Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Penală Potrivit minutei deciziei nr. 9, dosar nr. 533/1/2015 pronunțată în ședinţa publică din data de 17 aprilie 2015, ÎCCJ s-a pronunțat asupra naturii medierii în cauzele penale şi momentului până la care aceasta poate interveni, respectiv: 19 aprilie 2015 Potrivit minutei deciziei nr. 9, dosar nr. 533/1/2015 pronunțată în ședinţa publică din data de 17 aprilie 2015, ÎCCJ s-a pronunțat asupra naturii medierii în cauzele penale şi momentului până la care aceasta poate interveni, respectiv: "1. în aplicarea dispoziţiilor art. 67 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, încheierea unui acord de mediere constituie o cauză sui-generis care înlătură răspunderea penală, distinctă de împăcare; 2. încheierea unui acord de mediere în condiţiile Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator poate interveni în tot cursul procesului penal, până la rămânerea definitivă a hotărârii penale." Aceasta este obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. 3 din Codul de procedură penală.

Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Penală Potrivit minutei deciziei nr. 9, dosar nr. 533/1/2015 pronunțată în ședinţa publică din data de 17 aprilie 2015, ÎCCJ s-a pronunțat asupra naturii medierii în cauzele penale şi momentului până la care aceasta poate interveni, respectiv: 19 aprilie 2015 Potrivit minutei deciziei nr. 9, dosar nr. 533/1/2015 pronunțată în ședinţa publică din data de 17 aprilie 2015, ÎCCJ s-a pronunțat asupra naturii medierii în cauzele penale şi momentului până la care aceasta poate interveni, respectiv: "1. în aplicarea dispoziţiilor art. 67 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, încheierea unui acord de mediere constituie o cauză sui-generis care înlătură răspunderea penală, distinctă de împăcare; 2. încheierea unui acord de mediere în condiţiile Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator poate interveni în tot cursul procesului penal, până la rămânerea definitivă a hotărârii penale." Aceasta este obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. 3 din Codul de procedură penală.

Curtea Constituţională a României Sintagma „precum și daune sănătății propriei persoane” din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, neconstituțională 5 decembrie 2019 În ziua de 5 decembrie 2019, Plenul Curții Constituționale a luat în dezbatere excepția de neconstituționalitate a sintagmei „precum și daune sănătății propriei persoane” din cuprinsul art.320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății. Dispoziţiile criticate au următorul conţinut: „(1)Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane, precum şi daune sănătăţii propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate şi dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele şi cererile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de faza de judecată.” În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma „precum şi daune sănătăţii propriei persoane” din cuprinsul art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 este neconstituțională. Decizia este definitivă și general obligatorie.

Curtea Constituţională a României Sintagma „precum și daune sănătății propriei persoane” din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, neconstituțională 5 decembrie 2019 În ziua de 5 decembrie 2019, Plenul Curții Constituționale a luat în dezbatere excepția de neconstituționalitate a sintagmei „precum și daune sănătății propriei persoane” din cuprinsul art.320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății. Dispoziţiile criticate au următorul conţinut: „(1)Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane, precum şi daune sănătăţii propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate şi dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele şi cererile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de faza de judecată.” În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma „precum şi daune sănătăţii propriei persoane” din cuprinsul art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 este neconstituțională. Decizia este definitivă și general obligatorie.

Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Penală Dezlegarea unor chestiuni de drept privind martorul denunţător beneficiar al cauzei de nepedepsire prevăzută la art. 290 alin. (3) din Codul penal 16 ianuarie 2020 Potrivit minutei nr. 1, dosar nr. 2721/1/2019 pronunţată în şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2020, ÎCCJ a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:  „Dacă martorul denunţător beneficiar al cauzei de nepedepsire, prevăzute la art. 290 alin. (3) din Codul penal, poate fi subiect activ al infracţiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 din Codul penal sau de favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 din Codul penal”  și stabilește că:  “Martorul denunţător care beneficiază de cauza de nepedepsire prevăzută la art. 290 alin. (3) din Codul penal poate fi subiect activ al infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) din Codul penal.” Aceasta este obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) Cod procedură penală.  

Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Penală Dezlegarea unor chestiuni de drept privind martorul denunţător beneficiar al cauzei de nepedepsire prevăzută la art. 290 alin. (3) din Codul penal 16 ianuarie 2020 Potrivit minutei nr. 1, dosar nr. 2721/1/2019 pronunţată în şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2020, ÎCCJ a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:  „Dacă martorul denunţător beneficiar al cauzei de nepedepsire, prevăzute la art. 290 alin. (3) din Codul penal, poate fi subiect activ al infracţiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 din Codul penal sau de favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 din Codul penal”  și stabilește că:  “Martorul denunţător care beneficiază de cauza de nepedepsire prevăzută la art. 290 alin. (3) din Codul penal poate fi subiect activ al infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) din Codul penal.” Aceasta este obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) Cod procedură penală.  

Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Penală Conducerea pe drumurile publice a unui tractor agricol sau forestier neînmatriculat/neînregistrat potrivit legii sau de către o persoană care nu posedă permis de conducere nu constituie infracțiune 12 aprilie 2017 Potrivit minutei nr. 11, dosar nr. 347/1/2017 pronunţată în şedinţa publică din data de 12 aprilie 2017, ÎCCJ a admis sesizarea formulată Curtea de Apel Timişoara, Secţia penală, stabilind că: “În interpretarea noțiunii de „autovehicul”, prevăzută de art.334 alin.1 din Codul penal şi art.335 alin.1 din Codul penal, raportat la art.6 pct.6 şi pct.30 din O.U.G. nr.195/2002, modificată şi completată prin OG nr.21/26.08.2014, conducerea pe drumurile publice a unui tractor agricol sau forestier neînmatriculat/neînregistrat potrivit legii sau de către o persoană care nu posedă permis de conducere nu întruneşte condiţiile de tipicitate ale infracţiunilor prevăzute de art. 334 alin. 1 din Codul penal, respectiv, de art. 335 alin. 1 din Codul penal.” Aceasta este obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) Cod procedură penală.    

Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Penală Conducerea pe drumurile publice a unui tractor agricol sau forestier neînmatriculat/neînregistrat potrivit legii sau de către o persoană care nu posedă permis de conducere nu constituie infracțiune 12 aprilie 2017 Potrivit minutei nr. 11, dosar nr. 347/1/2017 pronunţată în şedinţa publică din data de 12 aprilie 2017, ÎCCJ a admis sesizarea formulată Curtea de Apel Timişoara, Secţia penală, stabilind că: “În interpretarea noțiunii de „autovehicul”, prevăzută de art.334 alin.1 din Codul penal şi art.335 alin.1 din Codul penal, raportat la art.6 pct.6 şi pct.30 din O.U.G. nr.195/2002, modificată şi completată prin OG nr.21/26.08.2014, conducerea pe drumurile publice a unui tractor agricol sau forestier neînmatriculat/neînregistrat potrivit legii sau de către o persoană care nu posedă permis de conducere nu întruneşte condiţiile de tipicitate ale infracţiunilor prevăzute de art. 334 alin. 1 din Codul penal, respectiv, de art. 335 alin. 1 din Codul penal.” Aceasta este obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) Cod procedură penală.    

Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Contencios Administrativ Şi Fiscal Poliţistul rutier poate încheia procesul-verbal de contravenţie pe baza informaţiilor comunicate prin radio de către operatorul radar 30 ianuarie 2017 Potrivit minutei nr. 4, în dosarul nr. 3478/1/2016 pronunţată în şedinţa publică din data de 30 ianuarie 2017, ÎCCJ a stabilit că: “În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 109 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art. 180 şi art. 181 din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.195/2002, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu art. 15 şi art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, poliţistul rutier poate încheia procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei pe baza informaţiilor comunicate prin radio de către operatorul radar, aflat în alt loc decât acela în care se afla poliţistul rutier.” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.

Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Contencios Administrativ Şi Fiscal Poliţistul rutier poate încheia procesul-verbal de contravenţie pe baza informaţiilor comunicate prin radio de către operatorul radar 30 ianuarie 2017 Potrivit minutei nr. 4, în dosarul nr. 3478/1/2016 pronunţată în şedinţa publică din data de 30 ianuarie 2017, ÎCCJ a stabilit că: “În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 109 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art. 180 şi art. 181 din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.195/2002, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu art. 15 şi art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, poliţistul rutier poate încheia procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei pe baza informaţiilor comunicate prin radio de către operatorul radar, aflat în alt loc decât acela în care se afla poliţistul rutier.” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.