Recurs în interesul legii RIL admis privind posibilitatea părţii de a formula critici care vizează amenda judiciară aplicată conform art. 187 alin. 1 pct. 1 lit. a din Codul de procedură civilă 6 mai 2020 Potrivit deciziei nr. 12 în dosarul nr. 403/1/2020 pronunţată în şedinţa publică din 6 mai 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 191 alin. (1) din Codul de procedură civilă, a stabilit că: „Partea în sarcina căreia s-a stabilit amenda judiciară prevăzută de art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă pentru introducerea, cu rea-credinţă, a unor cereri principale, accesorii, adiţionale sau incidentale, precum şi pentru exercitarea unor căi de atac vădit netemeinice, prin aceeaşi hotărâre prin care au fost soluţionate aceste cereri, poate formula critici care vizează amendarea sa numai pe calea cererii de reexaminare, neputând supune aceste critici controlului judiciar prin intermediul apelului sau recursului.” Aceasta este obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Recurs în interesul legii RIL admis privind posibilitatea părţii de a formula critici care vizează amenda judiciară aplicată conform art. 187 alin. 1 pct. 1 lit. a din Codul de procedură civilă 6 mai 2020 Potrivit deciziei nr. 12 în dosarul nr. 403/1/2020 pronunţată în şedinţa publică din 6 mai 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 191 alin. (1) din Codul de procedură civilă, a stabilit că: „Partea în sarcina căreia s-a stabilit amenda judiciară prevăzută de art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă pentru introducerea, cu rea-credinţă, a unor cereri principale, accesorii, adiţionale sau incidentale, precum şi pentru exercitarea unor căi de atac vădit netemeinice, prin aceeaşi hotărâre prin care au fost soluţionate aceste cereri, poate formula critici care vizează amendarea sa numai pe calea cererii de reexaminare, neputând supune aceste critici controlului judiciar prin intermediul apelului sau recursului.” Aceasta este obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Recurs în interesul legii Confiscarea specială în cazul clasării cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 342 alin. (6) CP 8 aprilie 2019     Potrivit deciziei nr. 10 în dosarul nr. 191/1/2019 pronunţată în şedinţa publică din 8 aprilie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Timișoara şi, în consecinţă, stabileşte că: “În cazul faptei prevăzute de art. 342 alin. (6) din Codul penal, cu privire la care s-a dispus o soluţie de clasare întemeiată pe dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul de procedură penală, arma şi muniţia intră sub incidența confiscării speciale, în temeiul art. 112 alin. (1) lit. f) din  Codul penal, în procedura reglementată de art. 5491 din Codul de procedură penală, în ipoteza în care făptuitorul nu a depus arma şi muniţia la un armurier autorizat în termen de 10 zile de la expirarea perioadei de valabilitate a permisului de armă.”   Aceasta este obligatorie, potrivit art.474 alin. (4) din Codul de procedură penală.        

Recurs în interesul legii Confiscarea specială în cazul clasării cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 342 alin. (6) CP 8 aprilie 2019     Potrivit deciziei nr. 10 în dosarul nr. 191/1/2019 pronunţată în şedinţa publică din 8 aprilie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Timișoara şi, în consecinţă, stabileşte că: “În cazul faptei prevăzute de art. 342 alin. (6) din Codul penal, cu privire la care s-a dispus o soluţie de clasare întemeiată pe dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul de procedură penală, arma şi muniţia intră sub incidența confiscării speciale, în temeiul art. 112 alin. (1) lit. f) din  Codul penal, în procedura reglementată de art. 5491 din Codul de procedură penală, în ipoteza în care făptuitorul nu a depus arma şi muniţia la un armurier autorizat în termen de 10 zile de la expirarea perioadei de valabilitate a permisului de armă.”   Aceasta este obligatorie, potrivit art.474 alin. (4) din Codul de procedură penală.        

Recurs în interesul legii Doar agentul constatator din cadrul poliţiei rutiere are competenţa de a aplica sancţiunile pentru contravenţia constând în necomunicarea identității persoanei căreia i s-a încredințat vehicolul pentru a fi condus 19 iunie 2017 Potrivit deciziei nr. 11 în dosarul nr. 3/2017 pronunţată în şedinţa publică din 19 iunie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului şi, în consecinţă, stabileşte că:            “În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 39, art. 102 alin. (1) pct. 14 şi art. 105 pct. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin raportare la dispoziţiile art. 7 lit. h) din Legea poliţiei locale nr. 155/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, doar agentul constatator din cadrul poliţiei rutiere are competenţa de a solicita proprietarului sau deţinătorului mandatat al unui vehicul comunicarea identităţii persoanei căreia i-a încredinţat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice, precum şi de a aplica sancţiunile contravenţionale prevăzute de lege, în cazul necomunicării relaţiilor solicitate.”   Aceasta este obligatorie, potrivit art. 517 alin. 4 din Codul de procedură civilă.

Recurs în interesul legii Doar agentul constatator din cadrul poliţiei rutiere are competenţa de a aplica sancţiunile pentru contravenţia constând în necomunicarea identității persoanei căreia i s-a încredințat vehicolul pentru a fi condus 19 iunie 2017 Potrivit deciziei nr. 11 în dosarul nr. 3/2017 pronunţată în şedinţa publică din 19 iunie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului şi, în consecinţă, stabileşte că:            “În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 39, art. 102 alin. (1) pct. 14 şi art. 105 pct. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin raportare la dispoziţiile art. 7 lit. h) din Legea poliţiei locale nr. 155/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, doar agentul constatator din cadrul poliţiei rutiere are competenţa de a solicita proprietarului sau deţinătorului mandatat al unui vehicul comunicarea identităţii persoanei căreia i-a încredinţat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice, precum şi de a aplica sancţiunile contravenţionale prevăzute de lege, în cazul necomunicării relaţiilor solicitate.”   Aceasta este obligatorie, potrivit art. 517 alin. 4 din Codul de procedură civilă.

Contestaţia la titlu Contestaţia se poate face şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea şi aplicarea titlului executoriu și poartă denumirea de contestaţie la titlu.  Formularea contestaţiei la titlu este posibilă exclusiv în cazul în care nu s-a făcut uz în prealabil de procedura lămuririi hotărârii judecătoreşti, în cazul în care titlul executoriu este reprezentat de o hotărâre judecătorească sau hotărâre arbitrală. În cadrul acestei forme de contestaţie la executare se contestă însuşi titlul executoriu, dar nu în ceea ce priveşte validitatea sa în fond, ci numai înţelesul, întinderea şi aplicarea sa. Titlul nefiind suficient de clar, este necesară lămurirea sa, în vederea executării corecte, debitorul neftind de acord cu modul în care se face executarea în temeiul acelui titlu.  De exemplu, terenul ce trebuie predat nu este suficient de bine identificat ori suma de bani care constituie creanţa nu este determinată. Contestaţia la titlu poate viza numai măsurile luate de instanţă şi cuprinse în dispozitivul hotărârii, iar nu şi soluţionarea unor capete de cerere, formulate de părţi şi rămase nerezolvate, ori rejudecarea cauzei şi schimbarea hotărârii.  

Contestaţia la titlu Contestaţia se poate face şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea şi aplicarea titlului executoriu și poartă denumirea de contestaţie la titlu.  Formularea contestaţiei la titlu este posibilă exclusiv în cazul în care nu s-a făcut uz în prealabil de procedura lămuririi hotărârii judecătoreşti, în cazul în care titlul executoriu este reprezentat de o hotărâre judecătorească sau hotărâre arbitrală. În cadrul acestei forme de contestaţie la executare se contestă însuşi titlul executoriu, dar nu în ceea ce priveşte validitatea sa în fond, ci numai înţelesul, întinderea şi aplicarea sa. Titlul nefiind suficient de clar, este necesară lămurirea sa, în vederea executării corecte, debitorul neftind de acord cu modul în care se face executarea în temeiul acelui titlu.  De exemplu, terenul ce trebuie predat nu este suficient de bine identificat ori suma de bani care constituie creanţa nu este determinată. Contestaţia la titlu poate viza numai măsurile luate de instanţă şi cuprinse în dispozitivul hotărârii, iar nu şi soluţionarea unor capete de cerere, formulate de părţi şi rămase nerezolvate, ori rejudecarea cauzei şi schimbarea hotărârii.  

Obligaţiile care revin profesionistului în cazul retragerii În cazul exercitării dreptului de retragere de către consumator, profesionistul rambursează toate sumele pe care le-a primit drept plată din partea acestuia, inclusiv, costurile livrării, fără întârziere nejustificată, nu mai târziu de 14 zile de la data la care este informat de decizia de retragere din contract a consumatorului în conformitate. Profesionistul rambursează sumele folosind aceleaşi modalităţi de plată ca şi cele folosite de consumator pentru tranzacţia iniţială, cu excepţia cazului în care consumatorul a fost de acord cu o altă modalitate de plată şi cu condiţia de a nu cădea în sarcina consumatorului plata de comisioane în urma rambursării. Profesionistul nu este obligat să ramburseze costurile suplimentare în cazul în care consumatorul a ales în mod explicit un alt tip de livrare decât livrarea standard oferită de profesionist. Cu excepţia cazului în care profesionistul s-a oferit să recupereze el însuşi produsele, în cazul contractelor de vânzare, profesionistul poate amâna rambursarea până la data recepţionării produselor care au făcut obiectul vânzării sau până la momentul primirii unei dovezi din partea consumatorului conform căreia acesta a trimis produsele către profesionist, luându-se în considerare data cea mai apropiată.

Obligaţiile care revin profesionistului în cazul retragerii În cazul exercitării dreptului de retragere de către consumator, profesionistul rambursează toate sumele pe care le-a primit drept plată din partea acestuia, inclusiv, costurile livrării, fără întârziere nejustificată, nu mai târziu de 14 zile de la data la care este informat de decizia de retragere din contract a consumatorului în conformitate. Profesionistul rambursează sumele folosind aceleaşi modalităţi de plată ca şi cele folosite de consumator pentru tranzacţia iniţială, cu excepţia cazului în care consumatorul a fost de acord cu o altă modalitate de plată şi cu condiţia de a nu cădea în sarcina consumatorului plata de comisioane în urma rambursării. Profesionistul nu este obligat să ramburseze costurile suplimentare în cazul în care consumatorul a ales în mod explicit un alt tip de livrare decât livrarea standard oferită de profesionist. Cu excepţia cazului în care profesionistul s-a oferit să recupereze el însuşi produsele, în cazul contractelor de vânzare, profesionistul poate amâna rambursarea până la data recepţionării produselor care au făcut obiectul vânzării sau până la momentul primirii unei dovezi din partea consumatorului conform căreia acesta a trimis produsele către profesionist, luându-se în considerare data cea mai apropiată.