Codul Administrativ al României 15 iulie 2019 În M. Of. nr. 555 din 5 iulie 2019 a fost publicată O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ un act normativ esential care reuneste toate reglementarile din domeniul administratiei publice. Codul administrativ reglementează cadrul general pentru organizarea și funcționarea autorităților și instituțiilor administrației publice, statutul personalului din cadrul acestora, răspunderea administrativă, serviciile publice, precum și unele reguli specifice privind proprietatea publică și privată a statului și a unităților administrativ-teritoriale. Codul administrativ este o lege specială care se completează cu prevederile Codului civil și cu alte reglementări aplicabile în materie. Codul administrativ definește 7 principii generale aplicabile administrației publice: principiul legalității, principiul egalității, principiul transparenței, principiul proporționalității, principiul satisfacerii interesului public, principiul continuității și principiul adaptabilității. Autoritățile administrației publice centrale sunt: Guvernul, ministerele, alte organe centrale de specialitate subordonate Guvernului sau ministerelor, autoritățile administrative autonome. Autoritățile administrației publice locale sunt: consiliile locale, primarii și consiliile județene. Nu sunt supuse Codul administrativ structurilor de specialitate înființate pentru exercitarea prerogativelor Președintelui României. O.U.G. nr. 57/2019 conține și: – Procedura de organizare și publicare a monitoarelor oficiale ale unităților/subdiviziunilor administrativ-teritoriale, în format electronic – Lista cuprinzând unele bunuri care aparțin domeniului public al statului – Lista cuprinzând unele bunuri care aparțin domeniului public al județului – Lista cuprinzând unele bunuri care aparțin domeniului public al comunei, al orașului sau al municipiului – Lista cuprinzând funcțiile publice - Metodologia pentru realizarea procesului de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici aplicabilă pentru activitatea desfășurată începând cu 1 ianuarie 2020, precum și pentru realizarea procesului de evaluare a activității funcționarilor publici debutanți numiți în funcția publică ulterior datei de 1 ianuarie 2020.

Codul Administrativ al României 15 iulie 2019 În M. Of. nr. 555 din 5 iulie 2019 a fost publicată O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ un act normativ esential care reuneste toate reglementarile din domeniul administratiei publice. Codul administrativ reglementează cadrul general pentru organizarea și funcționarea autorităților și instituțiilor administrației publice, statutul personalului din cadrul acestora, răspunderea administrativă, serviciile publice, precum și unele reguli specifice privind proprietatea publică și privată a statului și a unităților administrativ-teritoriale. Codul administrativ este o lege specială care se completează cu prevederile Codului civil și cu alte reglementări aplicabile în materie. Codul administrativ definește 7 principii generale aplicabile administrației publice: principiul legalității, principiul egalității, principiul transparenței, principiul proporționalității, principiul satisfacerii interesului public, principiul continuității și principiul adaptabilității. Autoritățile administrației publice centrale sunt: Guvernul, ministerele, alte organe centrale de specialitate subordonate Guvernului sau ministerelor, autoritățile administrative autonome. Autoritățile administrației publice locale sunt: consiliile locale, primarii și consiliile județene. Nu sunt supuse Codul administrativ structurilor de specialitate înființate pentru exercitarea prerogativelor Președintelui României. O.U.G. nr. 57/2019 conține și: – Procedura de organizare și publicare a monitoarelor oficiale ale unităților/subdiviziunilor administrativ-teritoriale, în format electronic – Lista cuprinzând unele bunuri care aparțin domeniului public al statului – Lista cuprinzând unele bunuri care aparțin domeniului public al județului – Lista cuprinzând unele bunuri care aparțin domeniului public al comunei, al orașului sau al municipiului – Lista cuprinzând funcțiile publice - Metodologia pentru realizarea procesului de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici aplicabilă pentru activitatea desfășurată începând cu 1 ianuarie 2020, precum și pentru realizarea procesului de evaluare a activității funcționarilor publici debutanți numiți în funcția publică ulterior datei de 1 ianuarie 2020.

Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Contencios Administrativ Şi Fiscal Interpretarea prevederilor art. 65, art. 104 alin. (3), art. 133 şi art. 134 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziţie publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiil Interpretarea prevederilor art. 65, art. 104 alin. (3), art. 133 şi art. 134 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziţie publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice   Potrivit minutei nr. 86, în dosarul nr. 1980/1/2018 pronunţată în şedinţa publică din data de 10 decembrie 2018, Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie a stabilit că: “ În interpretarea art. 120 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare – în forma republicată la 31 iulie 2007 – majorările de întârziere au caracterul unor sancțiuni fiscale. În privinţa majorărilor de întârziere reglementate în perioada 2007 - 1 iulie 2010, se poate aplica principiul proporţionalităţii, astfel cum Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a reţinut în hotărârea din 9 iulie 2015, pronunţată în cauza C-183/14 Salomie şi Oltean. În interpretarea art. 120 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 39/2010, aprobată prin Legea nr. 46/2011, dobânzile nu au caracterul unor sancțiuni fiscale. În privința dobânzilor nu se poate aplica principiul proporţionalităţii, astfel cum Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a reţinut în hotărârea din 9 iulie 2015, pronunţată în cauza C-183/14 Salomie şi Oltean.” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.

Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Contencios Administrativ Şi Fiscal Interpretarea prevederilor art. 65, art. 104 alin. (3), art. 133 şi art. 134 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziţie publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiil Interpretarea prevederilor art. 65, art. 104 alin. (3), art. 133 şi art. 134 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziţie publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice   Potrivit minutei nr. 86, în dosarul nr. 1980/1/2018 pronunţată în şedinţa publică din data de 10 decembrie 2018, Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie a stabilit că: “ În interpretarea art. 120 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare – în forma republicată la 31 iulie 2007 – majorările de întârziere au caracterul unor sancțiuni fiscale. În privinţa majorărilor de întârziere reglementate în perioada 2007 - 1 iulie 2010, se poate aplica principiul proporţionalităţii, astfel cum Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a reţinut în hotărârea din 9 iulie 2015, pronunţată în cauza C-183/14 Salomie şi Oltean. În interpretarea art. 120 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 39/2010, aprobată prin Legea nr. 46/2011, dobânzile nu au caracterul unor sancțiuni fiscale. În privința dobânzilor nu se poate aplica principiul proporţionalităţii, astfel cum Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a reţinut în hotărârea din 9 iulie 2015, pronunţată în cauza C-183/14 Salomie şi Oltean.” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.

Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Contencios Administrativ Şi Fiscal Interpretarea prevederilor art. 65, art. 104 alin. (3), art. 133 şi art. 134 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziţie publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 1 octombrie 2018 Interpretarea prevederilor art. 65, art. 104 alin. (3), art. 133 şi art. 134 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziţie publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice   Potrivit minutei nr. 66, în dosarul nr. 1320/1/2018 pronunţată în şedinţa publică din data de 1 octombrie 2018, Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie a stabilit că: “ În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 65, art. 104 alin. (3), art. 133 şi art. 134 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziţie publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 395/2016, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la dispoziţiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, autoritatea contractantă învestită cu reevaluarea ofertei în urma controlului de legalitate exercitat de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor şi/sau instanţa de judecată are posibilitatea de a verifica toate elementele tehnice şi aspectele financiare ale ofertei apte a demonstra admisibilitatea ei dacă din mijloacele de probă administrate nu rezultă verificarea lor anterioară.” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.

Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Contencios Administrativ Şi Fiscal Interpretarea prevederilor art. 65, art. 104 alin. (3), art. 133 şi art. 134 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziţie publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 1 octombrie 2018 Interpretarea prevederilor art. 65, art. 104 alin. (3), art. 133 şi art. 134 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziţie publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice   Potrivit minutei nr. 66, în dosarul nr. 1320/1/2018 pronunţată în şedinţa publică din data de 1 octombrie 2018, Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie a stabilit că: “ În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 65, art. 104 alin. (3), art. 133 şi art. 134 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziţie publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 395/2016, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la dispoziţiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, autoritatea contractantă învestită cu reevaluarea ofertei în urma controlului de legalitate exercitat de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor şi/sau instanţa de judecată are posibilitatea de a verifica toate elementele tehnice şi aspectele financiare ale ofertei apte a demonstra admisibilitatea ei dacă din mijloacele de probă administrate nu rezultă verificarea lor anterioară.” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.

Efectele punerii sub interdicţie Punerea sub interdicţie produce două efecte, şi anume:  lipsirea de capacitate civilă de exerciţiu a celui pus sub intepdicţie instituirea tutelei interzisului. La data la care hotărârea judecătorească prin care s-a admis cererea de punere sub interdicţie devine definitivă, cel în cauză va intra în categoria persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu.  Lipsa de capacitate a celui interzis nu poate fi opusă unei terţe persoane decât de la data îndeplinirii formalităţilor de publicitate, afară numai dacă cel de-al treilea a cunoscut punerea sub interdicţie pe altă cale. Dacă hotărârea de punere sub interdicţie judecătorească a rămas definitivă, instanţa de tutelă numeşte de îndată un tutore pentru ocrotirea celui pus sub interdicţie judecătorească. Tutorele este numit de instanţa de tutelă prin hotărârea de punere sub interdicţie. În cazul minorului pus sub interdicţie, desemnarea tutorelui poate fi făcută şi de părinte. Numirea tutorelui vizează numai persoana majoră pusă sub interdicţie sau minorul ai cărui părinţi sunt decedaţi ori decăzuţi din drepturile părinteşti. În acest din urmă caz, instanţa de tutelă hotărăște dacă fostul tutore al minorului păstrează sarcina tutelei sau dacă trebuie numit un nou tutore. Minorul care, la data punerii sub interdicţie judecătorească, se afla sub ocrotirea părinţilor rămâne sub această ocrotire până la data când devine major, fără a i se numi un tutore. Dacă la data când minorul devine major, acesta se află încă sub interdicţie judecătorească, instanţa de tutelă numeşte un tutore. Regulile referitoare la tutela minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani se aplică şi tutelei persoanei puse sub interdicţie judecătorească, în măsura în care legea nu dispune altfel. Tutorele celui pus sub interdicţie poate să ceară înlocuirea sa după expirarea unui termen de 3 ani de la numire.

Efectele punerii sub interdicţie Punerea sub interdicţie produce două efecte, şi anume:  lipsirea de capacitate civilă de exerciţiu a celui pus sub intepdicţie instituirea tutelei interzisului. La data la care hotărârea judecătorească prin care s-a admis cererea de punere sub interdicţie devine definitivă, cel în cauză va intra în categoria persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu.  Lipsa de capacitate a celui interzis nu poate fi opusă unei terţe persoane decât de la data îndeplinirii formalităţilor de publicitate, afară numai dacă cel de-al treilea a cunoscut punerea sub interdicţie pe altă cale. Dacă hotărârea de punere sub interdicţie judecătorească a rămas definitivă, instanţa de tutelă numeşte de îndată un tutore pentru ocrotirea celui pus sub interdicţie judecătorească. Tutorele este numit de instanţa de tutelă prin hotărârea de punere sub interdicţie. În cazul minorului pus sub interdicţie, desemnarea tutorelui poate fi făcută şi de părinte. Numirea tutorelui vizează numai persoana majoră pusă sub interdicţie sau minorul ai cărui părinţi sunt decedaţi ori decăzuţi din drepturile părinteşti. În acest din urmă caz, instanţa de tutelă hotărăște dacă fostul tutore al minorului păstrează sarcina tutelei sau dacă trebuie numit un nou tutore. Minorul care, la data punerii sub interdicţie judecătorească, se afla sub ocrotirea părinţilor rămâne sub această ocrotire până la data când devine major, fără a i se numi un tutore. Dacă la data când minorul devine major, acesta se află încă sub interdicţie judecătorească, instanţa de tutelă numeşte un tutore. Regulile referitoare la tutela minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani se aplică şi tutelei persoanei puse sub interdicţie judecătorească, în măsura în care legea nu dispune altfel. Tutorele celui pus sub interdicţie poate să ceară înlocuirea sa după expirarea unui termen de 3 ani de la numire.

Curtea Constituţională a României. Partea civilă, partea responsabilă civilmente şi persoana vătămată – titulari ai contestației în camera preliminară În ziua de 8 octombrie 2015, Plenul Curții Constituționale, a luat în dezbatere excepţia de neconstituționalitate a dispozițiilor art.347 alin.(1) din Codul de procedură penală 8 octombrie 2015 În ziua de 8 octombrie 2015, Plenul Curții Constituționale, a luat în dezbatere excepţia de neconstituționalitate a dispozițiilor art.347 alin.(1) din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut: „În termen de 3 zile de la comunicarea încheierii prevăzute la art. 346 alin. (1), procurorul şi inculpatul pot face contestaţie cu privire la modul de soluţionare a cererilor şi a excepţiilor, precum şi împotriva soluţiilor prevăzute la art. 346 alin. (3)-(5).” În urma deliberărilor, cu unanimitate de voturi, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art.347 alin.(1) din Codul de procedură penală, potrivit căreia numai „procurorul și inculpatul” pot face contestaţie cu privire la modul de soluţionare a cererilor şi a excepţiilor, precum şi împotriva soluţiilor prevăzute la art. 346 alin. (3)-(5), este neconstituțională. Curtea a reţinut că restrângerea sferei titularilor contestației în camera preliminară doar la procuror și inculpat determină încălcarea dreptului de acces la justiție, consacrat de art.21 din Constituţie, al părții civile, părții responsabile civilmente şi al persoanei vătămate având în vedere faptul că, pe de o parte, rezultatul procedurii în camera preliminară referitor la stabilirea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală are o influenţă directă asupra desfăşurării judecăţii pe fond, iar, pe de altă parte, soluţiile prevăzute la art. 346 alin. (3)-(5) din Codul de procedură penală vizează toate părţile din proces şi persoana vătămată. Decizia este definitivă și general obligatorie. 

Curtea Constituţională a României. Partea civilă, partea responsabilă civilmente şi persoana vătămată – titulari ai contestației în camera preliminară În ziua de 8 octombrie 2015, Plenul Curții Constituționale, a luat în dezbatere excepţia de neconstituționalitate a dispozițiilor art.347 alin.(1) din Codul de procedură penală 8 octombrie 2015 În ziua de 8 octombrie 2015, Plenul Curții Constituționale, a luat în dezbatere excepţia de neconstituționalitate a dispozițiilor art.347 alin.(1) din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut: „În termen de 3 zile de la comunicarea încheierii prevăzute la art. 346 alin. (1), procurorul şi inculpatul pot face contestaţie cu privire la modul de soluţionare a cererilor şi a excepţiilor, precum şi împotriva soluţiilor prevăzute la art. 346 alin. (3)-(5).” În urma deliberărilor, cu unanimitate de voturi, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art.347 alin.(1) din Codul de procedură penală, potrivit căreia numai „procurorul și inculpatul” pot face contestaţie cu privire la modul de soluţionare a cererilor şi a excepţiilor, precum şi împotriva soluţiilor prevăzute la art. 346 alin. (3)-(5), este neconstituțională. Curtea a reţinut că restrângerea sferei titularilor contestației în camera preliminară doar la procuror și inculpat determină încălcarea dreptului de acces la justiție, consacrat de art.21 din Constituţie, al părții civile, părții responsabile civilmente şi al persoanei vătămate având în vedere faptul că, pe de o parte, rezultatul procedurii în camera preliminară referitor la stabilirea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală are o influenţă directă asupra desfăşurării judecăţii pe fond, iar, pe de altă parte, soluţiile prevăzute la art. 346 alin. (3)-(5) din Codul de procedură penală vizează toate părţile din proces şi persoana vătămată. Decizia este definitivă și general obligatorie.