Proba stării civile Principalele evenimente din viaţa civilă a unei persoane, dacă sunt elemente de stare civilă, sunt constatate în documente oficiale, actele de stare civilă. Principalul mijloc de probă îl constituie actele de stare civilă. Starea civilă se dovedeşte prin actele de naştere, căsătorie şi deces întocmite, potrivit legii, în registrele de stare civilă, precum şi prin certificatele de stare civilă eliberate pe baza acestora. Puterea doveditoare a înscrisului autentic, şi anume că acele constatări personale ale ofiţerului de stare civilă cuprinse în actul de stare civilă fac dovada până la înscrierea în fals, în timp ce celelalte menţiuni fac dovada până la proba contrară. Probaţiunea stării civile se face prin actele de stare civilă originale întocmite în registrele de stare civilă şi păstrate la primăria care avea competenţa să le întocmească ori la prefectura respectivă şi prin certificatele de stare civilă eliberate pe baza acestor acte originale persoanelor îndreptăţite.  Aceste certificate de stare civilă se păstrează de către persoana îndreptăţită. Dacă certificatul de stare civilă s-a pierdut sau s-a deteriorat, se va elibera un duplicat care are aceeaşi putere probantă ca şi originalul. Aşadar, nu trebuie să punem semnul egalităţii între actele de stare civilă şi certificatele de stare civilă. Prin excepţie, starea civilă poate fi dovedită şi prin alte mijloace de probă în faţa instanţei judecătoreşti dacă: nu au existat registre de stare civilă registrele de stare civilă s-au pierdut ori au fost distruse, în tot sau în parte nu este posibilă procurarea din străinătate a certificatului de stare civilă sau a extrasului de pe actul de stare civilă întocmirea actului de stare civilă a fost omisă sau refuzată. Aceste împrejurări vizează admisibilitatea dovezii stării civile cu alte mijloace de probă în cazul reconstituirii sau întocmirii ulterioare a actului; în procese succesorale, pentru a dovedi raportul de rudenie cu defunctul, dacă partea trebuie să dovedească naşteri sau căsătorii vechi, întâmplate în localităţi necunoscute sau îndepărtate; sau a fost admisă dovada cu martori a rudeniei între două persoane în cazul unei opoziţii la căsătoria dintre ele; pentru dovedirea folosirii de către o persoană a unei anumite stări civile.

Proba stării civile Principalele evenimente din viaţa civilă a unei persoane, dacă sunt elemente de stare civilă, sunt constatate în documente oficiale, actele de stare civilă. Principalul mijloc de probă îl constituie actele de stare civilă. Starea civilă se dovedeşte prin actele de naştere, căsătorie şi deces întocmite, potrivit legii, în registrele de stare civilă, precum şi prin certificatele de stare civilă eliberate pe baza acestora. Puterea doveditoare a înscrisului autentic, şi anume că acele constatări personale ale ofiţerului de stare civilă cuprinse în actul de stare civilă fac dovada până la înscrierea în fals, în timp ce celelalte menţiuni fac dovada până la proba contrară. Probaţiunea stării civile se face prin actele de stare civilă originale întocmite în registrele de stare civilă şi păstrate la primăria care avea competenţa să le întocmească ori la prefectura respectivă şi prin certificatele de stare civilă eliberate pe baza acestor acte originale persoanelor îndreptăţite.  Aceste certificate de stare civilă se păstrează de către persoana îndreptăţită. Dacă certificatul de stare civilă s-a pierdut sau s-a deteriorat, se va elibera un duplicat care are aceeaşi putere probantă ca şi originalul. Aşadar, nu trebuie să punem semnul egalităţii între actele de stare civilă şi certificatele de stare civilă. Prin excepţie, starea civilă poate fi dovedită şi prin alte mijloace de probă în faţa instanţei judecătoreşti dacă: nu au existat registre de stare civilă registrele de stare civilă s-au pierdut ori au fost distruse, în tot sau în parte nu este posibilă procurarea din străinătate a certificatului de stare civilă sau a extrasului de pe actul de stare civilă întocmirea actului de stare civilă a fost omisă sau refuzată. Aceste împrejurări vizează admisibilitatea dovezii stării civile cu alte mijloace de probă în cazul reconstituirii sau întocmirii ulterioare a actului; în procese succesorale, pentru a dovedi raportul de rudenie cu defunctul, dacă partea trebuie să dovedească naşteri sau căsătorii vechi, întâmplate în localităţi necunoscute sau îndepărtate; sau a fost admisă dovada cu martori a rudeniei între două persoane în cazul unei opoziţii la căsătoria dintre ele; pentru dovedirea folosirii de către o persoană a unei anumite stări civile.

Organizarea stării civile Exercitarea atribuţiilor de stare civilă este de competenţa serviciilor publice comunitare de evidenţa populaţiei care funcţionează la nivelul consiliilor comunelor, oraşelor şi municipiilor. Preşedinţii consiliilor judeţene, primarul general al municipiului Bucureşti şi secretarii consiliilor judeţene organizează prin serviciile de specialitate îndrumarea şi controlul asupra activităţii de stare civilă desfăşurate de serviciile publice comunitare. În exercitarea atribuţiilor de ofiţer de stare civilă, primarul acţionează şi ca reprezentant al statului în unitatea administrativ-teritorială respectivă. Registrele de stare civilă se întocmesc în două exemplare, ambele originale, şi la completare se foloseşte o cerneală specială de culoare neagră. Actele se numerotează pe an calendaristic. Primul exemplar al registrelor de stare civilă se păstrează la serviciul public comunitar local unde a luat fiinţă registrul. Al doilea exemplar se înaintează la serviciul public comunitar al consiliului judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, în termen de 30 de zile de la data când toate filele au fost completate . Cele două exemplare ale registrelor de stare civilă se trimit Arhivelor Statului după trecerea a peste 100 de ani de la data completării lor. Înregistrarea actelor şi faptelor de stare civilă, precum şi înscrierea menţiunilor se fac la cerere, având în vedere declaraţia persoanei obligate la aceasta, sau din oficiu. Persoanele desemnate să întocmească acte de stare civilă sunt numite ofiţeri de stare civilă . Sunt ofiţeri de stare civilă:  primarii municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, oraşelor şi comunelor şefii misiunilor diplomatice şi ai oficiilor consulare de carieră ale României comandanţii de nave şi aeronave. Atribuţiile de ofiţer de stare civilă ale primarului pot fi delegate viceprimarului, secretarului sau altor funcţionari cu competenţă în acest domeniu. Șefii misiunilor diplomatice şi ai oficiilor consulare pot delega exercitarea atribuţiilor de ofiţer de stare civilă unuia dintre agenţii diplomatici sau unuia dintre funcţionarii consulari. Ofiţerul de stare civilă este abilitat să-şi exercite funcţia numai în circumscripţia administrativ-teritorială unde a fost numit.  Domiciliul părţilor constituie un element determinant în ce priveşte competenţa teritorială a ofiţerului de stare civilă. Un alt element care atrage această competenţă este locul unde s-a întâmplat un fapt juridic. În ipoteza în care naşterea sau decesul au avut loc într-un mijloc de transport, dar înlăuntrul graniţelor României, actul respectiv de stare civilă se va întocmi de către ofiţerul de stare civilă al localitătii de coborâre sau de debarcare. Ofiţerii de stare civilă întocmesc acte de stare civilă pentru cetăţenii români, pentru persoanele fără cetăţenie, pentru cetăţenii străini dacă aceştia au domiciliul sau se află temporar în ţara noastră. Reprezentanţii diplomatici şi consulari ai României în străinătate pot înregistra numai actele şi faptele de stare civilă ale cetăţenilor români aflaţi acolo.  Comandanţii de nave înregistrează faptele de stare civilă care au loc pe nave în jurnalul de bord, iar comandanţii de aeronave în carnetul de drum.  La bordul unei nave căsătoria se poate încheia numai între cetăţeni români şi numai dacă nava se află în apele teritoriale ale ţării noastre. Orice modificare care intervine în statutul civil al unei persoane ca urmare a întocmirii unui act de stare civilă, printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă sau printr-un act administrativ se comunică din oficiu în termen de 10 zile serviciului public comunitar local unde s-a întocmit actul de naştere, de căsătorie sau de deces al persoanei respective, în vederea înscrierii menţiunii corespunzătoare. Pe baza actelor de stare civilă se eliberează certificate de naştere şi de căsătorie titularilor sau reprezentanţilor legali. Certificatele de deces se eliberează familiei decedatului. Dacă ofiţerul de stare civilă refuză să întocmească un act sau să înscrie o mentiune ce intră în atribuţiile sale, persoana solicitantă poate să sesizeze judecătoria în raza căreia ea domiciliază pentru competentă soluţionare. Ofiţerul de stare civilă nu poate întocmi acte de stare civilă când este parte sau declarant.  Ofiţerul de stare civilă are obligaţia de a verifica realitatea conţinutului declaraţiilor şi este totodată obligat să verifice identitatea declarantului. După aceste verificări, actul de stare civilă trebuie semnat atât de ofiţerul de stare civilă, cât şi de declarant. Dacă declarantul nu poate semna se va face menţiune despre aceasta pe actul de stare civilă. În cazul în care atribuţiile ofiţerului de stare civilă sunt îndeplinite de persoane care nu au fost desemnate potrivit legii, aceste acte sunt lovite de nulitate absolută. Actele de stare civilă întocmite de o persoană care a exercitat în mod public atribuţiile de ofiţer de stare civilă, cu respectarea tuturor prevederilor legale sunt valabile chiar dacă acea persoană nu avea această calitate. Actul de stare civilă încheiat de un ofiţer de stare civilă necompetent trebuie menţinut ca valabil dacă acea persoană a exercitat în mod public atribuţiunile respective. Este necesar ca beneficiarii acestor acte să nu fi cunoscut, în momentul întocmirii lor, lipsa calităţii de ofiţer de stare civilă a persoanei respective.

Organizarea stării civile Exercitarea atribuţiilor de stare civilă este de competenţa serviciilor publice comunitare de evidenţa populaţiei care funcţionează la nivelul consiliilor comunelor, oraşelor şi municipiilor. Preşedinţii consiliilor judeţene, primarul general al municipiului Bucureşti şi secretarii consiliilor judeţene organizează prin serviciile de specialitate îndrumarea şi controlul asupra activităţii de stare civilă desfăşurate de serviciile publice comunitare. În exercitarea atribuţiilor de ofiţer de stare civilă, primarul acţionează şi ca reprezentant al statului în unitatea administrativ-teritorială respectivă. Registrele de stare civilă se întocmesc în două exemplare, ambele originale, şi la completare se foloseşte o cerneală specială de culoare neagră. Actele se numerotează pe an calendaristic. Primul exemplar al registrelor de stare civilă se păstrează la serviciul public comunitar local unde a luat fiinţă registrul. Al doilea exemplar se înaintează la serviciul public comunitar al consiliului judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, în termen de 30 de zile de la data când toate filele au fost completate . Cele două exemplare ale registrelor de stare civilă se trimit Arhivelor Statului după trecerea a peste 100 de ani de la data completării lor. Înregistrarea actelor şi faptelor de stare civilă, precum şi înscrierea menţiunilor se fac la cerere, având în vedere declaraţia persoanei obligate la aceasta, sau din oficiu. Persoanele desemnate să întocmească acte de stare civilă sunt numite ofiţeri de stare civilă . Sunt ofiţeri de stare civilă:  primarii municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, oraşelor şi comunelor şefii misiunilor diplomatice şi ai oficiilor consulare de carieră ale României comandanţii de nave şi aeronave. Atribuţiile de ofiţer de stare civilă ale primarului pot fi delegate viceprimarului, secretarului sau altor funcţionari cu competenţă în acest domeniu. Șefii misiunilor diplomatice şi ai oficiilor consulare pot delega exercitarea atribuţiilor de ofiţer de stare civilă unuia dintre agenţii diplomatici sau unuia dintre funcţionarii consulari. Ofiţerul de stare civilă este abilitat să-şi exercite funcţia numai în circumscripţia administrativ-teritorială unde a fost numit.  Domiciliul părţilor constituie un element determinant în ce priveşte competenţa teritorială a ofiţerului de stare civilă. Un alt element care atrage această competenţă este locul unde s-a întâmplat un fapt juridic. În ipoteza în care naşterea sau decesul au avut loc într-un mijloc de transport, dar înlăuntrul graniţelor României, actul respectiv de stare civilă se va întocmi de către ofiţerul de stare civilă al localitătii de coborâre sau de debarcare. Ofiţerii de stare civilă întocmesc acte de stare civilă pentru cetăţenii români, pentru persoanele fără cetăţenie, pentru cetăţenii străini dacă aceştia au domiciliul sau se află temporar în ţara noastră. Reprezentanţii diplomatici şi consulari ai României în străinătate pot înregistra numai actele şi faptele de stare civilă ale cetăţenilor români aflaţi acolo.  Comandanţii de nave înregistrează faptele de stare civilă care au loc pe nave în jurnalul de bord, iar comandanţii de aeronave în carnetul de drum.  La bordul unei nave căsătoria se poate încheia numai între cetăţeni români şi numai dacă nava se află în apele teritoriale ale ţării noastre. Orice modificare care intervine în statutul civil al unei persoane ca urmare a întocmirii unui act de stare civilă, printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă sau printr-un act administrativ se comunică din oficiu în termen de 10 zile serviciului public comunitar local unde s-a întocmit actul de naştere, de căsătorie sau de deces al persoanei respective, în vederea înscrierii menţiunii corespunzătoare. Pe baza actelor de stare civilă se eliberează certificate de naştere şi de căsătorie titularilor sau reprezentanţilor legali. Certificatele de deces se eliberează familiei decedatului. Dacă ofiţerul de stare civilă refuză să întocmească un act sau să înscrie o mentiune ce intră în atribuţiile sale, persoana solicitantă poate să sesizeze judecătoria în raza căreia ea domiciliază pentru competentă soluţionare. Ofiţerul de stare civilă nu poate întocmi acte de stare civilă când este parte sau declarant.  Ofiţerul de stare civilă are obligaţia de a verifica realitatea conţinutului declaraţiilor şi este totodată obligat să verifice identitatea declarantului. După aceste verificări, actul de stare civilă trebuie semnat atât de ofiţerul de stare civilă, cât şi de declarant. Dacă declarantul nu poate semna se va face menţiune despre aceasta pe actul de stare civilă. În cazul în care atribuţiile ofiţerului de stare civilă sunt îndeplinite de persoane care nu au fost desemnate potrivit legii, aceste acte sunt lovite de nulitate absolută. Actele de stare civilă întocmite de o persoană care a exercitat în mod public atribuţiile de ofiţer de stare civilă, cu respectarea tuturor prevederilor legale sunt valabile chiar dacă acea persoană nu avea această calitate. Actul de stare civilă încheiat de un ofiţer de stare civilă necompetent trebuie menţinut ca valabil dacă acea persoană a exercitat în mod public atribuţiunile respective. Este necesar ca beneficiarii acestor acte să nu fi cunoscut, în momentul întocmirii lor, lipsa calităţii de ofiţer de stare civilă a persoanei respective.

Anularea, modificarea, rectificarea sau completarea actelor de stare civilă şi a menţiunilor Anularea, modificarea, rectificarea şi completarea actelor de stare civilă se pot face numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive. Actele de stare civilă reconstituite nu pot fi completate. Anularea actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise reprezintă sancţiunea nerespectării dispoziţiilor legale privind condiţiile de validitate ale acestor acte.  Rectificarea şi completarea actelor de stare civilă reprezintă îndreptarea ori înlăturarea erorilor survenite în actele de stare civilă Modificarea actelor de stare civilă reprezintă înscrierea unor menţiuni privitoare la statutul civil al titularului. Hotărârea de anulare se pronunţă la cererea persoanei interesate, a serviciului public comunitar local, a consiliului judeţean ori a parchetului.  Competenţa de soluţionare a unei asemenea cereri revine judecătoriei de la domiciliul reclamantului.  Dispoziţiunile legale privind actele de stare civilă sunt de ordine publică, iar sancţiunea care intervine este nulitatea absolută a actului. Cazuri în care actele de stare civilă sunt lovite de nulitate sunt: înregistrarea s-a făcut de o persoană necompetentă înregistrarea nu s-a făcut în registrele de stare civilă în conformitate cu modelele stabilite prin lege înregistrarea are în vedere un act sau fapt juridic care nu s-a produs înregistrarea s-a făcut pe baza unui act juridic care ulterior a fost anulat înregistrarea prin reconstituire se anulează în cazul în care ulterior se procură actul original care a fost reconstituit. Rectificarea actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe marginea acestora se poate face din oficiu sau la cerere, dar numai în temeiul dispoziţiei primarului de la primăria care are în păstrare actul de stare civilă. Modificarea şi completarea actelor de stare civilă se face în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive. Starea civilă poate fi modificată în baza unei hotărâri de anulare, completare sau modificare a unui act de stare civilă numai dacă a fost formulată şi o acţiune de modificare a stării civile, admisă printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă. În cazul în care înregistrările din registru sunt corecte, dar este eronat sau incomplet doar certificatul de stare civilă, rectificarea sau completarea acestuia se efectuează de către primăria care l-a eliberat. În asemenea situaţii o simplă cerere adresată organului emitent este suficientă, nefiind nevoie de o hotărâre judecătorească.  Întocmirea, anularea, completarea ori reconstituirea actelor de stare civilă, precum şi orice înscrieri făcute pe actele de stare civilă în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive sunt opozabile oricărei persoane cât timp printr-o nouă hotărâre nu s-a stabilit contrariul, iar actul administrativ prin care s-a dispus rectificarea unui act juridic, precum şi înregistrarea făcută în baza lui sunt opozabile oricărei persoane până la proba contrară.

Anularea, modificarea, rectificarea sau completarea actelor de stare civilă şi a menţiunilor Anularea, modificarea, rectificarea şi completarea actelor de stare civilă se pot face numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive. Actele de stare civilă reconstituite nu pot fi completate. Anularea actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise reprezintă sancţiunea nerespectării dispoziţiilor legale privind condiţiile de validitate ale acestor acte.  Rectificarea şi completarea actelor de stare civilă reprezintă îndreptarea ori înlăturarea erorilor survenite în actele de stare civilă Modificarea actelor de stare civilă reprezintă înscrierea unor menţiuni privitoare la statutul civil al titularului. Hotărârea de anulare se pronunţă la cererea persoanei interesate, a serviciului public comunitar local, a consiliului judeţean ori a parchetului.  Competenţa de soluţionare a unei asemenea cereri revine judecătoriei de la domiciliul reclamantului.  Dispoziţiunile legale privind actele de stare civilă sunt de ordine publică, iar sancţiunea care intervine este nulitatea absolută a actului. Cazuri în care actele de stare civilă sunt lovite de nulitate sunt: înregistrarea s-a făcut de o persoană necompetentă înregistrarea nu s-a făcut în registrele de stare civilă în conformitate cu modelele stabilite prin lege înregistrarea are în vedere un act sau fapt juridic care nu s-a produs înregistrarea s-a făcut pe baza unui act juridic care ulterior a fost anulat înregistrarea prin reconstituire se anulează în cazul în care ulterior se procură actul original care a fost reconstituit. Rectificarea actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe marginea acestora se poate face din oficiu sau la cerere, dar numai în temeiul dispoziţiei primarului de la primăria care are în păstrare actul de stare civilă. Modificarea şi completarea actelor de stare civilă se face în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive. Starea civilă poate fi modificată în baza unei hotărâri de anulare, completare sau modificare a unui act de stare civilă numai dacă a fost formulată şi o acţiune de modificare a stării civile, admisă printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă. În cazul în care înregistrările din registru sunt corecte, dar este eronat sau incomplet doar certificatul de stare civilă, rectificarea sau completarea acestuia se efectuează de către primăria care l-a eliberat. În asemenea situaţii o simplă cerere adresată organului emitent este suficientă, nefiind nevoie de o hotărâre judecătorească.  Întocmirea, anularea, completarea ori reconstituirea actelor de stare civilă, precum şi orice înscrieri făcute pe actele de stare civilă în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive sunt opozabile oricărei persoane cât timp printr-o nouă hotărâre nu s-a stabilit contrariul, iar actul administrativ prin care s-a dispus rectificarea unui act juridic, precum şi înregistrarea făcută în baza lui sunt opozabile oricărei persoane până la proba contrară.

Caracterele juridice ale stării civile Starea civilă prezintă toate caracterele juridice ale drepturilor personale nepatrimoniale: opozabilitate erga omnes, inalienabilitate, imprescriptibilitate, personalitate şi universalitate.  Starea civilă este indivizibilă , o persoană fizică are la un moment dat una şi aceeaşi stare civilă faţă de terţi.  Indivizibilitatea presupune că aceeaşi persoană nu poate avea două stări contrare. Indivizibilitatea stării civile este o consecinţă a opozabilităţii erga omnes. Starea civilă este indisponibilă , o persoană nu poate dispune de starea ei civilă în sensul că nu o poate înstrăina prin acte juridice şi nici nu poate renunţa la ea.  Orice convenţie contrară este lovită de nulitate absolută. Starea civilă este de ordine publică, iar elementele ei sunt independente de voinţa individuală. O persoană poate oricând să încheie acte sau să săvârşească fapte juridice care pot să aducă modificări ale stării civile. Starea civilă este imprescriptibilă atât extinctiv, cât şi achizitiv.  Elementele stării civile nu se pierd prin neuz, oricât timp persoana nu le-ar folosi, iar o anumită stare civilă nu se poate dobândi legal chiar dacă o persoană o folosește vreme îndelungată . Starea civilă are un caracter strict personal. Starea civilă nu poate fi exercitată decât personal.  Excepții de la această regulă: unele acţiuni de stare civilă pot fi exercitate sau continuate de către moştenitorii ori reprezentanţii legali îndreptăţiţi. De exemplu, acţiunea în stabilirea paternităţii copilului din afara căsătoriei se promovează de către mamă, dar în numele copilului, acţiunea în tăgada paternităţii poate fi continuată de către moştenitori. Starea civilă are un caracter de universalitate , orice persoană are o anumită stare civilă.  Starea civilă are un caracter de legalitate , în sensul că ea este stabilită prin lege, prin norme imperative.

Caracterele juridice ale stării civile Starea civilă prezintă toate caracterele juridice ale drepturilor personale nepatrimoniale: opozabilitate erga omnes, inalienabilitate, imprescriptibilitate, personalitate şi universalitate.  Starea civilă este indivizibilă , o persoană fizică are la un moment dat una şi aceeaşi stare civilă faţă de terţi.  Indivizibilitatea presupune că aceeaşi persoană nu poate avea două stări contrare. Indivizibilitatea stării civile este o consecinţă a opozabilităţii erga omnes. Starea civilă este indisponibilă , o persoană nu poate dispune de starea ei civilă în sensul că nu o poate înstrăina prin acte juridice şi nici nu poate renunţa la ea.  Orice convenţie contrară este lovită de nulitate absolută. Starea civilă este de ordine publică, iar elementele ei sunt independente de voinţa individuală. O persoană poate oricând să încheie acte sau să săvârşească fapte juridice care pot să aducă modificări ale stării civile. Starea civilă este imprescriptibilă atât extinctiv, cât şi achizitiv.  Elementele stării civile nu se pierd prin neuz, oricât timp persoana nu le-ar folosi, iar o anumită stare civilă nu se poate dobândi legal chiar dacă o persoană o folosește vreme îndelungată . Starea civilă are un caracter strict personal. Starea civilă nu poate fi exercitată decât personal.  Excepții de la această regulă: unele acţiuni de stare civilă pot fi exercitate sau continuate de către moştenitorii ori reprezentanţii legali îndreptăţiţi. De exemplu, acţiunea în stabilirea paternităţii copilului din afara căsătoriei se promovează de către mamă, dar în numele copilului, acţiunea în tăgada paternităţii poate fi continuată de către moştenitori. Starea civilă are un caracter de universalitate , orice persoană are o anumită stare civilă.  Starea civilă are un caracter de legalitate , în sensul că ea este stabilită prin lege, prin norme imperative.

Noțiunea Starea civilă este dreptul persoanei de a se individualiza, în familie şi societate, prin calităţile strict personale care decurg din actele şi faptele de stare civilă. Numele ne permite să recunoaştem şi să desemnăm o persoană, domiciliul ne indică locul unde această persoană poate fi găsită, iar starea civilă stabileşte identitatea juridică a persoanei.  Starea civilă este un drept subiectiv de individualizare a persoanei şi o sumă a unor calităţi personale. Elementele care o compun sunt constatate prin acte autentice: actele de stare civilă. Orice persoană are o stare civilă. Pentru o persoană fizică elementele stării civile pot fi următoarele:  date privind filiaţia: din căsătorie, din afara căsătoriei, adoptat, născut din părinţi necunoscuţi sau abandonat date de ordin familial: căsătorit, necăsătorit, divorţat, văduv, recăsătorit, rudă sau afin cu altă persoană   factori de ordin natural, biologic: sexul, sănătatea, vârsta  Calităţile care compun starea civilă trebuie să aibă o anumită stabilitate care să nu poată fi modificate decât în condiţiile legii.  Starea civilă este o noţiune sintetică care include elemente diverse. Fiecare element produce efecte juridice, fiecare este purtător de drepturi şi obligaţii. Nu există elemente ale stării civile în afara celor cuprinse în actele de stare civilă. Nu toate menţiunile din actele de stare civilă sunt expresia unui element al stării civile. Starea civilă este un mijloc de individualizare a persoanei prin intermediul unor elemente cărora legea le ataşează consecinţe juridice.  Starea civilă este dobândită ca urmare a unor: acte juridice - căsătoria, adopţia fapte juridice - naşterea, moartea hotărâri judecătoreşti pronunţate în materie - tăgada paternităţii, divorţul, anularea căsătoriei, declararea judecătorească a morţii

Noțiunea Starea civilă este dreptul persoanei de a se individualiza, în familie şi societate, prin calităţile strict personale care decurg din actele şi faptele de stare civilă. Numele ne permite să recunoaştem şi să desemnăm o persoană, domiciliul ne indică locul unde această persoană poate fi găsită, iar starea civilă stabileşte identitatea juridică a persoanei.  Starea civilă este un drept subiectiv de individualizare a persoanei şi o sumă a unor calităţi personale. Elementele care o compun sunt constatate prin acte autentice: actele de stare civilă. Orice persoană are o stare civilă. Pentru o persoană fizică elementele stării civile pot fi următoarele:  date privind filiaţia: din căsătorie, din afara căsătoriei, adoptat, născut din părinţi necunoscuţi sau abandonat date de ordin familial: căsătorit, necăsătorit, divorţat, văduv, recăsătorit, rudă sau afin cu altă persoană   factori de ordin natural, biologic: sexul, sănătatea, vârsta  Calităţile care compun starea civilă trebuie să aibă o anumită stabilitate care să nu poată fi modificate decât în condiţiile legii.  Starea civilă este o noţiune sintetică care include elemente diverse. Fiecare element produce efecte juridice, fiecare este purtător de drepturi şi obligaţii. Nu există elemente ale stării civile în afara celor cuprinse în actele de stare civilă. Nu toate menţiunile din actele de stare civilă sunt expresia unui element al stării civile. Starea civilă este un mijloc de individualizare a persoanei prin intermediul unor elemente cărora legea le ataşează consecinţe juridice.  Starea civilă este dobândită ca urmare a unor: acte juridice - căsătoria, adopţia fapte juridice - naşterea, moartea hotărâri judecătoreşti pronunţate în materie - tăgada paternităţii, divorţul, anularea căsătoriei, declararea judecătorească a morţii