Procedura privind declararea contribuabililor inactivi În M. Of. al României nr. 14/8.02.2016 a fost publicat Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3846/2015 pentru aprobarea procedurilor de aplicare a art. 92 din Codul de procedură fiscală 25 februarie 2016 În M. Of. al României nr. 14/8.02.2016 a fost publicat Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3846/2015 pentru aprobarea procedurilor de aplicare a art. 92 din Codul de procedură fiscală, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare. Prin actul normativ menţionat au fost aprobate următoarele proceduri: Procedura privind declararea ca inactivi a contribuabililor/plătitorilor, potrivit art. 92 alin. (1) din Codul de procedură fiscală Procedura de reactivare a contribuabililor/plătitorilor declaraţi inactivi Procedura de îndreptare a erorilor materiale Procedura de scoatere din evidenţa contribuabililor/plătitorilor declaraţi inactivi a contribuabililor/plătitorilor radiaţi; Contribuabilul/Plătitorul persoană juridică sau orice entitate fără personalitate juridică este declarat inactiv şi îi sunt aplicabile prevederile din Codul fiscal privind efectele inactivităţii dacă se află în una dintre următoarele situaţii: nu îşi îndeplineşte, pe parcursul unui semestru calendaristic, nicio obligaţie declarativă prevăzută de lege se sustrage controalelor efectuate de organul fiscal central prin declararea unor date de identificare a domiciliului fiscal care nu permit organului fiscal identificarea acestuia organul fiscal central constatată că nu funcţionează la domiciliul fiscal declarat inactivitatea temporară înscrisă la registrul comerţului durata de funcţionare a societăţii este expirată societatea nu mai are organe statutare durata deţinerii spaţiului cu destinaţia de sediu social este expirată. În sensul acestui act normativ, prin obligație declarativă se înțelege obligația de depunere a următoarelor formulare: 100 „Declarație privind obligațiile de plată la bugetul de stat” 112 „Declarație privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate” 101 „Declarație privind impozitul pe profit” 300 „Decont de taxă pe valoarea adăugată” 301 „Decont special de taxă pe valoarea adăugată” 390 VIES „Declarație recapitulativă privind livrările/ achizițiile/prestările intracomunitare de bunuri” 394 „Declarație informativă privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național”. Contribuabilii declaraţi inactivi potrivit procedurii aplicabile înainte de intrarea în vigoare a prezentului ordin îşi păstrează această calitate, până la îndeplinirea condiţiilor de reactivare prevăzute de lege. Pe perioada cât contribuabilii/plătitorii sunt declaraţi inactivi, le sunt aplicabile procedurile de administrare referitoare la declararea, stabilirea, verificarea şi colectarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat. Prin excepţie, contribuabilii/plătitorii declaraţi inactivi nu vor fi supuşi procedurilor curente de notificare şi de impunere din oficiu pentru nedepunerea declaraţiilor. Contribuabililor/plătitorilor declaraţi inactivi li se anulează, din oficiu, înregistrarea în scopuri de TVA, începând cu data comunicării deciziei de declarare în inactivitate. Persoanele impozabile cărora li s-a anulat înregistrarea în scopuri de TVA datorită declarării inactivităţii fiscale, la reactivare vor solicita înregistrarea în scopuri de TVA, la organul fiscal competent. Înregistrarea în scopuri de TVA se consideră valabilă începând cu data comunicării Deciziei de înregistrare în scopuri de TVA. Înscrierea şi scoaterea inactivităţii fiscale în/din evidenţa cazierului fiscal al contribuabilului/plătitorului şi al reprezentanţilor legali ai acestuia se fac potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 39/2015 privind cazierul fiscal. La nivelul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală se organizează Registrul ontribuabililor / plătitorilor inactivi / reactivaţi. Registrul contribuabililor/plătitorilor inactivi/reactivaţi este public şi se afişează pe site-ul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, www.anaf.ro, la secţiunea "Informaţii publice". Competenţa pentru declararea stării de inactivitate fiscală, reactivare şi îndreptarea erorilor, conform art. 92 din Codul de procedură fiscală, revine direcţiilor regionale ale finanţelor publice sau Direcţiei generale de administrare a marilor contribuabili, la propunerea compartimentelor cu atribuţii în domeniul gestionării registrului contribuabililor din cadrul organelor fiscale centrale în a căror evidenţă fiscală sunt înregistraţi contribuabilii/plătitorii, a organelor de inspecţie fiscală sau Direcţiei generale antifraudă fiscală.
Procedura privind declararea contribuabililor inactivi În M. Of. al României nr. 14/8.02.2016 a fost publicat Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3846/2015 pentru aprobarea procedurilor de aplicare a art. 92 din Codul de procedură fiscală 25 februarie 2016 În M. Of. al României nr. 14/8.02.2016 a fost publicat Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3846/2015 pentru aprobarea procedurilor de aplicare a art. 92 din Codul de procedură fiscală, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare. Prin actul normativ menţionat au fost aprobate următoarele proceduri: Procedura privind declararea ca inactivi a contribuabililor/plătitorilor, potrivit art. 92 alin. (1) din Codul de procedură fiscală Procedura de reactivare a contribuabililor/plătitorilor declaraţi inactivi Procedura de îndreptare a erorilor materiale Procedura de scoatere din evidenţa contribuabililor/plătitorilor declaraţi inactivi a contribuabililor/plătitorilor radiaţi; Contribuabilul/Plătitorul persoană juridică sau orice entitate fără personalitate juridică este declarat inactiv şi îi sunt aplicabile prevederile din Codul fiscal privind efectele inactivităţii dacă se află în una dintre următoarele situaţii: nu îşi îndeplineşte, pe parcursul unui semestru calendaristic, nicio obligaţie declarativă prevăzută de lege se sustrage controalelor efectuate de organul fiscal central prin declararea unor date de identificare a domiciliului fiscal care nu permit organului fiscal identificarea acestuia organul fiscal central constatată că nu funcţionează la domiciliul fiscal declarat inactivitatea temporară înscrisă la registrul comerţului durata de funcţionare a societăţii este expirată societatea nu mai are organe statutare durata deţinerii spaţiului cu destinaţia de sediu social este expirată. În sensul acestui act normativ, prin obligație declarativă se înțelege obligația de depunere a următoarelor formulare: 100 „Declarație privind obligațiile de plată la bugetul de stat” 112 „Declarație privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate” 101 „Declarație privind impozitul pe profit” 300 „Decont de taxă pe valoarea adăugată” 301 „Decont special de taxă pe valoarea adăugată” 390 VIES „Declarație recapitulativă privind livrările/ achizițiile/prestările intracomunitare de bunuri” 394 „Declarație informativă privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național”. Contribuabilii declaraţi inactivi potrivit procedurii aplicabile înainte de intrarea în vigoare a prezentului ordin îşi păstrează această calitate, până la îndeplinirea condiţiilor de reactivare prevăzute de lege. Pe perioada cât contribuabilii/plătitorii sunt declaraţi inactivi, le sunt aplicabile procedurile de administrare referitoare la declararea, stabilirea, verificarea şi colectarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat. Prin excepţie, contribuabilii/plătitorii declaraţi inactivi nu vor fi supuşi procedurilor curente de notificare şi de impunere din oficiu pentru nedepunerea declaraţiilor. Contribuabililor/plătitorilor declaraţi inactivi li se anulează, din oficiu, înregistrarea în scopuri de TVA, începând cu data comunicării deciziei de declarare în inactivitate. Persoanele impozabile cărora li s-a anulat înregistrarea în scopuri de TVA datorită declarării inactivităţii fiscale, la reactivare vor solicita înregistrarea în scopuri de TVA, la organul fiscal competent. Înregistrarea în scopuri de TVA se consideră valabilă începând cu data comunicării Deciziei de înregistrare în scopuri de TVA. Înscrierea şi scoaterea inactivităţii fiscale în/din evidenţa cazierului fiscal al contribuabilului/plătitorului şi al reprezentanţilor legali ai acestuia se fac potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 39/2015 privind cazierul fiscal. La nivelul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală se organizează Registrul ontribuabililor / plătitorilor inactivi / reactivaţi. Registrul contribuabililor/plătitorilor inactivi/reactivaţi este public şi se afişează pe site-ul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, www.anaf.ro, la secţiunea "Informaţii publice". Competenţa pentru declararea stării de inactivitate fiscală, reactivare şi îndreptarea erorilor, conform art. 92 din Codul de procedură fiscală, revine direcţiilor regionale ale finanţelor publice sau Direcţiei generale de administrare a marilor contribuabili, la propunerea compartimentelor cu atribuţii în domeniul gestionării registrului contribuabililor din cadrul organelor fiscale centrale în a căror evidenţă fiscală sunt înregistraţi contribuabilii/plătitorii, a organelor de inspecţie fiscală sau Direcţiei generale antifraudă fiscală.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Contencios Administrativ Şi Fiscal Interpretarea prevederilor art. 65, art. 104 alin. (3), art. 133 şi art. 134 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziţie publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiil Interpretarea prevederilor art. 65, art. 104 alin. (3), art. 133 şi art. 134 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziţie publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice Potrivit minutei nr. 86, în dosarul nr. 1980/1/2018 pronunţată în şedinţa publică din data de 10 decembrie 2018, Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie a stabilit că: “ În interpretarea art. 120 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare – în forma republicată la 31 iulie 2007 – majorările de întârziere au caracterul unor sancțiuni fiscale. În privinţa majorărilor de întârziere reglementate în perioada 2007 - 1 iulie 2010, se poate aplica principiul proporţionalităţii, astfel cum Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a reţinut în hotărârea din 9 iulie 2015, pronunţată în cauza C-183/14 Salomie şi Oltean. În interpretarea art. 120 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 39/2010, aprobată prin Legea nr. 46/2011, dobânzile nu au caracterul unor sancțiuni fiscale. În privința dobânzilor nu se poate aplica principiul proporţionalităţii, astfel cum Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a reţinut în hotărârea din 9 iulie 2015, pronunţată în cauza C-183/14 Salomie şi Oltean.” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Contencios Administrativ Şi Fiscal Interpretarea prevederilor art. 65, art. 104 alin. (3), art. 133 şi art. 134 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziţie publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiil Interpretarea prevederilor art. 65, art. 104 alin. (3), art. 133 şi art. 134 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziţie publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice Potrivit minutei nr. 86, în dosarul nr. 1980/1/2018 pronunţată în şedinţa publică din data de 10 decembrie 2018, Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie a stabilit că: “ În interpretarea art. 120 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare – în forma republicată la 31 iulie 2007 – majorările de întârziere au caracterul unor sancțiuni fiscale. În privinţa majorărilor de întârziere reglementate în perioada 2007 - 1 iulie 2010, se poate aplica principiul proporţionalităţii, astfel cum Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a reţinut în hotărârea din 9 iulie 2015, pronunţată în cauza C-183/14 Salomie şi Oltean. În interpretarea art. 120 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 39/2010, aprobată prin Legea nr. 46/2011, dobânzile nu au caracterul unor sancțiuni fiscale. În privința dobânzilor nu se poate aplica principiul proporţionalităţii, astfel cum Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a reţinut în hotărârea din 9 iulie 2015, pronunţată în cauza C-183/14 Salomie şi Oltean.” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept în Materie Civilă Dezlegarea unor chestiuni de drept privind invocarea nulității unei clauze a contractului colectiv de muncă 13 iunie 2016 Potrivit minutei nr. 17, în dosarul nr. 1151/1/2016 pronunţată în şedinţa publică din data de 13 iunie 2016, ÎCCJ a stabilit că: “În interpretarea prevederilor art. l, art. 21 şi art. 26 lit. h) raportat la prevederile art. 64 din Legea nr. 94/1992, a prevederilor art. 132, art. 138 alin.(5) art. 142, art. 148, art. 151 şi art. 152 din Legea nr.62/2011 şi a prevederilor art.229 alin. (4), art.254 şi art.268 alin. (l) lit. d) din Codul Muncii, republicat, o decizie a Curţii de Conturi, emisă în exercitarea atribuţiilor sale de control, prin care s-a stabilit că anumite drepturi prevăzute în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unei instituţii publice finanţate integral din venituri proprii au fost acordate nelegal, raportat la prevederile legale privind salarizarea în instituţiile publice, nu lipseşte de efecte clauzele contractului colectiv de muncă prin care acele drepturi au fost stabilite, a căror nulitate nu a fost constatată de către instanţele judecătoreşti, în condiţiile legii. În interpretarea prevederilor art. 138 alin. (3)-(5) şi art.142 alin.(2) din Legea nr. 62/2011, nulitatea unei clauze a contractului colectiv de muncă negociate cu nerespectarea art. 138 alin. (1)-(3) din Legea nr. 62/2011 poate fi cerută de către părţile interesate, fie pe cale de acţiune, fie pe cale de excepţie, respectiv poate fi invocată de către instanţă, din oficiu, pe durata existenţei contractului colectiv de muncă.” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept în Materie Civilă Dezlegarea unor chestiuni de drept privind invocarea nulității unei clauze a contractului colectiv de muncă 13 iunie 2016 Potrivit minutei nr. 17, în dosarul nr. 1151/1/2016 pronunţată în şedinţa publică din data de 13 iunie 2016, ÎCCJ a stabilit că: “În interpretarea prevederilor art. l, art. 21 şi art. 26 lit. h) raportat la prevederile art. 64 din Legea nr. 94/1992, a prevederilor art. 132, art. 138 alin.(5) art. 142, art. 148, art. 151 şi art. 152 din Legea nr.62/2011 şi a prevederilor art.229 alin. (4), art.254 şi art.268 alin. (l) lit. d) din Codul Muncii, republicat, o decizie a Curţii de Conturi, emisă în exercitarea atribuţiilor sale de control, prin care s-a stabilit că anumite drepturi prevăzute în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unei instituţii publice finanţate integral din venituri proprii au fost acordate nelegal, raportat la prevederile legale privind salarizarea în instituţiile publice, nu lipseşte de efecte clauzele contractului colectiv de muncă prin care acele drepturi au fost stabilite, a căror nulitate nu a fost constatată de către instanţele judecătoreşti, în condiţiile legii. În interpretarea prevederilor art. 138 alin. (3)-(5) şi art.142 alin.(2) din Legea nr. 62/2011, nulitatea unei clauze a contractului colectiv de muncă negociate cu nerespectarea art. 138 alin. (1)-(3) din Legea nr. 62/2011 poate fi cerută de către părţile interesate, fie pe cale de acţiune, fie pe cale de excepţie, respectiv poate fi invocată de către instanţă, din oficiu, pe durata existenţei contractului colectiv de muncă.” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.
Curtea Constituţională a României Prevederile art. 469 alin. (3) CPP, în interpretarea dată de ÎCCJ, neconstituționale 8 octombrie 2019 În ziua de 8 octombrie 2019, Plenul Curții Constituționale a luat în dezbatere excepția de neconstituționalitate a dispoziiţilor art. 469 alin. 3 din Codul de procedură penală. Dispoziţiile de lege criticate au următorul conţinut: „[...] (3) Dacă instanţa constată îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1), dispune prin încheiere admiterea cererii de redeschidere a procesului penal. [...].” În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 469 alin. 3 din Codul de procedură penală, în interpretarea dată prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 13 din 3 iulie 2017 pronunțată în recurs în interesul legii, în ceea ce privește faza procesuală de la care se reia procesul penal, sunt neconstituționale. Decizia este definitivă și general obligatorie.
Curtea Constituţională a României Prevederile art. 469 alin. (3) CPP, în interpretarea dată de ÎCCJ, neconstituționale 8 octombrie 2019 În ziua de 8 octombrie 2019, Plenul Curții Constituționale a luat în dezbatere excepția de neconstituționalitate a dispoziiţilor art. 469 alin. 3 din Codul de procedură penală. Dispoziţiile de lege criticate au următorul conţinut: „[...] (3) Dacă instanţa constată îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1), dispune prin încheiere admiterea cererii de redeschidere a procesului penal. [...].” În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 469 alin. 3 din Codul de procedură penală, în interpretarea dată prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 13 din 3 iulie 2017 pronunțată în recurs în interesul legii, în ceea ce privește faza procesuală de la care se reia procesul penal, sunt neconstituționale. Decizia este definitivă și general obligatorie.
Recurs în interesul legii Încetarea procesului penal în cazul infracțiunii de violență în familie 8 aprilie 2019 Potrivit deciziei nr. 11 în dosarul nr. 198/1/2019 pronunţată în şedinţa publică din 8 aprilie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, stabileşte că: “Pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe săvârşită asupra unui membru de familie prevăzută de art. 193 raportat la art. 199 alin. (1) din Codul penal, atunci când acţiunea penală a fost pusă în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, încetarea procesului penal poate fi dispusă numai ca efect al retragerii plângerii prealabile şi nu ca efect al împăcării.” Aceasta este obligatorie, potrivit art.474 alin. (4) din Codul de procedură penală.
Recurs în interesul legii Încetarea procesului penal în cazul infracțiunii de violență în familie 8 aprilie 2019 Potrivit deciziei nr. 11 în dosarul nr. 198/1/2019 pronunţată în şedinţa publică din 8 aprilie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, stabileşte că: “Pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe săvârşită asupra unui membru de familie prevăzută de art. 193 raportat la art. 199 alin. (1) din Codul penal, atunci când acţiunea penală a fost pusă în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, încetarea procesului penal poate fi dispusă numai ca efect al retragerii plângerii prealabile şi nu ca efect al împăcării.” Aceasta este obligatorie, potrivit art.474 alin. (4) din Codul de procedură penală.
