Impozitarea veniturilor din cedarea folosinței bunurilor Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 6/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal 27 mai 2015 Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 6/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 250 din 14 aprilie 2015. Potrivit ordonanţei, începând cu 1 iunie 2015, în cazul rezilierii contractului de închiriere dintre părţi în cursul anului, pentru care chiria reprezintă echivalentul în lei a unei sume în valută, plăţile anticipate se vor recalcula de către organul fiscal competent, la cererea contribuabilului, în urma prezentării unor documente justificative. Determinarea venitului anual se va realiza pe baza cursului de schimb comunicat de BNR, din ziua precedentă celei în care se emite decizia de impunere. Nu este necesar depunerea declaraţiei anuale privind venitul realizat.

Impozitarea veniturilor din cedarea folosinței bunurilor Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 6/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal 27 mai 2015 Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 6/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 250 din 14 aprilie 2015. Potrivit ordonanţei, începând cu 1 iunie 2015, în cazul rezilierii contractului de închiriere dintre părţi în cursul anului, pentru care chiria reprezintă echivalentul în lei a unei sume în valută, plăţile anticipate se vor recalcula de către organul fiscal competent, la cererea contribuabilului, în urma prezentării unor documente justificative. Determinarea venitului anual se va realiza pe baza cursului de schimb comunicat de BNR, din ziua precedentă celei în care se emite decizia de impunere. Nu este necesar depunerea declaraţiei anuale privind venitul realizat.

Curtea Constituţională a României Neconstituționalitate privind Medierea Penală 15 iunie 2016 În ziua de 15 iunie 2016, Plenul Curții Constituționale a luat în dezbatere excepţia de neconstituționalitate a dispozițiilor art.67 din Legea nr.192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator și ale art.16 alin.(1) lit.g) teza finală din Codul de procedură penală, cu următorul cuprins: Art.67 din Legea nr.192/2006: ”(1) Dispoziţiile din prezenta lege se aplică şi în cauzele penale, atât în latura penală, cât şi în latura civilă, după distincţiile arătate în prezenta secţiune. (2) În latura penală a procesului, dispoziţiile privind medierea se aplică numai în cauzele privind infracţiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală. (3) Părţile şi subiecţii procesuali nu pot fi constrânşi să accepte procedura medierii.” Art.16 alin.(1) lit.g) teza finală din Codul de procedură penală: ”(1) Acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă: […] g) […] a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii”. În urma deliberărilor, Curtea, cu majoritate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art.67 din Legea nr.192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, în interpretarea dată prin Decizia nr.9 din 17 aprilie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, sunt constituționale în măsura în care încheierea unui acord de mediere cu privire la infracțiunile pentru care poate interveni împăcarea produce efecte numai dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanței. În ceea ce priveşte dispoziţiile art.16 alin.(1) lit.g) teza finală din Codul de procedură penală, Curtea, cu unanimitate de voturi, a respins excepţia de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată şi a constatat că acestea sunt constituţionale în raport de criticile formulate. Decizia este definitivă și general obligatorie.

Curtea Constituţională a României Neconstituționalitate privind Medierea Penală 15 iunie 2016 În ziua de 15 iunie 2016, Plenul Curții Constituționale a luat în dezbatere excepţia de neconstituționalitate a dispozițiilor art.67 din Legea nr.192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator și ale art.16 alin.(1) lit.g) teza finală din Codul de procedură penală, cu următorul cuprins: Art.67 din Legea nr.192/2006: ”(1) Dispoziţiile din prezenta lege se aplică şi în cauzele penale, atât în latura penală, cât şi în latura civilă, după distincţiile arătate în prezenta secţiune. (2) În latura penală a procesului, dispoziţiile privind medierea se aplică numai în cauzele privind infracţiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală. (3) Părţile şi subiecţii procesuali nu pot fi constrânşi să accepte procedura medierii.” Art.16 alin.(1) lit.g) teza finală din Codul de procedură penală: ”(1) Acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă: […] g) […] a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii”. În urma deliberărilor, Curtea, cu majoritate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art.67 din Legea nr.192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, în interpretarea dată prin Decizia nr.9 din 17 aprilie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, sunt constituționale în măsura în care încheierea unui acord de mediere cu privire la infracțiunile pentru care poate interveni împăcarea produce efecte numai dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanței. În ceea ce priveşte dispoziţiile art.16 alin.(1) lit.g) teza finală din Codul de procedură penală, Curtea, cu unanimitate de voturi, a respins excepţia de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată şi a constatat că acestea sunt constituţionale în raport de criticile formulate. Decizia este definitivă și general obligatorie.

Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept în Materie Civilă Planul de reorganizare nu poate să prevadă eşalonarea la plată a creanţelor curente 14 ianuarie 2019 Potrivit minutei nr. 5, în dosarul nr. 2788/1/2018 pronunţată în şedinţa publică din data de 14 ianuarie 2019, Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie a stabilit că: “În interpretarea dispoziţiilor art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014, planul de reorganizare a debitorului nu poate să prevadă eşalonarea la plată a creanţelor curente (inclusiv a celor bugetare).” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.

Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept în Materie Civilă Planul de reorganizare nu poate să prevadă eşalonarea la plată a creanţelor curente 14 ianuarie 2019 Potrivit minutei nr. 5, în dosarul nr. 2788/1/2018 pronunţată în şedinţa publică din data de 14 ianuarie 2019, Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie a stabilit că: “În interpretarea dispoziţiilor art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014, planul de reorganizare a debitorului nu poate să prevadă eşalonarea la plată a creanţelor curente (inclusiv a celor bugetare).” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.

Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept în Materie Civilă Planul de reorganizare nu poate să prevadă eşalonarea la plată a creanţelor curente 14 ianuarie 2019 Potrivit minutei nr. 5, în dosarul nr. 2788/1/2018 pronunţată în şedinţa publică din data de 14 ianuarie 2019, Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie a stabilit că: “În interpretarea dispoziţiilor art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014, planul de reorganizare a debitorului nu poate să prevadă eşalonarea la plată a creanţelor curente (inclusiv a celor bugetare).” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.

Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept în Materie Civilă Planul de reorganizare nu poate să prevadă eşalonarea la plată a creanţelor curente 14 ianuarie 2019 Potrivit minutei nr. 5, în dosarul nr. 2788/1/2018 pronunţată în şedinţa publică din data de 14 ianuarie 2019, Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie a stabilit că: “În interpretarea dispoziţiilor art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014, planul de reorganizare a debitorului nu poate să prevadă eşalonarea la plată a creanţelor curente (inclusiv a celor bugetare).” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.

Curtea Constituţională a României Excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 589 alin. 1 lit. b din CPP privind amânarea executării pedepsei 24 septembrie 2019 În ziua de 24 septembrie 2019, Plenul Curții Constituționale a luat în dezbatere excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 589 alin. 1 lit.b fraza întâi teza a doua din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: „(1) Executarea pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă poate fi amânată în următoarele cazuri: [...] b) când o condamnată este gravidă sau are un copil mai mic de un an. [...]”. În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 589 alin. 1 lit. b fraza întâi teza a doua din Codul de procedură penală, care exclude bărbatul condamnat care are un copil mai mic de un an de la posibilitatea amânării executării pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață este neconstituțională. Decizia este definitivă și general obligatorie.

Curtea Constituţională a României Excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 589 alin. 1 lit. b din CPP privind amânarea executării pedepsei 24 septembrie 2019 În ziua de 24 septembrie 2019, Plenul Curții Constituționale a luat în dezbatere excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 589 alin. 1 lit.b fraza întâi teza a doua din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: „(1) Executarea pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă poate fi amânată în următoarele cazuri: [...] b) când o condamnată este gravidă sau are un copil mai mic de un an. [...]”. În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 589 alin. 1 lit. b fraza întâi teza a doua din Codul de procedură penală, care exclude bărbatul condamnat care are un copil mai mic de un an de la posibilitatea amânării executării pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață este neconstituțională. Decizia este definitivă și general obligatorie.