Curtea Constituţională a României. Punerea in libertate a inculpatului arestat preventiv cand se pronunta orice tip de masura educativa, neconstitutionala În ziua de 16 februarie 2016, Plenul Curții Constituționale a luat în dezbatere excepţia de neconstituționalitate a dispozițiilor art.399 alin.(3) lit.d) din Codul de procedură penală 16 februarie 2016 În ziua de 16 februarie 2016, Plenul Curții Constituționale a luat în dezbatere excepţia de neconstituționalitate a dispozițiilor art.399 alin.(3) lit.d) din Codul de procedură penală, care au următorul conținut: „(3) De asemenea, instanţa dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat preventiv atunci când pronunţă: […] d) o măsură educativă.” În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate și a constatat că dispoziţiile art.399 alin.(3) lit.d) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în măsura în care se referă numai la măsurile educative neprivative de libertate. Curtea a reținut că dispozițiile de lege criticate contravin principiului statului de drept - consacrat de prevederile art.1 alin.(3) din Constituție - în componentele sale referitoare la apărarea ordinii publice și a siguranței cetățenilor, întrucât obligă instanţa ca, la momentul soluţionării acţiunii penale în fond, să dispună punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat preventiv chiar şi atunci când pronunţă o măsură educativă privativă de libertate. Decizia este definitivă și general obligatorie.

Curtea Constituţională a României. Punerea in libertate a inculpatului arestat preventiv cand se pronunta orice tip de masura educativa, neconstitutionala În ziua de 16 februarie 2016, Plenul Curții Constituționale a luat în dezbatere excepţia de neconstituționalitate a dispozițiilor art.399 alin.(3) lit.d) din Codul de procedură penală 16 februarie 2016 În ziua de 16 februarie 2016, Plenul Curții Constituționale a luat în dezbatere excepţia de neconstituționalitate a dispozițiilor art.399 alin.(3) lit.d) din Codul de procedură penală, care au următorul conținut: „(3) De asemenea, instanţa dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat preventiv atunci când pronunţă: […] d) o măsură educativă.” În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate și a constatat că dispoziţiile art.399 alin.(3) lit.d) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în măsura în care se referă numai la măsurile educative neprivative de libertate. Curtea a reținut că dispozițiile de lege criticate contravin principiului statului de drept - consacrat de prevederile art.1 alin.(3) din Constituție - în componentele sale referitoare la apărarea ordinii publice și a siguranței cetățenilor, întrucât obligă instanţa ca, la momentul soluţionării acţiunii penale în fond, să dispună punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat preventiv chiar şi atunci când pronunţă o măsură educativă privativă de libertate. Decizia este definitivă și general obligatorie.

Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept în Materie Civilă Interpretarea dispoziţiilor art.2 alin.2 din O.U.G. nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale 15 februarie 2016 Potrivit minutei nr. 2, în dosarul nr. 4112/1/2015 pronunţată în şedinţa publică din data de 15 februarie 2016, ÎCCJ a stabilit că: “În interpretarea dispoziţiilor art. 2 alin. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată de Legea nr. 182/2012, cu modificările ulterioare, salariile personalului din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii, aflate în subordinea, sub autoritatea, în coordonarea Guvernului, ministerelor şi a celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, precum şi din cele aflate în coordonarea primului-ministru şi cele aflate sub controlul Parlamentului se stabilesc potrivit Anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, de la data expirării perioadei de valabilitate prevăzută în contractul colectiv de muncă aflat în derulare la momentul intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată de Legea nr. 182/2012, cu modificările ulterioare.” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.

Curtea Constituţională a României. Prevedere din O.G. nr.121/1998 privind răspunderea materială a militarilor În ziua de 9 februarie 2016, Plenul Curții Constituționale a luat în dezbatere excepţia de neconstituționalitate a dispozițiilor art.43 din Ordonanţa Guvernului nr.121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, 9 februarie 2016 În ziua de 9 februarie 2016, Plenul Curții Constituționale a luat în dezbatere excepţia de neconstituționalitate a dispozițiilor art.43 din Ordonanţa Guvernului nr.121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, care au următorul conținut: „În situaţia în care, după epuizarea acestor căi de atac, persoanele obligate la repararea prejudiciului în condiţiile prezentei ordonanţe consideră că au fost lezate într-un drept legitim se pot adresa instanţei judecătoreşti competente, potrivit legii.” În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma „după epuizarea acestor căi de atac” din cuprinsul art.43 din Ordonanţa Guvernului nr.121/1998 privind răspunderea materială a militarilor este neconstituţională. Curtea a reţinut că dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale ale art.21 alin.(4), potrivit cărora „Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite”, întrucât condiţionează accesul la instanţa judecătorească de parcurgerea procedurii administrativ jurisdicţionale prevăzute de art.31-42 din Ordonanţa Guvernului nr.121/1998. Decizia este definitivă și general obligatorie.    

Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept în Materie Civilă Interpretarea dispoziţiilor art.2 alin.2 din O.U.G. nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale 15 februarie 2016 Potrivit minutei nr. 2, în dosarul nr. 4112/1/2015 pronunţată în şedinţa publică din data de 15 februarie 2016, ÎCCJ a stabilit că: “În interpretarea dispoziţiilor art. 2 alin. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată de Legea nr. 182/2012, cu modificările ulterioare, salariile personalului din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii, aflate în subordinea, sub autoritatea, în coordonarea Guvernului, ministerelor şi a celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, precum şi din cele aflate în coordonarea primului-ministru şi cele aflate sub controlul Parlamentului se stabilesc potrivit Anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, de la data expirării perioadei de valabilitate prevăzută în contractul colectiv de muncă aflat în derulare la momentul intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată de Legea nr. 182/2012, cu modificările ulterioare.” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.

Curtea Constituţională a României. Prevedere din O.G. nr.121/1998 privind răspunderea materială a militarilor În ziua de 9 februarie 2016, Plenul Curții Constituționale a luat în dezbatere excepţia de neconstituționalitate a dispozițiilor art.43 din Ordonanţa Guvernului nr.121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, 9 februarie 2016 În ziua de 9 februarie 2016, Plenul Curții Constituționale a luat în dezbatere excepţia de neconstituționalitate a dispozițiilor art.43 din Ordonanţa Guvernului nr.121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, care au următorul conținut: „În situaţia în care, după epuizarea acestor căi de atac, persoanele obligate la repararea prejudiciului în condiţiile prezentei ordonanţe consideră că au fost lezate într-un drept legitim se pot adresa instanţei judecătoreşti competente, potrivit legii.” În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma „după epuizarea acestor căi de atac” din cuprinsul art.43 din Ordonanţa Guvernului nr.121/1998 privind răspunderea materială a militarilor este neconstituţională. Curtea a reţinut că dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale ale art.21 alin.(4), potrivit cărora „Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite”, întrucât condiţionează accesul la instanţa judecătorească de parcurgerea procedurii administrativ jurisdicţionale prevăzute de art.31-42 din Ordonanţa Guvernului nr.121/1998. Decizia este definitivă și general obligatorie.    

Curtea Constituţională a României. Încheierea pronunţată de instanţa de executare prin care se aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere În ziua de 16 decembrie 2015, Plenul Curții Constituționale, a luat în dezbatere excepţia de neconstituționalitate a dispozițiilor art.24 și art.25 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ. 17 decembrie 2015 În ziua de 16 decembrie 2015, Plenul Curții Constituționale, a luat în dezbatere excepţia de neconstituționalitate a dispozițiilor art.24 și art.25 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ. În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat ca soluția legislativă potrivit căreia încheierea prevăzută de art.24 alin.(3) din Legea nr.554/2004 este ʺdefinitivă" este neconstituțională.  Curtea a constatat că lipsa unei căi de atac împotriva încheierii pronunţate de instanţa de executare prin care se aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere încalcă prevederile constituţionale ale art.21 referitoare la accesul liber la justiţie, reglementând o restrângere a exerciţiului acestui drept care nu respectă condiţia de proporţionalitate prevăzută de art.53 alin.(2) din Constituţie. Decizia este definitivă și general obligatorie

Curtea Constituţională a României. Încheierea pronunţată de instanţa de executare prin care se aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere În ziua de 16 decembrie 2015, Plenul Curții Constituționale, a luat în dezbatere excepţia de neconstituționalitate a dispozițiilor art.24 și art.25 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ. 17 decembrie 2015 În ziua de 16 decembrie 2015, Plenul Curții Constituționale, a luat în dezbatere excepţia de neconstituționalitate a dispozițiilor art.24 și art.25 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ. În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat ca soluția legislativă potrivit căreia încheierea prevăzută de art.24 alin.(3) din Legea nr.554/2004 este ʺdefinitivă" este neconstituțională.  Curtea a constatat că lipsa unei căi de atac împotriva încheierii pronunţate de instanţa de executare prin care se aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere încalcă prevederile constituţionale ale art.21 referitoare la accesul liber la justiţie, reglementând o restrângere a exerciţiului acestui drept care nu respectă condiţia de proporţionalitate prevăzută de art.53 alin.(2) din Constituţie. Decizia este definitivă și general obligatorie

Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept în Materie Civilă Pensia de serviciu pentru activităţi şi funcţii conexe celor de judecător şi procuror 22 septembrie 2015 Pensia de serviciu pentru activităţi şi funcţii conexe celor de judecător şi procuror Potrivit minutei nr. 26, în dosarul nr. 1622/1/2015 pronunţată în şedinţa publică din data de 21 septembrie 2015, ÎCCJ a stabilit că: “Majorarea prevăzută de dispoziţiile art. 82 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de 1% pentru fiecare an care depăşeşte vechimea minimă de 25 de ani se aplică în condiţiile în care în calculul vechimii de 25 de ani, ca şi pentru vechimea care depăşeşte această limită se au în vedere şi perioadele desfăşurate de către beneficiarii pensiei de serviciu în activităţile şi funcţiile conexe celor de judecător şi procuror, expres prevăzute de art. 82 alin. (1) şi alin. (2) din lege, respectiv magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi, precum şi în exercitarea profesiei de avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult.”   Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.

Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept în Materie Civilă Pensia de serviciu pentru activităţi şi funcţii conexe celor de judecător şi procuror 22 septembrie 2015 Pensia de serviciu pentru activităţi şi funcţii conexe celor de judecător şi procuror Potrivit minutei nr. 26, în dosarul nr. 1622/1/2015 pronunţată în şedinţa publică din data de 21 septembrie 2015, ÎCCJ a stabilit că: “Majorarea prevăzută de dispoziţiile art. 82 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de 1% pentru fiecare an care depăşeşte vechimea minimă de 25 de ani se aplică în condiţiile în care în calculul vechimii de 25 de ani, ca şi pentru vechimea care depăşeşte această limită se au în vedere şi perioadele desfăşurate de către beneficiarii pensiei de serviciu în activităţile şi funcţiile conexe celor de judecător şi procuror, expres prevăzute de art. 82 alin. (1) şi alin. (2) din lege, respectiv magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi, precum şi în exercitarea profesiei de avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult.”   Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.