Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept în Materie Civilă Salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ 22 septembrie 2015 Salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ Potrivit minutei nr. 27, în dosarul nr. 1701/1/2015 pronunţată în şedinţa publică din data de 21 septembrie 2015, ÎCCJ a stabilit că: “În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, cu modificările ulterioare, stabileşte că aceste prevederi legale nu abrogă dispoziţiile art. 23 din Hotărârea Guvernului nr. 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unităţile bugetare, cu modificările ulterioare.” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.

Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept în Materie Civilă Salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ 22 septembrie 2015 Salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ Potrivit minutei nr. 27, în dosarul nr. 1701/1/2015 pronunţată în şedinţa publică din data de 21 septembrie 2015, ÎCCJ a stabilit că: “În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, cu modificările ulterioare, stabileşte că aceste prevederi legale nu abrogă dispoziţiile art. 23 din Hotărârea Guvernului nr. 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unităţile bugetare, cu modificările ulterioare.” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.

Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Penală 4 iunie 2015   Infracţiunea de fals privind identitatea Potrivit minutei nr. 20, dosar nr. 1235/1/2015 pronunţată în şedinţa publică din darta de 4 iunie 2015, ÎCCJ a stabilit că: “În interpretarea art.327 alin.2 din Codul penal, cerinţa esenţială a elementului material al infracţiunii de fals privind identitatea reglementată în varianta tip, vizând folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat, este obligatorie şi în ipoteza în care acţiunea de prezentare s-a făcut prin întrebuinţarea identităţii reale a unei persoane.”   Aceasta este obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) Cod procedură penală.

Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Penală 4 iunie 2015   Infracţiunea de fals privind identitatea Potrivit minutei nr. 20, dosar nr. 1235/1/2015 pronunţată în şedinţa publică din darta de 4 iunie 2015, ÎCCJ a stabilit că: “În interpretarea art.327 alin.2 din Codul penal, cerinţa esenţială a elementului material al infracţiunii de fals privind identitatea reglementată în varianta tip, vizând folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat, este obligatorie şi în ipoteza în care acţiunea de prezentare s-a făcut prin întrebuinţarea identităţii reale a unei persoane.”   Aceasta este obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) Cod procedură penală.

Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Penală Potrivit minutei deciziei nr. 10, dosar nr. 610/1/2015 pronunțată în ședinţa publică din data de 22 aprilie 2015, ÎCCJ a stabilit că: 23 aprilie 2015 Potrivit minutei deciziei nr. 10, dosar nr. 610/1/2015 pronunțată în ședinţa publică din data de 22 aprilie 2015, ÎCCJ a stabilit că: “în interpretarea dispoziţiilor art. 367 alin. (1) şi (6) din Codul penal stabileşte că, în ipoteza în care odată cu intrarea în vigoare a noului Cod penal, infracţiunea care intră în scopul grupului organizat a fost dezincriminată, nu mai este îndeplinită una dintre trăsăturile esenţiale ale infracţiunii, respectiv condiţia tipicităţii.” Aceasta este obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. 3 din Codul de procedură penală.

Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Penală Potrivit minutei deciziei nr. 10, dosar nr. 610/1/2015 pronunțată în ședinţa publică din data de 22 aprilie 2015, ÎCCJ a stabilit că: 23 aprilie 2015 Potrivit minutei deciziei nr. 10, dosar nr. 610/1/2015 pronunțată în ședinţa publică din data de 22 aprilie 2015, ÎCCJ a stabilit că: “în interpretarea dispoziţiilor art. 367 alin. (1) şi (6) din Codul penal stabileşte că, în ipoteza în care odată cu intrarea în vigoare a noului Cod penal, infracţiunea care intră în scopul grupului organizat a fost dezincriminată, nu mai este îndeplinită una dintre trăsăturile esenţiale ale infracţiunii, respectiv condiţia tipicităţii.” Aceasta este obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. 3 din Codul de procedură penală.

Curtea Constituţională a României Prevederile art. 469 alin. (3) CPP, în interpretarea dată de ÎCCJ, neconstituționale 8 octombrie 2019 În ziua de 8 octombrie 2019, Plenul Curții Constituționale a luat în dezbatere excepția de neconstituționalitate a dispoziiţilor art. 469 alin. 3 din Codul de procedură penală. Dispoziţiile de lege criticate au următorul conţinut: „[...] (3) Dacă instanţa constată îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1), dispune prin încheiere admiterea cererii de redeschidere a procesului penal. [...].” În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 469 alin. 3 din Codul de procedură penală, în interpretarea dată prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 13 din 3 iulie 2017 pronunțată în recurs în interesul legii, în ceea ce privește faza procesuală de la care se reia procesul penal, sunt neconstituționale. Decizia este definitivă și general obligatorie.

Curtea Constituţională a României Prevederile art. 469 alin. (3) CPP, în interpretarea dată de ÎCCJ, neconstituționale 8 octombrie 2019 În ziua de 8 octombrie 2019, Plenul Curții Constituționale a luat în dezbatere excepția de neconstituționalitate a dispoziiţilor art. 469 alin. 3 din Codul de procedură penală. Dispoziţiile de lege criticate au următorul conţinut: „[...] (3) Dacă instanţa constată îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1), dispune prin încheiere admiterea cererii de redeschidere a procesului penal. [...].” În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 469 alin. 3 din Codul de procedură penală, în interpretarea dată prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 13 din 3 iulie 2017 pronunțată în recurs în interesul legii, în ceea ce privește faza procesuală de la care se reia procesul penal, sunt neconstituționale. Decizia este definitivă și general obligatorie.

Recurs în interesul legii Necompetența materială procesuală a secției/completului specializat este o excepție de ordine publică 17 septembrie 2018 Potrivit deciziei nr. 17 în dosarul nr. 1244/1/2018 pronunţată în şedinţa publică din 17 septembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava şi, în consecinţă, stabileşte că: “În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 129 alin. (3), art. 130 alin. (2) şi (3), art. 131, art. 136 alin. (1), art. 200 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (2) şi art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, necompetenţa materială procesuală a secţiei/completului specializat este de ordine publică.”   Aceasta este obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.  

Recurs în interesul legii Necompetența materială procesuală a secției/completului specializat este o excepție de ordine publică 17 septembrie 2018 Potrivit deciziei nr. 17 în dosarul nr. 1244/1/2018 pronunţată în şedinţa publică din 17 septembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava şi, în consecinţă, stabileşte că: “În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 129 alin. (3), art. 130 alin. (2) şi (3), art. 131, art. 136 alin. (1), art. 200 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (2) şi art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, necompetenţa materială procesuală a secţiei/completului specializat este de ordine publică.”   Aceasta este obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.