Recurs în interesul legii Încadrarea salariaților în grupa I sau II de muncă în baza Ordinului Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale nr. 50/1990 16 mai 2016 Potrivit deciziei nr. 9 în dosarul nr. 5/2016 pronunţată în şedinţa publică din 16 mai 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanţa şi, pe cale de consecinţă, a stabilit că: "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor pct. 6 - 8 şi 12 din Ordinul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale nr. 50/1990, instanţele de judecată au posibilitatea analizării şi constatării pe cale judiciară, ulterior abrogării acestui act normativ, a încadrării muncii prestate în perioada 18 martie 1969 – 01 aprilie 2001,după caz, în grupele I sau II de muncă." Aceasta este obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
Recurs în interesul legii Încadrarea salariaților în grupa I sau II de muncă în baza Ordinului Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale nr. 50/1990 16 mai 2016 Potrivit deciziei nr. 9 în dosarul nr. 5/2016 pronunţată în şedinţa publică din 16 mai 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanţa şi, pe cale de consecinţă, a stabilit că: "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor pct. 6 - 8 şi 12 din Ordinul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale nr. 50/1990, instanţele de judecată au posibilitatea analizării şi constatării pe cale judiciară, ulterior abrogării acestui act normativ, a încadrării muncii prestate în perioada 18 martie 1969 – 01 aprilie 2001,după caz, în grupele I sau II de muncă." Aceasta este obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Contencios Administrativ Şi Fiscal Condițiile acordării compensațiilor prevăzute de Codul silvic 23 noiembrie 2015 Potrivit minutei deciziei nr. 36, dosar nr. 1749/1/2015 pronunţată în şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2015, ÎCCJ a stabilit că: “Pentru acordarea compensaţiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, republicată, şi de art. 4 lit. s) pct. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.74/2010, cu modificările şi completările ulterioare, după data de 1 ianuarie 2010, trebuie să existe decizia favorabilă a Comisiei Europene privind ajutorul de stat şi să fie adoptate normele metodologice ulterioare, în condiţiile art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2010.” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Contencios Administrativ Şi Fiscal Condițiile acordării compensațiilor prevăzute de Codul silvic 23 noiembrie 2015 Potrivit minutei deciziei nr. 36, dosar nr. 1749/1/2015 pronunţată în şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2015, ÎCCJ a stabilit că: “Pentru acordarea compensaţiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, republicată, şi de art. 4 lit. s) pct. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.74/2010, cu modificările şi completările ulterioare, după data de 1 ianuarie 2010, trebuie să existe decizia favorabilă a Comisiei Europene privind ajutorul de stat şi să fie adoptate normele metodologice ulterioare, în condiţiile art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2010.” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.
Recurs în interesul legii – Noţiunea de „nevăzător" Potrivit deciziei nr. 16 în dosarul nr. 11/2015 pronunţată în şedinţa publică din 21 septembrie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului și, în consecință, a stabilit că: 21 septembrie 2015 Potrivit deciziei nr. 16 în dosarul nr. 11/2015 pronunţată în şedinţa publică din 21 septembrie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului și, în consecință, a stabilit că: “În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 47 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv a prevederilor art. 59 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, noţiunea de „nevăzător" se referă exclusiv la cecitatea absolută.” Aceasta este obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
Recurs în interesul legii – Noţiunea de „nevăzător" Potrivit deciziei nr. 16 în dosarul nr. 11/2015 pronunţată în şedinţa publică din 21 septembrie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului și, în consecință, a stabilit că: 21 septembrie 2015 Potrivit deciziei nr. 16 în dosarul nr. 11/2015 pronunţată în şedinţa publică din 21 septembrie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului și, în consecință, a stabilit că: “În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 47 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv a prevederilor art. 59 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, noţiunea de „nevăzător" se referă exclusiv la cecitatea absolută.” Aceasta este obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Contencios Administrativ Și Fiscal Potrivit minutei deciziei nr. 10, dosar nr. 427/1/2015 pronunțată în ședinţa publică din data de 11 mai 2015, ÎCCJ a stabilit că: 11 mai 2015 Potrivit minutei deciziei nr. 10, dosar nr. 427/1/2015 pronunțată în ședinţa publică din data de 11 mai 2015, ÎCCJ a stabilit că: “Dispoziţiile art.23 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se interpretează în sensul că hotărârea judecătorească irevocabilă/definitivă prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ produce efecte şi în privinţa actelor administrative individuale emise în temeiul acestuia care, la data publicării hotărârii judecătoreşti de anulare, sunt contestate în cauze aflate în curs de soluţionare pe rolul instanţelor judecătoreşti.” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Contencios Administrativ Și Fiscal Potrivit minutei deciziei nr. 10, dosar nr. 427/1/2015 pronunțată în ședinţa publică din data de 11 mai 2015, ÎCCJ a stabilit că: 11 mai 2015 Potrivit minutei deciziei nr. 10, dosar nr. 427/1/2015 pronunțată în ședinţa publică din data de 11 mai 2015, ÎCCJ a stabilit că: “Dispoziţiile art.23 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se interpretează în sensul că hotărârea judecătorească irevocabilă/definitivă prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ produce efecte şi în privinţa actelor administrative individuale emise în temeiul acestuia care, la data publicării hotărârii judecătoreşti de anulare, sunt contestate în cauze aflate în curs de soluţionare pe rolul instanţelor judecătoreşti.” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.
Curtea Constituţională a României Dispoziții din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 anterior modificării prin Legea nr. 212/2018, neconstituționale 14 ianuarie 2020 În ziua de 14 ianuarie 2020, Plenul Curții Constituționale, în urma deliberărilor, cu majoritate de voturi, a decis: 1. A admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 7 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 212/2018, sunt constituționale numai în măsura în care nu impun autorității publice contractante parcurgerea procedurii prealabile. 2. A admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma „are semnificația concilierii în cazul litigiilor comerciale, dispozițiile Codului de procedură civilă fiind aplicabile în mod corespunzător” din cuprinsul dispozițiilor art. 7 alin. (6), art.11 alin. (1) lit. e) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 212/2018, precum și sintagma „data încheierii procesului-verbal de conciliere” din art.11 alin. (2) din Legea nr.554/2004 sunt neconstituționale. Decizia este definitivă și general obligatorie.
Curtea Constituţională a României Dispoziții din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 anterior modificării prin Legea nr. 212/2018, neconstituționale 14 ianuarie 2020 În ziua de 14 ianuarie 2020, Plenul Curții Constituționale, în urma deliberărilor, cu majoritate de voturi, a decis: 1. A admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 7 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 212/2018, sunt constituționale numai în măsura în care nu impun autorității publice contractante parcurgerea procedurii prealabile. 2. A admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma „are semnificația concilierii în cazul litigiilor comerciale, dispozițiile Codului de procedură civilă fiind aplicabile în mod corespunzător” din cuprinsul dispozițiilor art. 7 alin. (6), art.11 alin. (1) lit. e) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 212/2018, precum și sintagma „data încheierii procesului-verbal de conciliere” din art.11 alin. (2) din Legea nr.554/2004 sunt neconstituționale. Decizia este definitivă și general obligatorie.
