stare civilă se trimit Arhivelor Statului după trecerea a peste 100 de ani de la data completării lor. Înregistrarea actelor şi faptelor de stare civilă, precum şi înscrierea menţiunilor se fac la cerere, având în vedere declaraţia persoanei obligate la aceasta, sau din oficiu. Persoanele desemnate să întocmească acte de stare civilă sunt numite ofiţeri de stare civilă . Sunt ofiţeri de stare civilă: primarii municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, oraşelor şi comunelor şefii misiunilor diplomatice şi ai oficiilor consulare de carieră ale României comandanţii de nave şi aeronave. Atribuţiile de ofiţer de stare civilă ale primarului pot fi delegate viceprimarului, secretarului sau altor funcţionari cu competenţă în acest domeniu. Șefii misiunilor diplomatice şi ai oficiilor consulare pot delega exercitarea atribuţiilor de ofiţer de stare civilă unuia dintre agenţii diplomatici sau unuia dintre funcţionarii consulari. Ofiţerul de stare civilă este abilitat să-şi exercite funcţia numai în circumscripţia administrativ-teritorială unde a fost numit. Domiciliul părţilor constituie un element determinant în ce priveşte competenţa teritorială a ofiţerului de stare civilă. Un alt element care atrage această competenţă este locul unde s-a întâmplat un fapt juridic. În ipoteza în care naşterea sau decesul au avut loc într-un mijloc de transport, dar înlăuntrul graniţelor României, actul respectiv de stare civilă se va întocmi de către ofiţerul de stare civilă al localitătii de coborâre sau de debarcare. Ofiţerii de stare civilă întocmesc acte de stare civilă pentru cetăţenii români, pentru persoanele fără cetăţenie, pentru cetăţenii străini dacă aceştia au domiciliul sau se află temporar în ţara noastră. Reprezentanţii diplomatici şi consulari ai României în străinătate pot înregistra numai actele şi faptele de stare civilă ale cetăţenilor români aflaţi acolo. Comandanţii de nave înregistrează faptele de stare civilă care au loc pe nave în jurnalul de bord, iar comandanţii de aeronave în carnetul de drum. La bordul unei nave căsătoria se poate încheia numai între cetăţeni români şi numai dacă nava se află în apele teritoriale ale ţării noastre. Orice modificare care intervine în statutul civil al unei persoane ca urmare a întocmirii unui act de stare civilă, printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă sau printr-un act administrativ se comunică din oficiu în termen de 10 zile serviciului public comunitar local unde s-a întocmit actul de naştere, de căsătorie sau de deces al persoanei respective, în vederea înscrierii menţiunii corespunzătoare. Pe baza actelor de stare civilă se eliberează certificate de naştere şi de căsătorie titularilor sau reprezentanţilor legali. Certificatele de deces se eliberează familiei decedatului. Dacă ofiţerul de stare civilă refuză să întocmească un act sau să înscrie o mentiune ce intră în atribuţiile sale, persoana solicitantă poate să sesizeze judecătoria în raza căreia ea domiciliază pentru competentă soluţionare. Ofiţerul de stare civilă nu poate întocmi acte de stare civilă când este parte sau declarant. Ofiţerul de stare civilă are obligaţia de a verifica realitatea conţinutului declaraţiilor şi este totodată obligat să verifice identitatea declarantului. După aceste verificări, actul de stare civilă trebuie semnat atât de ofiţerul de stare civilă, cât şi de declarant. Dacă declarantul nu poate semna se va face menţiune despre aceasta pe actul de stare civilă. În cazul în care atribuţiile ofiţerului de stare civilă sunt îndeplinite de persoane care nu au fost desemnate potrivit legii, aceste acte sunt lovite de nulitate absolută. Actele de stare civilă întocmite de o persoană care a exercitat în mod public atribuţiile de ofiţer de stare civilă, cu respectarea tuturor prevederilor legale sunt valabile chiar dacă acea persoană nu avea această calitate. Actul de stare civilă încheiat de un ofiţer de stare civilă necompetent trebuie menţinut ca valabil dacă acea persoană a exercitat în mod public atribuţiunile respective. Este necesar ca beneficiarii acestor acte să nu fi cunoscut, în momentul întocmirii lor, lipsa calităţii de ofiţer de stare civilă a persoanei respective.
Proba stării civile Principalele evenimente din viaţa civilă a unei persoane, dacă sunt elemente de stare civilă, sunt constatate în documente oficiale, actele de stare civilă. Principalul mijloc de probă îl constituie actele de stare civilă. Starea civilă se dovedeşte prin actele de naştere, căsătorie şi deces întocmite, potrivit legii, în registrele de stare civilă, precum şi prin certificatele de stare civilă eliberate pe baza acestora. Puterea doveditoare a înscrisului autentic, şi anume că acele constatări personale ale ofiţerului de stare civilă cuprinse în actul de stare civilă fac dovada până la înscrierea în fals, în timp ce celelalte menţiuni fac dovada până la proba contrară. Probaţiunea stării civile se face prin actele de stare civilă originale întocmite în registrele de stare civilă şi păstrate la primăria care avea competenţa să le întocmească ori la prefectura respectivă şi prin certificatele de stare civilă eliberate pe baza acestor acte originale persoanelor îndreptăţite. Aceste certificate de stare civilă se păstrează de către persoana îndreptăţită. Dacă certificatul de stare civilă s-a pierdut sau s-a deteriorat, se va elibera un duplicat care are aceeaşi putere probantă ca şi originalul. Aşadar, nu trebuie să punem semnul egalităţii între actele de stare civilă şi certificatele de stare civilă. Prin excepţie, starea civilă poate fi dovedită şi prin alte mijloace de probă în faţa instanţei judecătoreşti dacă: nu au existat registre de stare civilă registrele de stare civilă s-au pierdut ori au fost distruse, în tot sau în parte nu este posibilă procurarea din străinătate a certificatului de stare civilă sau a extrasului de pe actul de stare civilă întocmirea actului de stare civilă a fost omisă sau refuzată. Aceste împrejurări vizează admisibilitatea dovezii stării civile cu alte mijloace de probă în cazul reconstituirii sau întocmirii ulterioare a actului; în procese succesorale, pentru a dovedi raportul de rudenie cu defunctul, dacă partea trebuie să dovedească naşteri sau căsătorii vechi, întâmplate în localităţi necunoscute sau îndepărtate; sau a fost admisă dovada cu martori a rudeniei între două persoane în cazul unei opoziţii la căsătoria dintre ele; pentru dovedirea folosirii de către o persoană a unei anumite stări civile.
Proba stării civile Principalele evenimente din viaţa civilă a unei persoane, dacă sunt elemente de stare civilă, sunt constatate în documente oficiale, actele de stare civilă. Principalul mijloc de probă îl constituie actele de stare civilă. Starea civilă se dovedeşte prin actele de naştere, căsătorie şi deces întocmite, potrivit legii, în registrele de stare civilă, precum şi prin certificatele de stare civilă eliberate pe baza acestora. Puterea doveditoare a înscrisului autentic, şi anume că acele constatări personale ale ofiţerului de stare civilă cuprinse în actul de stare civilă fac dovada până la înscrierea în fals, în timp ce celelalte menţiuni fac dovada până la proba contrară. Probaţiunea stării civile se face prin actele de stare civilă originale întocmite în registrele de stare civilă şi păstrate la primăria care avea competenţa să le întocmească ori la prefectura respectivă şi prin certificatele de stare civilă eliberate pe baza acestor acte originale persoanelor îndreptăţite. Aceste certificate de stare civilă se păstrează de către persoana îndreptăţită. Dacă certificatul de stare civilă s-a pierdut sau s-a deteriorat, se va elibera un duplicat care are aceeaşi putere probantă ca şi originalul. Aşadar, nu trebuie să punem semnul egalităţii între actele de stare civilă şi certificatele de stare civilă. Prin excepţie, starea civilă poate fi dovedită şi prin alte mijloace de probă în faţa instanţei judecătoreşti dacă: nu au existat registre de stare civilă registrele de stare civilă s-au pierdut ori au fost distruse, în tot sau în parte nu este posibilă procurarea din străinătate a certificatului de stare civilă sau a extrasului de pe actul de stare civilă întocmirea actului de stare civilă a fost omisă sau refuzată. Aceste împrejurări vizează admisibilitatea dovezii stării civile cu alte mijloace de probă în cazul reconstituirii sau întocmirii ulterioare a actului; în procese succesorale, pentru a dovedi raportul de rudenie cu defunctul, dacă partea trebuie să dovedească naşteri sau căsătorii vechi, întâmplate în localităţi necunoscute sau îndepărtate; sau a fost admisă dovada cu martori a rudeniei între două persoane în cazul unei opoziţii la căsătoria dintre ele; pentru dovedirea folosirii de către o persoană a unei anumite stări civile.
Efectele hotărârilor judecătoreşti Starea civilă a persoanei are un caracter indivizibil, ceea ce atrage şi opozabilitatea erga omnes a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în această materie. Terţii sunt lipsiţi de posibilitatea de a mai pune în discuţie elementul de stare civilă care a fost dobândit în urma admiterii acţiunii. Hotărârea judecătorească dată cu privire la starea civilă a unei persoane este opozabilă oricărei alte persoane cât timp printr-o nouă hotărâre nu s-a stabilit contrariul. Opozabilitatea faţă de terţi a hotărârilor judecătoreşti prin care au fost soluţionate acţiuni de stare civilă durează cât timp printr-o altă hotărâre de acelaşi fel nu s-a stabilit contrariul. Astfel, dacă printr-o hotărâre judecătorească s-a stabilit o anumită stare civilă a unei persoane, iar printr-o hotărâre judecătorească ulterioară este admisă o acţiune prin care s-a contestat starea civilă astfel stabilită, prima hotărâre îşi pierde efectele la data rămânerii definitive a celei de a doua hotărâri.
Efectele hotărârilor judecătoreşti Starea civilă a persoanei are un caracter indivizibil, ceea ce atrage şi opozabilitatea erga omnes a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în această materie. Terţii sunt lipsiţi de posibilitatea de a mai pune în discuţie elementul de stare civilă care a fost dobândit în urma admiterii acţiunii. Hotărârea judecătorească dată cu privire la starea civilă a unei persoane este opozabilă oricărei alte persoane cât timp printr-o nouă hotărâre nu s-a stabilit contrariul. Opozabilitatea faţă de terţi a hotărârilor judecătoreşti prin care au fost soluţionate acţiuni de stare civilă durează cât timp printr-o altă hotărâre de acelaşi fel nu s-a stabilit contrariul. Astfel, dacă printr-o hotărâre judecătorească s-a stabilit o anumită stare civilă a unei persoane, iar printr-o hotărâre judecătorească ulterioară este admisă o acţiune prin care s-a contestat starea civilă astfel stabilită, prima hotărâre îşi pierde efectele la data rămânerii definitive a celei de a doua hotărâri.
Reconstituirea actelor de stare civilă Dacă un act de stare civilă a existat, dar el nu poate fi procurat datorită unor împrejurări prevăzute de lege, se poate face reconstituirea lui. Aceste cazuri sunt: registrele de stare civilă au fost pierdute sau distruse , în totalitate sau în parte actul de stare civilă a fost întocmit în străinătate şi nu poate fi procurat certificatul sau extrasul de pe acel act. Procedura reconstituirii se referă numai la actele de naştere, căsătorie şi deces. Asupra cererii de reconstituire se statuează printr-o dispoziţie a primarului. Împotriva acesteia se poate face contestaţie la judecătoria în raza căreia îşi are sediul autoritatea emitentă. În ipoteza în care după reconstituire actul original este găsit, urmează a fi anulat actul reconstituit.
Felurile înregistrărilor de stare civilă Înregistrările de stare civilă sunt de două feluri: întocmirea actelor de stare civilă care se referă la înscrierea în registrele de stare civilă a naşterii, căsătoriei şi decesului şi înscrierea menţiunilor când intervin modificări în starea civilă a persoanei fizice, şi anume: stabilirea filiaţiei prin recunoaştere sau hotărâre judecătorească definitivă şi încuviinţarea purtării numelui contestarea recunoaşterii sau tăgăduirea paternităţii căsătorie, desfacerea, încetarea sau anularea căsătoriei adopţie, desfacerea, încetarea sau anularea adopţiei pierderea sau dobândirea cetăţeniei române schimbarea numelui deces rectificare, completare sau anulare a actelor de stare civilă ori a menţiunilor înscrise în ele schimbarea sexului, după rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti.
Felurile înregistrărilor de stare civilă Înregistrările de stare civilă sunt de două feluri: întocmirea actelor de stare civilă care se referă la înscrierea în registrele de stare civilă a naşterii, căsătoriei şi decesului şi înscrierea menţiunilor când intervin modificări în starea civilă a persoanei fizice, şi anume: stabilirea filiaţiei prin recunoaştere sau hotărâre judecătorească definitivă şi încuviinţarea purtării numelui contestarea recunoaşterii sau tăgăduirea paternităţii căsătorie, desfacerea, încetarea sau anularea căsătoriei adopţie, desfacerea, încetarea sau anularea adopţiei pierderea sau dobândirea cetăţeniei române schimbarea numelui deces rectificare, completare sau anulare a actelor de stare civilă ori a menţiunilor înscrise în ele schimbarea sexului, după rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti.
Actele de stare civilă Actele de stare civilă sunt acte autentice care constată principalele elemente ale persoanei fizice şi sunt întocmite de către autorităţile publice abilitate. Actele de stare civilă sunt înscrisuri autentice prin care se dovedeşte naşterea, căsătoria sau decesul unei persoane. Actele de stare civilă sunt înscrisuri autentice şi fac dovada, până la înscrierea în fals, pentru ceea ce reprezintă constatările personale ale ofiţerului de stare civilă şi, până la proba contrară, pentru celelalte menţiuni. Hotărârea judecătorească dată cu privire la starea civilă a unei persoane este opozabilă oricărei alte persoane cât timp printr-o nouă hotărâre nu s-a stabilit contrariul. Ele îndeplinesc o dublă funcţie: constituie pentru fiecare persoană o dovadă a stării sale și permit să fie informaţi terţii.
Actele de stare civilă Actele de stare civilă sunt acte autentice care constată principalele elemente ale persoanei fizice şi sunt întocmite de către autorităţile publice abilitate. Actele de stare civilă sunt înscrisuri autentice prin care se dovedeşte naşterea, căsătoria sau decesul unei persoane. Actele de stare civilă sunt înscrisuri autentice şi fac dovada, până la înscrierea în fals, pentru ceea ce reprezintă constatările personale ale ofiţerului de stare civilă şi, până la proba contrară, pentru celelalte menţiuni. Hotărârea judecătorească dată cu privire la starea civilă a unei persoane este opozabilă oricărei alte persoane cât timp printr-o nouă hotărâre nu s-a stabilit contrariul. Ele îndeplinesc o dublă funcţie: constituie pentru fiecare persoană o dovadă a stării sale și permit să fie informaţi terţii.
