Recurs în interesul legii Acordul părţilor privind alegerea instanţei care să soluţioneze acţiunea de divorţ 24 octombrie 2016 Potrivit deciziei nr. 20 în dosarul nr.19/2016 pronunţată în şedinţa publică din 24 octombrie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, stabileşte că: “În interpretarea și aplicarea art. 915 alin. (2) din Codul de procedură civilă, stabilește că acordul părţilor cu privire la alegerea instanţei care urmează să soluţioneze acţiunea de divorţ trebuie să fie exprimat expres.” Aceasta este obligatorie, potrivit art.517 alin.4 Cod procedură civilă.
Recurs în interesul legii Acordul părţilor privind alegerea instanţei care să soluţioneze acţiunea de divorţ 24 octombrie 2016 Potrivit deciziei nr. 20 în dosarul nr.19/2016 pronunţată în şedinţa publică din 24 octombrie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, stabileşte că: “În interpretarea și aplicarea art. 915 alin. (2) din Codul de procedură civilă, stabilește că acordul părţilor cu privire la alegerea instanţei care urmează să soluţioneze acţiunea de divorţ trebuie să fie exprimat expres.” Aceasta este obligatorie, potrivit art.517 alin.4 Cod procedură civilă.
Recurs în interesul legii – Veniturilor nete lunare în raport de care se stabileşte pensia de întreţinere datorată de către părinte copilului Potrivit deciziei nr. 21 în dosarul nr.17/2015 pronunţată în şedinţa publică din 19 octombrie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţ 19 octombrie 2015 Potrivit deciziei nr. 21 în dosarul nr.17/2015 pronunţată în şedinţa publică din 19 octombrie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava și, în consecință, a stabilit că: “În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 527 alin. (2) şi art. 529 alin. (1) şi (2) din Codul civil, echivalentul valoric al normei de hrană prevăzute de art. 2 alin. (4) şi art. 4 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/1994 privind drepturile de hrană, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu se include în totalul veniturilor nete lunare în raport de care se stabileşte pensia de întreţinere datorată de către părinte copilului.” Aceasta este obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
Recurs în interesul legii – Veniturilor nete lunare în raport de care se stabileşte pensia de întreţinere datorată de către părinte copilului Potrivit deciziei nr. 21 în dosarul nr.17/2015 pronunţată în şedinţa publică din 19 octombrie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţ 19 octombrie 2015 Potrivit deciziei nr. 21 în dosarul nr.17/2015 pronunţată în şedinţa publică din 19 octombrie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava și, în consecință, a stabilit că: “În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 527 alin. (2) şi art. 529 alin. (1) şi (2) din Codul civil, echivalentul valoric al normei de hrană prevăzute de art. 2 alin. (4) şi art. 4 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/1994 privind drepturile de hrană, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu se include în totalul veniturilor nete lunare în raport de care se stabileşte pensia de întreţinere datorată de către părinte copilului.” Aceasta este obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
Noțiunea de „domiciliu” O anumită locuinţă reprezintă un „domiciliu” dacă existenţa legături suficiente şi continue aceasta. Această noţiune: – nu se limitează la reşedinţele legal stabilite; – vizează ocuparea unei case care aparţine altei persoane dacă aceasta are loc pe perioade lungi de timp în fiecare an; – se aplică unei locuinţe sociale pe care reclamantul o ocupă în calitate de locatar; – include caravane şi alte domicilii mobile; – se aplică reşedinţelor secundare sau caselor de vacanţă; – se aplică sediilor profesionale în absenţa unei distincţii clare între birou şi reşedinţă privată sau între activităţi private şi profesionale; – se aplică sediului social, filialelor sau altor sedii profesionale ale unei societăţi; – nu se aplică intenţiei de construire a unei case pe un teren, nici faptului de a-şi avea originea într-o anumită regiune; – nu se aplică unei spălătorii, bun comun aflat în coproprietate, care are destinaţia unei utilizări ocazionale, unei cabine de artist sau terenurilor pe care proprietarii practică un sport sau celor pe care permit practicarea unui sport. Ingerinţe în dreptul la respectarea domiciliului: – distrugerea domiciliului; – refuzul de a autoriza persoanele plecate să revină la domiciliu; – percheziţiile şi alte vizite la domiciliu, efectuate de poliţie; – deciziile în materie de urbanism şi deciziile de expropriere; – problemele de mediu; – ascultările telefonice; – lipsa de protecţie a bunurilor personale care fac parte din domiciliu.
Noțiunea de „domiciliu” O anumită locuinţă reprezintă un „domiciliu” dacă existenţa legături suficiente şi continue aceasta. Această noţiune: – nu se limitează la reşedinţele legal stabilite; – vizează ocuparea unei case care aparţine altei persoane dacă aceasta are loc pe perioade lungi de timp în fiecare an; – se aplică unei locuinţe sociale pe care reclamantul o ocupă în calitate de locatar; – include caravane şi alte domicilii mobile; – se aplică reşedinţelor secundare sau caselor de vacanţă; – se aplică sediilor profesionale în absenţa unei distincţii clare între birou şi reşedinţă privată sau între activităţi private şi profesionale; – se aplică sediului social, filialelor sau altor sedii profesionale ale unei societăţi; – nu se aplică intenţiei de construire a unei case pe un teren, nici faptului de a-şi avea originea într-o anumită regiune; – nu se aplică unei spălătorii, bun comun aflat în coproprietate, care are destinaţia unei utilizări ocazionale, unei cabine de artist sau terenurilor pe care proprietarii practică un sport sau celor pe care permit practicarea unui sport. Ingerinţe în dreptul la respectarea domiciliului: – distrugerea domiciliului; – refuzul de a autoriza persoanele plecate să revină la domiciliu; – percheziţiile şi alte vizite la domiciliu, efectuate de poliţie; – deciziile în materie de urbanism şi deciziile de expropriere; – problemele de mediu; – ascultările telefonice; – lipsa de protecţie a bunurilor personale care fac parte din domiciliu.
Recurs în interesul legii Interpretarea art. 184 alin. (28) din Noul Cod de procedură penală 12 noiembrie 2018 Potrivit deciziei nr. 22 în dosarul nr. 2063/1/2018 pronunţată în şedinţa publică din 12 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, stabileşte că: “În interpretarea și aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 184 alin. (28) din Codul de procedură penală, din durata pedepsei se deduce perioada în care suspectul sau inculpatul a fost internat voluntar sau nevoluntar într-o instituţie de specialitate, în vederea efectuării expertizei psihiatrice.” Aceasta este obligatorie, potrivit art. 474 alin. (4) din Codul de procedură penală.
Recurs în interesul legii Interpretarea art. 184 alin. (28) din Noul Cod de procedură penală 12 noiembrie 2018 Potrivit deciziei nr. 22 în dosarul nr. 2063/1/2018 pronunţată în şedinţa publică din 12 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, stabileşte că: “În interpretarea și aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 184 alin. (28) din Codul de procedură penală, din durata pedepsei se deduce perioada în care suspectul sau inculpatul a fost internat voluntar sau nevoluntar într-o instituţie de specialitate, în vederea efectuării expertizei psihiatrice.” Aceasta este obligatorie, potrivit art. 474 alin. (4) din Codul de procedură penală.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept în Materie Civilă Scutirea de la plată a unor debite provenite din pensii 29 mai 2017 Potrivit minutei nr. 40, în dosarul nr. 80/1/2017 pronunţată în şedinţa publică din data de 29 mai 2017, Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie a stabilit că: „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 125/2014 privind scutirea de la plată a unor debite provenite din pensii, sumele reprezentând pensie, indemnizaţie socială pentru pensionari şi indemnizaţie pentru însoţitor, încasate în baza unor hotărâri judecătoreşti desfiinţate în căile de atac, nu se recuperează.” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept în Materie Civilă Scutirea de la plată a unor debite provenite din pensii 29 mai 2017 Potrivit minutei nr. 40, în dosarul nr. 80/1/2017 pronunţată în şedinţa publică din data de 29 mai 2017, Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie a stabilit că: „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 125/2014 privind scutirea de la plată a unor debite provenite din pensii, sumele reprezentând pensie, indemnizaţie socială pentru pensionari şi indemnizaţie pentru însoţitor, încasate în baza unor hotărâri judecătoreşti desfiinţate în căile de atac, nu se recuperează.” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.
