Impozitarea veniturilor din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 6/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 27 mai 2015 Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 6/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 250 din 14 aprilie 2015. Potrivit ordonanţei, începând cu 1 iunie 2015, organul fiscal competent are obligaţia de a emite decizie de impunere prin intermediul căreia calculează şi încasează impozitul aferent transferului dreptului de proprietate obținut prin hotărâre judecătorească, prin altă procedură sau în cazul transferului prin executare silită. Plata impozitului datorat trebuie efectuată în termen de 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere. S-a eliminat obligația registratorilor de la birourile de carte funciară de a verifica îndeplinirea obligației de plată a impozitului pe venitul obținut din transferul proprietăţilor imobiliare în vederea înregistrării la birourile de carte funciară a drepturilor dobândite prin transferul proprietăţilor imobiliar
Impozitarea veniturilor din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 6/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 27 mai 2015 Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 6/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 250 din 14 aprilie 2015. Potrivit ordonanţei, începând cu 1 iunie 2015, organul fiscal competent are obligaţia de a emite decizie de impunere prin intermediul căreia calculează şi încasează impozitul aferent transferului dreptului de proprietate obținut prin hotărâre judecătorească, prin altă procedură sau în cazul transferului prin executare silită. Plata impozitului datorat trebuie efectuată în termen de 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere. S-a eliminat obligația registratorilor de la birourile de carte funciară de a verifica îndeplinirea obligației de plată a impozitului pe venitul obținut din transferul proprietăţilor imobiliare în vederea înregistrării la birourile de carte funciară a drepturilor dobândite prin transferul proprietăţilor imobiliar
Obligaţiile clientului Clientul are obligația comunicării intermediarului faptul încheierii contractului intermediat. Dacă remuneraţia este stabilită ca o sumă globală, atunci este suficientă comunicarea încheierii contractului intermediat. Dacă remuneraţia se calculează sub formă procentuală, atunci este necesară comunicarea şi a bazei de calcul, respectiv a valorii contractului sau a altor elemente esenţiale ale acestuia. În acest mod se permite intermediarului să cunoască momentul exigibilităţii creanţei sale privind remuneraţia cuvenită pentru activitatea prestată în folosul clientului şi cuantumul acesteia. Existenţa obligaţiei de comunicare a încheierii contractului se impune deoarece remuneraţia este datorată de către client intermediarului numai la momentul încheierii contractului intermediat. În cazul neexecutării obligaţiei de comunicare în termen de 15 de zile de la data încheierii contractului, clientul datorează intermediarului dublul remuneraţiei convenite, dacă prin contractul de intermediere nu s-a prevăzut altfel. Din momentul în care contractul de intermediere s-a finalizat cu succes, clientului îi revine ca principală obligaţie de a plăti intermediarului remuneraţia promisă. Prin convenţia părţilor poate fi stipulat cuantumul remuneraţiei intermediarului pentru activitatea prestată, inclusiv absenţa oricărei remuneraţii. Singura ipoteză în care contractul de intermediere are caracter gratuit este aceea în care însuşi contractul conţine o prevedere în acest sens. În ceea ce priveşte cuantumul remuneraţiei, intermediarul are dreptul la remunerația prevăzută în convenţia părţilor sau a unor prevederi legale speciale. În absenţa oricărei convenţii dintre părţi, intermediarul are dreptul la o remuneraţie calculată: - în conformitate cu practicile anterioare statornicite între părţi. Această soluţie este aplicabilă în cazul în care existenţa unor raporturi juridice anterioare a făcut posibilă stabilirea între părţi a unor obişnuinţe. - potrivit uzanţelor existente între profesionişti pentru astfel de contracte. Scadenţa obligaţiei de plată a remuneraţiei este la momentul încheierii contractului dintre client şi terţ şi dacă încheierea contractului este rezultatul activităţii prestate de intermediar. În măsura în care acest rezultat nu este atins, contractul nu este încheiat, obligaţia intermediarului nu este executată şi, în consecinţă, acesta nu este îndreptăţit la plata remuneraţiei. Intermediarul nu trebuie să garanteze executarea faţă de client a obligaţiilor pe care terţul şi le asumă prin contractul încheiat cu clientul său, astfel încât nu există vreo raţiune pentru raportarea la acest moment a scadenţei obligaţiei de plată a remuneraţiei intermediarului. Dreptul la acţiune privitor la plata remuneraţiei cuvenite intermediarului pentru serviciile prestate în baza contractului de intermediere se prescrie în termen de 2 ani. Pe lângă plata remuneraţiei, clientul este obligat să restituie intermediarului şi cheltuielile făcute cu executarea contractului de intermediere, atunci când s-a stipulat în contract o atare obligaţie. Astfel, regula o constituie nerambursarea cheltuielilor efectuate de către intermediar pentru executarea contractului. În absenţa unor stipulaţii contractuale contrare, cuantumul acestor cheltuieli este evaluat la momentul încheierii contractului de intermediere şi inclus în remuneraţia cuvenită intermediarului. Prin excepţie, rambursarea cheltuielilor efectuate de intermediar este permisă în măsura în care a fost stipulată expres în contractul de intermediere.
Obligaţiile clientului Clientul are obligația comunicării intermediarului faptul încheierii contractului intermediat. Dacă remuneraţia este stabilită ca o sumă globală, atunci este suficientă comunicarea încheierii contractului intermediat. Dacă remuneraţia se calculează sub formă procentuală, atunci este necesară comunicarea şi a bazei de calcul, respectiv a valorii contractului sau a altor elemente esenţiale ale acestuia. În acest mod se permite intermediarului să cunoască momentul exigibilităţii creanţei sale privind remuneraţia cuvenită pentru activitatea prestată în folosul clientului şi cuantumul acesteia. Existenţa obligaţiei de comunicare a încheierii contractului se impune deoarece remuneraţia este datorată de către client intermediarului numai la momentul încheierii contractului intermediat. În cazul neexecutării obligaţiei de comunicare în termen de 15 de zile de la data încheierii contractului, clientul datorează intermediarului dublul remuneraţiei convenite, dacă prin contractul de intermediere nu s-a prevăzut altfel. Din momentul în care contractul de intermediere s-a finalizat cu succes, clientului îi revine ca principală obligaţie de a plăti intermediarului remuneraţia promisă. Prin convenţia părţilor poate fi stipulat cuantumul remuneraţiei intermediarului pentru activitatea prestată, inclusiv absenţa oricărei remuneraţii. Singura ipoteză în care contractul de intermediere are caracter gratuit este aceea în care însuşi contractul conţine o prevedere în acest sens. În ceea ce priveşte cuantumul remuneraţiei, intermediarul are dreptul la remunerația prevăzută în convenţia părţilor sau a unor prevederi legale speciale. În absenţa oricărei convenţii dintre părţi, intermediarul are dreptul la o remuneraţie calculată: - în conformitate cu practicile anterioare statornicite între părţi. Această soluţie este aplicabilă în cazul în care existenţa unor raporturi juridice anterioare a făcut posibilă stabilirea între părţi a unor obişnuinţe. - potrivit uzanţelor existente între profesionişti pentru astfel de contracte. Scadenţa obligaţiei de plată a remuneraţiei este la momentul încheierii contractului dintre client şi terţ şi dacă încheierea contractului este rezultatul activităţii prestate de intermediar. În măsura în care acest rezultat nu este atins, contractul nu este încheiat, obligaţia intermediarului nu este executată şi, în consecinţă, acesta nu este îndreptăţit la plata remuneraţiei. Intermediarul nu trebuie să garanteze executarea faţă de client a obligaţiilor pe care terţul şi le asumă prin contractul încheiat cu clientul său, astfel încât nu există vreo raţiune pentru raportarea la acest moment a scadenţei obligaţiei de plată a remuneraţiei intermediarului. Dreptul la acţiune privitor la plata remuneraţiei cuvenite intermediarului pentru serviciile prestate în baza contractului de intermediere se prescrie în termen de 2 ani. Pe lângă plata remuneraţiei, clientul este obligat să restituie intermediarului şi cheltuielile făcute cu executarea contractului de intermediere, atunci când s-a stipulat în contract o atare obligaţie. Astfel, regula o constituie nerambursarea cheltuielilor efectuate de către intermediar pentru executarea contractului. În absenţa unor stipulaţii contractuale contrare, cuantumul acestor cheltuieli este evaluat la momentul încheierii contractului de intermediere şi inclus în remuneraţia cuvenită intermediarului. Prin excepţie, rambursarea cheltuielilor efectuate de intermediar este permisă în măsura în care a fost stipulată expres în contractul de intermediere.
Obligaţiile consumatorului în cazul retragerii În cazul exercitării dreptului de retragere, consumatorul returnează produsele sau le înmânează profesionistului sau unei persoane autorizate de profesionist să recepţioneze produsele, fără întârziere nejustificată şi în decurs de cel mult 14 zile de la data la care acesta a comunicat profesionistului decizia sa de retragere din contract. Termenul este respectat dacă produsele sunt trimise înapoi de consumator înainte de expirarea perioadei de 14 zile. Consumatorul suportă doar costurile directe legate de returnarea produselor, cu excepţia cazului în care profesionistul acceptă să suporte acele costuri sau în care profesionistul nu a informat consumatorul că aceste costuri trebuie suportate de consumator. În cazul contractelor în afara spaţiilor comerciale, în cazul cărora produsele au fost livrate la domiciliul consumatorului la momentul încheierii contractului, profesionistul preia produsele pe cheltuiala sa dacă produsele, prin natura lor, nu pot fi returnate în mod normal prin poştă. Consumatorul este responsabil doar în ceea ce priveşte diminuarea valorii produselor rezultată din manipularea acestora, diferit de ceea ce este necesar pentru determinarea naturii, caracteristicilor şi funcţionării produselor. Diminuarea valorii produselor nu trebuie să fie descurajantă pentru consumator în a-şi exercita dreptul de retragere. Indiferent de situaţie, consumatorul nu este responsabil pentru diminuarea valorii produselor în cazul în care profesionistul a omis să îl informeze cu privire la dreptul de retragere. Profesionistul trebuie să poată face dovada diminuării valorii produselor care rezultă diferit de ceea ce este necesar pentru determinarea naturii, caracteristicilor şi funcţionării produselor. Atunci când consumatorul îşi exercită dreptul de retragere după transmiterea cererii în conformitate, consumatorul plăteşte profesionistului o sumă proporţională cu ceea ce s-a furnizat până la momentul în care consumatorul a informat profesionistul cu privire la exercitarea dreptului de retragere, în raport cu acoperirea totală a contractului. Suma proporţională care trebuie plătită profesionistului de către consumator este calculată pe baza preţului total convenit în contract. Dacă preţul total este excesiv, suma proporţională este calculată pe baza valorii de piaţă a ceea ce s-a furnizat. Consumatorul nu suportă costurile pentru: prestarea serviciilor sau furnizarea de apă, gaze naturale sau energie electrică, atunci când acestea nu sunt puse în vânzare într-un volum limitat sau cantitate prestabilită, sau energie termică furnizată, în totalitate sau parţial, în cursul perioadei de retragere, în una dintre următoarele situaţii: profesionistul nu a furnizat informaţiile privind dreptul de retragere consumatorul nu a cerut expres ca prestarea să înceapă în timpul perioadei de retragere furnizarea de conţinut digital care nu este livrat pe un suport material, în una dintre următoarele situaţii: consumatorul nu şi-a dat acordul prealabil expres cu privire la începerea prestării înainte de sfârşitul perioadei de 14 zile consumatorul nu a confirmat că a luat cunoştinţă de faptul că îşi pierde dreptul de retragere în momentul în care îşi dă consimţământul profesionistul nu a furnizat confirmarea. În cazul în care consumatorul exercită dreptul său de retragere din cadrul unui contract la distanţă sau al unui contract în afara spaţiilor comerciale, orice contract auxiliar încetează în mod automat, fără costuri pentru consumator.
Obligaţiile consumatorului în cazul retragerii În cazul exercitării dreptului de retragere, consumatorul returnează produsele sau le înmânează profesionistului sau unei persoane autorizate de profesionist să recepţioneze produsele, fără întârziere nejustificată şi în decurs de cel mult 14 zile de la data la care acesta a comunicat profesionistului decizia sa de retragere din contract. Termenul este respectat dacă produsele sunt trimise înapoi de consumator înainte de expirarea perioadei de 14 zile. Consumatorul suportă doar costurile directe legate de returnarea produselor, cu excepţia cazului în care profesionistul acceptă să suporte acele costuri sau în care profesionistul nu a informat consumatorul că aceste costuri trebuie suportate de consumator. În cazul contractelor în afara spaţiilor comerciale, în cazul cărora produsele au fost livrate la domiciliul consumatorului la momentul încheierii contractului, profesionistul preia produsele pe cheltuiala sa dacă produsele, prin natura lor, nu pot fi returnate în mod normal prin poştă. Consumatorul este responsabil doar în ceea ce priveşte diminuarea valorii produselor rezultată din manipularea acestora, diferit de ceea ce este necesar pentru determinarea naturii, caracteristicilor şi funcţionării produselor. Diminuarea valorii produselor nu trebuie să fie descurajantă pentru consumator în a-şi exercita dreptul de retragere. Indiferent de situaţie, consumatorul nu este responsabil pentru diminuarea valorii produselor în cazul în care profesionistul a omis să îl informeze cu privire la dreptul de retragere. Profesionistul trebuie să poată face dovada diminuării valorii produselor care rezultă diferit de ceea ce este necesar pentru determinarea naturii, caracteristicilor şi funcţionării produselor. Atunci când consumatorul îşi exercită dreptul de retragere după transmiterea cererii în conformitate, consumatorul plăteşte profesionistului o sumă proporţională cu ceea ce s-a furnizat până la momentul în care consumatorul a informat profesionistul cu privire la exercitarea dreptului de retragere, în raport cu acoperirea totală a contractului. Suma proporţională care trebuie plătită profesionistului de către consumator este calculată pe baza preţului total convenit în contract. Dacă preţul total este excesiv, suma proporţională este calculată pe baza valorii de piaţă a ceea ce s-a furnizat. Consumatorul nu suportă costurile pentru: prestarea serviciilor sau furnizarea de apă, gaze naturale sau energie electrică, atunci când acestea nu sunt puse în vânzare într-un volum limitat sau cantitate prestabilită, sau energie termică furnizată, în totalitate sau parţial, în cursul perioadei de retragere, în una dintre următoarele situaţii: profesionistul nu a furnizat informaţiile privind dreptul de retragere consumatorul nu a cerut expres ca prestarea să înceapă în timpul perioadei de retragere furnizarea de conţinut digital care nu este livrat pe un suport material, în una dintre următoarele situaţii: consumatorul nu şi-a dat acordul prealabil expres cu privire la începerea prestării înainte de sfârşitul perioadei de 14 zile consumatorul nu a confirmat că a luat cunoştinţă de faptul că îşi pierde dreptul de retragere în momentul în care îşi dă consimţământul profesionistul nu a furnizat confirmarea. În cazul în care consumatorul exercită dreptul său de retragere din cadrul unui contract la distanţă sau al unui contract în afara spaţiilor comerciale, orice contract auxiliar încetează în mod automat, fără costuri pentru consumator.
Recurs în interesul legii Stabilirii modalităţii de calcul al termenului de 5 zile în care propunerea de prelungire a arestării preventive se depune la judecătorul de drepturi şi libertăţi 16 octombrie 2017 Potrivit deciziei nr. 20 în dosarul nr. nr. 1.983/1/2017 pronunţată în şedinţa publică din 16 octombrie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Târgu Mureş privind interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală, în sensul stabilirii modalităţii de calcul al termenului de 5 zile în care propunerea de prelungire a arestării preventive se depune la judecătorul de drepturi şi libertăţi, respectiv dacă aceasta este cea prevăzută de dispoziţiile art. 269 alin. (2) şi (4) din Codul de procedură penală sau cea prevăzută de dispoziţiile art. 271 din Codul de procedură penală şi, în consecinţă, stabileşte că: “Termenul de 5 zile prevăzut de art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală se calculează potrivit art. 269 alin. (1), (2) şi (4) din Codul de procedură penală.” Aceasta este obligatorie, potrivit art. 474 alin. (4) din Codul de procedură penală.
Recurs în interesul legii Stabilirii modalităţii de calcul al termenului de 5 zile în care propunerea de prelungire a arestării preventive se depune la judecătorul de drepturi şi libertăţi 16 octombrie 2017 Potrivit deciziei nr. 20 în dosarul nr. nr. 1.983/1/2017 pronunţată în şedinţa publică din 16 octombrie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Târgu Mureş privind interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală, în sensul stabilirii modalităţii de calcul al termenului de 5 zile în care propunerea de prelungire a arestării preventive se depune la judecătorul de drepturi şi libertăţi, respectiv dacă aceasta este cea prevăzută de dispoziţiile art. 269 alin. (2) şi (4) din Codul de procedură penală sau cea prevăzută de dispoziţiile art. 271 din Codul de procedură penală şi, în consecinţă, stabileşte că: “Termenul de 5 zile prevăzut de art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală se calculează potrivit art. 269 alin. (1), (2) şi (4) din Codul de procedură penală.” Aceasta este obligatorie, potrivit art. 474 alin. (4) din Codul de procedură penală.
Declararea și plata impozitului pe profit Declararea şi plata impozitului pe profit, în general, se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni următoare încheierii trimestrelor I – III (25 aprilie, iulie, octombrie). Definitivarea şi plata impozitului pe profit aferent anului fiscal respectiv se efectuează până la termenul de depunere a declaraţiei privind impozitul pe profit, respectiv până la data de 25 martie a anului următor. Pentru organizaţiile nonprofit și contribuabilii care obţin venituri majoritare din cultura cerealelor, a plantelor tehnice şi a cartofului, pomicultură şi viticultură, termenul de a declara şi plăti impozitul pe profit, anual, până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează impozitul. Începând cu data de 1 ianuarie 2013, contribuabilii, alţii decât societățile bancare, organizaţiile nonprofit, contribuabilii care obţin venituri majoritare din cultura cerealelor, a plantelor tehnice şi a cartofului, pomicultură şi viticultură, pot opta pentru declararea şi plata impozitului pe profit anual, cu plăţi anticipate, efectuate trimestrial. Termenul până la care se efectuează plata impozitului anual este termenul de depunere a declaraţiei privind impozitul pe profit, respectiv până la data de 25 martie a anului următor.
Declararea și plata impozitului pe profit Declararea şi plata impozitului pe profit, în general, se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni următoare încheierii trimestrelor I – III (25 aprilie, iulie, octombrie). Definitivarea şi plata impozitului pe profit aferent anului fiscal respectiv se efectuează până la termenul de depunere a declaraţiei privind impozitul pe profit, respectiv până la data de 25 martie a anului următor. Pentru organizaţiile nonprofit și contribuabilii care obţin venituri majoritare din cultura cerealelor, a plantelor tehnice şi a cartofului, pomicultură şi viticultură, termenul de a declara şi plăti impozitul pe profit, anual, până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează impozitul. Începând cu data de 1 ianuarie 2013, contribuabilii, alţii decât societățile bancare, organizaţiile nonprofit, contribuabilii care obţin venituri majoritare din cultura cerealelor, a plantelor tehnice şi a cartofului, pomicultură şi viticultură, pot opta pentru declararea şi plata impozitului pe profit anual, cu plăţi anticipate, efectuate trimestrial. Termenul până la care se efectuează plata impozitului anual este termenul de depunere a declaraţiei privind impozitul pe profit, respectiv până la data de 25 martie a anului următor.
