Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Penală Participant la comiterea unei infracţiuni și calitatea de subiect activ al infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art.273 din Codul penal 17 aprilie 2019 Potrivit minutei nr. 10, nr.17643/4/2017 (3018/2018) pronunţată în şedinţa publică din data de 17 aprilie 2019, ÎCCJ a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală, stabilind că: “Participantul la comiterea unei infracţiuni care a fost judecat separat de ceilalţi participanţi şi audiat ulterior ca martor, în cauza disjunsă, nu poate avea calitatea de subiect activ al infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art.273 din Codul penal.” Aceasta este obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) Cod procedură penală.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Penală Participant la comiterea unei infracţiuni și calitatea de subiect activ al infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art.273 din Codul penal 17 aprilie 2019 Potrivit minutei nr. 10, nr.17643/4/2017 (3018/2018) pronunţată în şedinţa publică din data de 17 aprilie 2019, ÎCCJ a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală, stabilind că: “Participantul la comiterea unei infracţiuni care a fost judecat separat de ceilalţi participanţi şi audiat ulterior ca martor, în cauza disjunsă, nu poate avea calitatea de subiect activ al infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art.273 din Codul penal.” Aceasta este obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) Cod procedură penală.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Penală Autorănirea în cazul infracțiunii de părăsire a locului accidentului 21 martie 2019 Potrivit minutei nr. 8, dosar nr. 228/1/2018 pronunţată în şedinţa publică din data de 21 martie 2019, ÎCCJ a admis sesizarea formulată de Tribunalul Maramureşi, stabilind că: “Rănirea uneia sau mai multor persoane prevăzută de art.75 lit.b) din OUG nr.195/2002, cuprinsă în definiţia accidentului de circulaţie, ca situaţie premisă a infracţiunii de părăsire a locului accidentului prevăzută de art.338 alin.(1) din Codul penal, nu are în vedere şi autorănirea, când singura persoană rănită este însuși conducătorul singurului autovehicul implicat în accident.” Aceasta este obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) Cod procedură penală.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Penală Autorănirea în cazul infracțiunii de părăsire a locului accidentului 21 martie 2019 Potrivit minutei nr. 8, dosar nr. 228/1/2018 pronunţată în şedinţa publică din data de 21 martie 2019, ÎCCJ a admis sesizarea formulată de Tribunalul Maramureşi, stabilind că: “Rănirea uneia sau mai multor persoane prevăzută de art.75 lit.b) din OUG nr.195/2002, cuprinsă în definiţia accidentului de circulaţie, ca situaţie premisă a infracţiunii de părăsire a locului accidentului prevăzută de art.338 alin.(1) din Codul penal, nu are în vedere şi autorănirea, când singura persoană rănită este însuși conducătorul singurului autovehicul implicat în accident.” Aceasta este obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) Cod procedură penală.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Penală Dezlegare chestiune de drept vizând pedeapsa ce constituie primul termen al recidivei 26 septembrie 2018 Potrivit minutei nr. 15, dosar nr. 1748/1/2018 pronunţată în şedinţa publică din data de 26 septembrie 2018, ÎCCJ a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, stabilind că: “În interpretarea dispoziţiilor art. 43 alin. (1) şi alin. (5) Cod penal, prin pedeapsa „executată sau considerată ca executată”, ce constituie primul termen al recidivei, se are în vedere pedeapsa recalculată ca urmare a aplicării art. 55 1 din Legea nr. 254/2013.” Aceasta este obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) Cod procedură penală.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Penală Dezlegare chestiune de drept vizând pedeapsa ce constituie primul termen al recidivei 26 septembrie 2018 Potrivit minutei nr. 15, dosar nr. 1748/1/2018 pronunţată în şedinţa publică din data de 26 septembrie 2018, ÎCCJ a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, stabilind că: “În interpretarea dispoziţiilor art. 43 alin. (1) şi alin. (5) Cod penal, prin pedeapsa „executată sau considerată ca executată”, ce constituie primul termen al recidivei, se are în vedere pedeapsa recalculată ca urmare a aplicării art. 55 1 din Legea nr. 254/2013.” Aceasta este obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) Cod procedură penală.
Recurs în interesul legii Natura termenului prevăzut de art. 207 alin. (1) NCPP 17 septembrie 2018 Potrivit deciziei nr. 16 în dosarul nr. 1512/1/2018 pronunţată în şedinţa publică din 17 septembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti şi, în consecinţă, stabileşte că: “Termenul „ cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei acesteia” este un termen peremptoriu, iar încălcarea sa atrage decăderea procurorului din dreptul de a formula cereri privind măsurile preventive şi nulitatea actului făcut în acest sens peste termen, precum şi imposibilitatea judecătorului de cameră preliminară de a verifica din oficiu legalitatea şi temeinicia măsurii preventive înainte de expirarea duratei acesteia.” Aceasta este obligatorie, potrivit art. 474 alin. (4) din Codul de procedură penală.
Recurs în interesul legii Natura termenului prevăzut de art. 207 alin. (1) NCPP 17 septembrie 2018 Potrivit deciziei nr. 16 în dosarul nr. 1512/1/2018 pronunţată în şedinţa publică din 17 septembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti şi, în consecinţă, stabileşte că: “Termenul „ cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei acesteia” este un termen peremptoriu, iar încălcarea sa atrage decăderea procurorului din dreptul de a formula cereri privind măsurile preventive şi nulitatea actului făcut în acest sens peste termen, precum şi imposibilitatea judecătorului de cameră preliminară de a verifica din oficiu legalitatea şi temeinicia măsurii preventive înainte de expirarea duratei acesteia.” Aceasta este obligatorie, potrivit art. 474 alin. (4) din Codul de procedură penală.
Recurs în interesul legii Instanța competentă să soluționeze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei 17 septembrie 2018 Potrivit deciziei nr. 15 în dosarul nr. 1318/1/2018 pronunţată în şedinţa publică din 17 septembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție şi, în consecinţă, stabileşte că: “Instanța competentă să soluționeze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deținere este reprezentat de penitenciarul stabilit inițial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate.” Aceasta este obligatorie, potrivit art. 474 alin. (4) din Codul de procedură penală.
Recurs în interesul legii Instanța competentă să soluționeze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei 17 septembrie 2018 Potrivit deciziei nr. 15 în dosarul nr. 1318/1/2018 pronunţată în şedinţa publică din 17 septembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție şi, în consecinţă, stabileşte că: “Instanța competentă să soluționeze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deținere este reprezentat de penitenciarul stabilit inițial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate.” Aceasta este obligatorie, potrivit art. 474 alin. (4) din Codul de procedură penală.
