Întreruperea cursului prescripţiei Întreruperea prescripţiei se face de către creditor prin acte care exprimă voinţa acestuia de a-şi realiza dreptul. După întrerupere, începe să curgă un nou termen de prescripţie. Întreruperea prescripţiei faţă de unul dintre creditorii sau debitorii solidari ori a unei obligaţii indivizibile produce efecte şi faţă de ceilalţi. Întreruperea prescripţiei contra debitorului principal are efect şi faţă de fideiusor. De asemenea, întreruperea prescripţiei faţă de garant produce efecte şi faţă de debitorul principal. Cursul prescripţiei se întrerupe: pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu ori a recunoaşterii, în orice alt mod, a datoriei pe data depunerii cererii de executare, însoţită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent pe data depunerii cererii de intervenţie în cadrul urmăririi silite pornite de alţi creditori pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare pe data depunerii cererii de reluare a executării în alte cazuri prevăzute de lege . Prescripţia nu este întreruptă dacă cererea de executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la ea. În aceste cazuri, creditorul va putea porni o nouă executare silită numai dacă se află înăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită. În cazul anulării unui singur act de executare prescripţia se întrerupe de la ultimul act de executare valabil, adică de la ultimul act premergător actului anulat, urmând ca de la acel act să curgă un nou termen de prescripţie. Termenele de prescripţie privitoare la executarea silită a creanţelor fiscale se întrerup după cum urmează: în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de plată a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu ori a recunoaşterii în orice alt mod a datoriei pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită în alte cazuri prevăzute de lege.
Întreruperea cursului prescripţiei Întreruperea prescripţiei se face de către creditor prin acte care exprimă voinţa acestuia de a-şi realiza dreptul. După întrerupere, începe să curgă un nou termen de prescripţie. Întreruperea prescripţiei faţă de unul dintre creditorii sau debitorii solidari ori a unei obligaţii indivizibile produce efecte şi faţă de ceilalţi. Întreruperea prescripţiei contra debitorului principal are efect şi faţă de fideiusor. De asemenea, întreruperea prescripţiei faţă de garant produce efecte şi faţă de debitorul principal. Cursul prescripţiei se întrerupe: pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu ori a recunoaşterii, în orice alt mod, a datoriei pe data depunerii cererii de executare, însoţită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent pe data depunerii cererii de intervenţie în cadrul urmăririi silite pornite de alţi creditori pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare pe data depunerii cererii de reluare a executării în alte cazuri prevăzute de lege . Prescripţia nu este întreruptă dacă cererea de executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la ea. În aceste cazuri, creditorul va putea porni o nouă executare silită numai dacă se află înăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită. În cazul anulării unui singur act de executare prescripţia se întrerupe de la ultimul act de executare valabil, adică de la ultimul act premergător actului anulat, urmând ca de la acel act să curgă un nou termen de prescripţie. Termenele de prescripţie privitoare la executarea silită a creanţelor fiscale se întrerup după cum urmează: în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de plată a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu ori a recunoaşterii în orice alt mod a datoriei pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită în alte cazuri prevăzute de lege.
Executarea pedepsei amenzii Persoana fizică condamnată la executarea pedepsei amenzii are obligaţia de a achita amenda în cel mult 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare la Direcţia finanţelor publice din localitatea de domiciliu, trebuind să depună recipisa de plată în termen de 15 zile la judecătorul delegate. Se recomandă păstrarea unei copiide către persoana condamnată în vederea utilizării acesteia pentru constatarea intervenirii reabilitării de drept. Dacă există imposibilitatea de executare a pedepsei, cel condamnat poate face o cerere la judecătorul delegat pentru a dispune eşalonarea plăţii, care poate fi dispusă pe cel mult 2 ani în rate lunare egale. Judecătorul delegat se pronunţă prin încheiere definitivă, care trebuie să cuprindă cuantumul amenzii, numărul ratelor lunare, valoarea lor şi termenul de plată. Dacă persoana condamnată nu a executat amenda în tot sau în parte, judecătorul delegat va sesiza instanţa de executare, care va putea dispune: - înlocuirea amenzii în muncă neremunerată în folosul comunităţii , dacă neexecutarea nu îi este imputabilă condamnatului şi acesta îşi dă acordul pentru executarea muncii. Când dispune înlocuirea, instanţa va menţiona în dispozitiv două entităţi din comunitate unde urmează a se executa munca neremunerată. Consilierul de probaţiune, pe baza evaluării iniţiale, va decide în care dintre cele două instituţii urmează a se eexecuta efectiv obligaia şi tipul de activitate. O zi amendă este egal cu o zi de muncă neremunerată în folosul comunităţii. Executarea muncii în folosul comunităii se face într-un termen de maxim 2 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de înlocuire a amenzii cu această sanciune şi poate înceta prin plata amenzii corespunzătoare zilelor amendă rămase neexecutate. Două ore de activitate în folosul comunităii prestate efectiv echivalează cu o zi de muncă. Dacă persoana are serviciu sau urmează cursuri de învăământ ori de calificare profesională, durata muncii prestate este de maxim 2 ore. În zilele nelucrătoare sau în cazul persoanelor care nu au serviciu sau nu urmează cursuri de învăţământ ori de calificare profesională, durata muncii prestate poate fi de maxim 8 ore. Munca neremunerată în folosul comunităţii nu se poate executa în timpul nopii şi nici duminica sau în zilele de sărbători legale, decât la solicitarea persoanei condamnate şi doar dacă acest lucru este posibil. Munca în folosul comunităţii nu poate fi executată în locuri vătămătoare, periculoase sau care prezintă un grad de risc pentru sănătatea şi integritatea persoanelor. După executarea integrală a muncii neremunerate în folosul comunităii societatea unde s-a desfăurat activitatea are obligaţia de a emite un document care se înmânează celui interesat şi consilierului de probaţiune. - înlocuirea amenzii cu închisoarea , dacă cel condamnat nu-şi dă acordul pentru efectuarea muncii neremunerate în folosul comunităţii, iar neplata nu-i este imputabilă lui. O zi amendă este egală cu o zi de închisoare. - înlocuirea amenzii cu închisoarea , dacă cel condamnat nu a achitat amenda din motive imputabile lui. O zi amendă este egală cu o zi de închisoare. În vederea stabilirii posibilităţilor materiale de plată a amenzii, instanţa de executare va solicita date de la primăria de domiciliu a persoanei în cauză, de la organele fiscale, precum şi de la alte autorităţi sau instituţii publice care pot deţine astfel de informaţii. În cazul persoanei juridice executarea pedepsei amenzii se face în condiţii similar celor pentru persoana fizică, aceasta trebuind să achite amenda în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii de executare. Plata amenzii se poate eşalona, la cerere, pe o durată de 2 ani. În cazul neexecutării pedepsei amenzii va începe procedura de executare silită potrivit dispoziţiilor Codului fiscal privind executarea creanţelor bugetare.
Executarea pedepsei amenzii Persoana fizică condamnată la executarea pedepsei amenzii are obligaţia de a achita amenda în cel mult 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare la Direcţia finanţelor publice din localitatea de domiciliu, trebuind să depună recipisa de plată în termen de 15 zile la judecătorul delegate. Se recomandă păstrarea unei copiide către persoana condamnată în vederea utilizării acesteia pentru constatarea intervenirii reabilitării de drept. Dacă există imposibilitatea de executare a pedepsei, cel condamnat poate face o cerere la judecătorul delegat pentru a dispune eşalonarea plăţii, care poate fi dispusă pe cel mult 2 ani în rate lunare egale. Judecătorul delegat se pronunţă prin încheiere definitivă, care trebuie să cuprindă cuantumul amenzii, numărul ratelor lunare, valoarea lor şi termenul de plată. Dacă persoana condamnată nu a executat amenda în tot sau în parte, judecătorul delegat va sesiza instanţa de executare, care va putea dispune: - înlocuirea amenzii în muncă neremunerată în folosul comunităţii , dacă neexecutarea nu îi este imputabilă condamnatului şi acesta îşi dă acordul pentru executarea muncii. Când dispune înlocuirea, instanţa va menţiona în dispozitiv două entităţi din comunitate unde urmează a se executa munca neremunerată. Consilierul de probaţiune, pe baza evaluării iniţiale, va decide în care dintre cele două instituţii urmează a se eexecuta efectiv obligaia şi tipul de activitate. O zi amendă este egal cu o zi de muncă neremunerată în folosul comunităţii. Executarea muncii în folosul comunităii se face într-un termen de maxim 2 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de înlocuire a amenzii cu această sanciune şi poate înceta prin plata amenzii corespunzătoare zilelor amendă rămase neexecutate. Două ore de activitate în folosul comunităii prestate efectiv echivalează cu o zi de muncă. Dacă persoana are serviciu sau urmează cursuri de învăământ ori de calificare profesională, durata muncii prestate este de maxim 2 ore. În zilele nelucrătoare sau în cazul persoanelor care nu au serviciu sau nu urmează cursuri de învăţământ ori de calificare profesională, durata muncii prestate poate fi de maxim 8 ore. Munca neremunerată în folosul comunităţii nu se poate executa în timpul nopii şi nici duminica sau în zilele de sărbători legale, decât la solicitarea persoanei condamnate şi doar dacă acest lucru este posibil. Munca în folosul comunităţii nu poate fi executată în locuri vătămătoare, periculoase sau care prezintă un grad de risc pentru sănătatea şi integritatea persoanelor. După executarea integrală a muncii neremunerate în folosul comunităii societatea unde s-a desfăurat activitatea are obligaţia de a emite un document care se înmânează celui interesat şi consilierului de probaţiune. - înlocuirea amenzii cu închisoarea , dacă cel condamnat nu-şi dă acordul pentru efectuarea muncii neremunerate în folosul comunităţii, iar neplata nu-i este imputabilă lui. O zi amendă este egală cu o zi de închisoare. - înlocuirea amenzii cu închisoarea , dacă cel condamnat nu a achitat amenda din motive imputabile lui. O zi amendă este egală cu o zi de închisoare. În vederea stabilirii posibilităţilor materiale de plată a amenzii, instanţa de executare va solicita date de la primăria de domiciliu a persoanei în cauză, de la organele fiscale, precum şi de la alte autorităţi sau instituţii publice care pot deţine astfel de informaţii. În cazul persoanei juridice executarea pedepsei amenzii se face în condiţii similar celor pentru persoana fizică, aceasta trebuind să achite amenda în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii de executare. Plata amenzii se poate eşalona, la cerere, pe o durată de 2 ani. În cazul neexecutării pedepsei amenzii va începe procedura de executare silită potrivit dispoziţiilor Codului fiscal privind executarea creanţelor bugetare.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Contencios Administrativ Şi Fiscal Interpretarea prevederilor art. 65, art. 104 alin. (3), art. 133 şi art. 134 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziţie publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 1 octombrie 2018 Interpretarea prevederilor art. 65, art. 104 alin. (3), art. 133 şi art. 134 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziţie publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice Potrivit minutei nr. 66, în dosarul nr. 1320/1/2018 pronunţată în şedinţa publică din data de 1 octombrie 2018, Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie a stabilit că: “ În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 65, art. 104 alin. (3), art. 133 şi art. 134 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziţie publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 395/2016, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la dispoziţiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, autoritatea contractantă învestită cu reevaluarea ofertei în urma controlului de legalitate exercitat de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor şi/sau instanţa de judecată are posibilitatea de a verifica toate elementele tehnice şi aspectele financiare ale ofertei apte a demonstra admisibilitatea ei dacă din mijloacele de probă administrate nu rezultă verificarea lor anterioară.” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Contencios Administrativ Şi Fiscal Interpretarea prevederilor art. 65, art. 104 alin. (3), art. 133 şi art. 134 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziţie publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 1 octombrie 2018 Interpretarea prevederilor art. 65, art. 104 alin. (3), art. 133 şi art. 134 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziţie publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice Potrivit minutei nr. 66, în dosarul nr. 1320/1/2018 pronunţată în şedinţa publică din data de 1 octombrie 2018, Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie a stabilit că: “ În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 65, art. 104 alin. (3), art. 133 şi art. 134 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziţie publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 395/2016, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la dispoziţiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, autoritatea contractantă învestită cu reevaluarea ofertei în urma controlului de legalitate exercitat de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor şi/sau instanţa de judecată are posibilitatea de a verifica toate elementele tehnice şi aspectele financiare ale ofertei apte a demonstra admisibilitatea ei dacă din mijloacele de probă administrate nu rezultă verificarea lor anterioară.” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Contencios Administrativ Şi Fiscal Interpretarea prevederilor art. 24 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 22 februarie 2018 Potrivit minutei nr. 12, în dosarul nr. 3341/1/2017 pronunţată în şedinţa publică din data de 22 februarie 2018, Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie a stabilit că: “În interpretarea prevederilor art. 24 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare: - termenul în care creditorul poate solicita fixarea sumei ce i se datorează de către debitor cu titlu de penalităţi este termenul de prescripţie a executării silite, de 3 ani, reglementat de art. 706 din Codul de procedură civilă, termen care curge de la data executării obligaţiei sau, în caz de neexecutare, de la data expirării termenului de trei luni, înăuntrul căruia debitorul avea posibilitatea să execute în natură obligaţia; - penalităţile stabilite în procent pe zi de întârziere se calculează de la momentul indicat în încheierea pronunţată în cadrul procedurii reglementate de art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, până la executarea obligaţiei, dar nu mai târziu de momentul expirării termenului de trei luni, înăuntrul căruia debitorul avea posibilitatea să execute în natură obligaţia, în caz de neexecutare; - în cadrul procedurii reglementate de art. 24 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, instanţa de judecată poate stabili valoarea obiectului obligaţiei la care se aplică penalităţile de întârziere stabilite în procent pe zi de întârziere, în ipoteza în care instanţa prevăzută la art. 24 alin. (3) din aceeaşi lege nu a stabilit acest lucru.” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Contencios Administrativ Şi Fiscal Interpretarea prevederilor art. 24 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 22 februarie 2018 Potrivit minutei nr. 12, în dosarul nr. 3341/1/2017 pronunţată în şedinţa publică din data de 22 februarie 2018, Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie a stabilit că: “În interpretarea prevederilor art. 24 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare: - termenul în care creditorul poate solicita fixarea sumei ce i se datorează de către debitor cu titlu de penalităţi este termenul de prescripţie a executării silite, de 3 ani, reglementat de art. 706 din Codul de procedură civilă, termen care curge de la data executării obligaţiei sau, în caz de neexecutare, de la data expirării termenului de trei luni, înăuntrul căruia debitorul avea posibilitatea să execute în natură obligaţia; - penalităţile stabilite în procent pe zi de întârziere se calculează de la momentul indicat în încheierea pronunţată în cadrul procedurii reglementate de art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, până la executarea obligaţiei, dar nu mai târziu de momentul expirării termenului de trei luni, înăuntrul căruia debitorul avea posibilitatea să execute în natură obligaţia, în caz de neexecutare; - în cadrul procedurii reglementate de art. 24 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, instanţa de judecată poate stabili valoarea obiectului obligaţiei la care se aplică penalităţile de întârziere stabilite în procent pe zi de întârziere, în ipoteza în care instanţa prevăzută la art. 24 alin. (3) din aceeaşi lege nu a stabilit acest lucru.” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.
Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, publicată în M. Of. 19 iulie 2019 În M. Of nr. 589/2019 din data de 18.07.2019 a fost publicată Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative. Noua legea are drept obiectiv transpunerea în legislația noastră a Directivei (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului. În consecință, prin Legea nr. 129/2019 se instituie cadrul naţional de prevenire şi combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului. Legea stabilește entităţile raportoare care au obligaţia de a transmite Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB) rapoarte pentru tranzacţiile suspecte. Limita pentru raportarea tranzacţiilor în numerar este de 10.000 euro. Entitățile raportoare au obligația de a raporta toate transferurile de fonduri a căror limită minimă este de 2.000 euro. Aceleași entități pot aplica măsuri simplificate de cunoaştere a clientelei pentru clienţii încadraţi la un grad de risc redus. Odată cu aplicarea măsurilor de cunoaștere a clientelei, enitățile raportoare vor avea obligația de a de a păstra în format letric sau în format electronic toate înregistrările obţinute prin aplicarea acestor măsuri. Toate societățile înregistrate în registrul comerțului au obligația să depună o declarație privind datele de identificare ale beneficiarilor reali, în 12 luni de la intrarea în vigoare a legii. Nedepunerea acestei declarații va fi sancționată contravențional cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei. Începând cu data de 21.07.2019, data intrării în vigoare a legii, este interzisă emiterea de noi acţiuni la purtător şi efectuarea de operaţiuni cu acţiunile la purtător existente. Acţiunile la purtător emise anterior intrării în vigoare a legii trebuie convertite în acţiuni nominative. Deţinătorii cu orice titlu de acţiuni la purtător le vor depune la sediul societăţii emitente în termen de 18 luni de la data de 21.07.2019, data intrării în vigoare a legii. Acțiunile nedepuse în acest termen vor fi anulate de drept. Persoanele juridice care încalcă prevederile legii pot fi sancționate cu avertisment sau amendă de la 25.000 lei până la 150.000 lei, limita superioară fiind majorată cu 10% din veniturile totale raportate în anul fiscal anterior săvârșirii faptei. Sancţiunile şi măsurile pot fi aplicate membrilor organului de conducere şi altor persoane fizice care sunt responsabile de încălcarea legii.
Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, publicată în M. Of. 19 iulie 2019 În M. Of nr. 589/2019 din data de 18.07.2019 a fost publicată Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative. Noua legea are drept obiectiv transpunerea în legislația noastră a Directivei (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului. În consecință, prin Legea nr. 129/2019 se instituie cadrul naţional de prevenire şi combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului. Legea stabilește entităţile raportoare care au obligaţia de a transmite Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB) rapoarte pentru tranzacţiile suspecte. Limita pentru raportarea tranzacţiilor în numerar este de 10.000 euro. Entitățile raportoare au obligația de a raporta toate transferurile de fonduri a căror limită minimă este de 2.000 euro. Aceleași entități pot aplica măsuri simplificate de cunoaştere a clientelei pentru clienţii încadraţi la un grad de risc redus. Odată cu aplicarea măsurilor de cunoaștere a clientelei, enitățile raportoare vor avea obligația de a de a păstra în format letric sau în format electronic toate înregistrările obţinute prin aplicarea acestor măsuri. Toate societățile înregistrate în registrul comerțului au obligația să depună o declarație privind datele de identificare ale beneficiarilor reali, în 12 luni de la intrarea în vigoare a legii. Nedepunerea acestei declarații va fi sancționată contravențional cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei. Începând cu data de 21.07.2019, data intrării în vigoare a legii, este interzisă emiterea de noi acţiuni la purtător şi efectuarea de operaţiuni cu acţiunile la purtător existente. Acţiunile la purtător emise anterior intrării în vigoare a legii trebuie convertite în acţiuni nominative. Deţinătorii cu orice titlu de acţiuni la purtător le vor depune la sediul societăţii emitente în termen de 18 luni de la data de 21.07.2019, data intrării în vigoare a legii. Acțiunile nedepuse în acest termen vor fi anulate de drept. Persoanele juridice care încalcă prevederile legii pot fi sancționate cu avertisment sau amendă de la 25.000 lei până la 150.000 lei, limita superioară fiind majorată cu 10% din veniturile totale raportate în anul fiscal anterior săvârșirii faptei. Sancţiunile şi măsurile pot fi aplicate membrilor organului de conducere şi altor persoane fizice care sunt responsabile de încălcarea legii.
