Conferința Dreptul fiscal si evaziunea fiscala in epoca "ne bis in idem" 23 februarie 2018 Data: 23 februarie 2018 Ora: 9:30 Locaţia: Grand Hotel Italia, str. Trifoiului 2, Cluj-Napoca 400478 Avocatul Ionas Mihaela, titular al Ionas Mihaela - Cabinet de Avocat , participă la Conferinţa Conferința Dreptul fiscal si evaziunea fiscala in epoca "ne bis in idem" care are loc la Grand Hotel Italia
Conferința Dreptul fiscal si evaziunea fiscala in epoca "ne bis in idem" 23 februarie 2018 Data: 23 februarie 2018 Ora: 9:30 Locaţia: Grand Hotel Italia, str. Trifoiului 2, Cluj-Napoca 400478 Avocatul Ionas Mihaela, titular al Ionas Mihaela - Cabinet de Avocat , participă la Conferinţa Conferința Dreptul fiscal si evaziunea fiscala in epoca "ne bis in idem" care are loc la Grand Hotel Italia
Omisiunea informaţiilor privind dreptul de retragere În cazul în care profesionistul nu a transmis consumatorului informaţiile privind dreptul de retragere, perioada de retragere expiră la 12 luni de la sfârşitul perioadei iniţiale de retragere de 14 zile. În cazul în care profesionistul a transmis consumatorului informaţiile în termen de 12 luni, perioada de retragere expiră în 14 zile de la data la care consumatorul primeşte informaţiile respective.
Omisiunea informaţiilor privind dreptul de retragere În cazul în care profesionistul nu a transmis consumatorului informaţiile privind dreptul de retragere, perioada de retragere expiră la 12 luni de la sfârşitul perioadei iniţiale de retragere de 14 zile. În cazul în care profesionistul a transmis consumatorului informaţiile în termen de 12 luni, perioada de retragere expiră în 14 zile de la data la care consumatorul primeşte informaţiile respective.
Executarea dispoziţiilor civile dintr-o hotărâre penală Când prin hotărârea penală s-a dispus restituirea unor lucruri care se află în păstrarea sau la dispoziția instanței de executare, ele se restituie persoanelor în drept de către judecătorul delegat. Dacă persoanele în drept nu se prezintă în termen de 6 luni de la încunoștiințare, atunci ele trec în proprietatea statului, urmând a fi valorificate. Judecătorul delegat consemnează aceste aspecte printr-o încheiere. Dacă restituirea s-a dispus în timpul urmării penale, atunci ea se face de către procuror sau de organele de cercetare penală, în funcție de organul care a dispus măsura. Dacă bunurile se află în păstrarea organelor de cercetare, ele se vor restitui persoanelor în drept, după ce organul de cercetare va primi un extras din hotărârea de condamnare. Dacă persoanele în drept nu se prezintă în termen de 6 luni, atunci bunurile trec în proprietatea statului, urmând a fi valorificate. Organul de cercetare penală consemnează aceste aspecte într-un proces-verbal. Dacă un înscris este declarat fals în totalitate se face mențiune pe fiecare pagină a documentului că înscrisul este anulat, iar dacă este declarat fals doar parțial, atunci doar paginile false vor purta înscripția anulat. Aceste aspecte sunt realizate de către judecătorul delegat. Înscrisul declarat fals se păstrează la dosarul cauzei, dacă aceasta este cu putință. Dacă este necesar să se facă mențiune în scriptele unei instituții despre înscrisul fals, atunci se va trimite o copie de pe hotărâre acesteia. Dacă se constată existența unui interes legitim, instanța poate dispune eliberarea unei copii de pe înscris purtând mențiunea anulat sau dispune restituirea lui, dacă înscrisul este doar parțial falsificat.
Executarea dispoziţiilor civile dintr-o hotărâre penală Când prin hotărârea penală s-a dispus restituirea unor lucruri care se află în păstrarea sau la dispoziția instanței de executare, ele se restituie persoanelor în drept de către judecătorul delegat. Dacă persoanele în drept nu se prezintă în termen de 6 luni de la încunoștiințare, atunci ele trec în proprietatea statului, urmând a fi valorificate. Judecătorul delegat consemnează aceste aspecte printr-o încheiere. Dacă restituirea s-a dispus în timpul urmării penale, atunci ea se face de către procuror sau de organele de cercetare penală, în funcție de organul care a dispus măsura. Dacă bunurile se află în păstrarea organelor de cercetare, ele se vor restitui persoanelor în drept, după ce organul de cercetare va primi un extras din hotărârea de condamnare. Dacă persoanele în drept nu se prezintă în termen de 6 luni, atunci bunurile trec în proprietatea statului, urmând a fi valorificate. Organul de cercetare penală consemnează aceste aspecte într-un proces-verbal. Dacă un înscris este declarat fals în totalitate se face mențiune pe fiecare pagină a documentului că înscrisul este anulat, iar dacă este declarat fals doar parțial, atunci doar paginile false vor purta înscripția anulat. Aceste aspecte sunt realizate de către judecătorul delegat. Înscrisul declarat fals se păstrează la dosarul cauzei, dacă aceasta este cu putință. Dacă este necesar să se facă mențiune în scriptele unei instituții despre înscrisul fals, atunci se va trimite o copie de pe hotărâre acesteia. Dacă se constată existența unui interes legitim, instanța poate dispune eliberarea unei copii de pe înscris purtând mențiunea anulat sau dispune restituirea lui, dacă înscrisul este doar parțial falsificat.
Curtea Constituțională a României. Desfacerea contractelor individuale de muncă după data deschiderii procedurii insolvenței neconstituționale Curtea Constituțională a României. Desfacerea contractelor individuale de muncă după data deschiderii procedurii insolvenței neconstituționale Decizia nr. 64/2015 a Curții Constituționale a României a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 286 din 28 ap 29 aprilie 2015 Decizia nr. 64/2015 a Curții Constituționale a României a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 286 din 28 aprilie 2015. În motivarea deciziei, Curtea se arată următoarele: ”Cu privire la criticile de neconstituţionalitate formulate în legătură cu art. 86 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 85/2006, (…) Curtea reţine că dreptul la informarea şi consultarea angajaţilor în ipoteza concedierilor colective vizează orice procedură de concediere colectivă, indiferent de particularităţile domeniului în care aceasta intervine. Desigur, legiuitorul poate adecva modul de configurare a dreptului, cu respectarea principiului proporţionalităţii, în funcţie de particularităţile anterior menţionate, însă, este evident că nu poate nega acest drept. În speţă, Curtea reţine că legiuitorul prin modul în care a înţeles să reglementeze procedura concedierilor colective în ipoteza unei societăţi aflate în procedura insolvenţei a negat dreptul la informarea şi consultarea angajaţilor, ceea ce echivalează cu nesocotirea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Constituţie, astfel încât, prin ipoteză, nici nu mai trebuie analizată proporţionalitatea măsurii, textul legal criticat fiind neechivoc. În consecinţă, Curtea constată că dispoziţiile art. 86 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 85/2006 sunt neconstituţionale, fiind contrare art. 41 alin. (2) din Constituţie, astfel cum acesta este interpretat, în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituţie, prin prisma părţii I pct. 21 şi 29 din Carta socială europeană revizuită.”
Curtea Constituțională a României. Desfacerea contractelor individuale de muncă după data deschiderii procedurii insolvenței neconstituționale Curtea Constituțională a României. Desfacerea contractelor individuale de muncă după data deschiderii procedurii insolvenței neconstituționale Decizia nr. 64/2015 a Curții Constituționale a României a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 286 din 28 ap 29 aprilie 2015 Decizia nr. 64/2015 a Curții Constituționale a României a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 286 din 28 aprilie 2015. În motivarea deciziei, Curtea se arată următoarele: ”Cu privire la criticile de neconstituţionalitate formulate în legătură cu art. 86 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 85/2006, (…) Curtea reţine că dreptul la informarea şi consultarea angajaţilor în ipoteza concedierilor colective vizează orice procedură de concediere colectivă, indiferent de particularităţile domeniului în care aceasta intervine. Desigur, legiuitorul poate adecva modul de configurare a dreptului, cu respectarea principiului proporţionalităţii, în funcţie de particularităţile anterior menţionate, însă, este evident că nu poate nega acest drept. În speţă, Curtea reţine că legiuitorul prin modul în care a înţeles să reglementeze procedura concedierilor colective în ipoteza unei societăţi aflate în procedura insolvenţei a negat dreptul la informarea şi consultarea angajaţilor, ceea ce echivalează cu nesocotirea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Constituţie, astfel încât, prin ipoteză, nici nu mai trebuie analizată proporţionalitatea măsurii, textul legal criticat fiind neechivoc. În consecinţă, Curtea constată că dispoziţiile art. 86 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 85/2006 sunt neconstituţionale, fiind contrare art. 41 alin. (2) din Constituţie, astfel cum acesta este interpretat, în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituţie, prin prisma părţii I pct. 21 şi 29 din Carta socială europeană revizuită.”
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Penală Dezlegarea unor chestiuni de drept privind interpretarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor 13 februarie 2020 Potrivit minutei nr. 4, dosar nr. 3064/1/2019 pronunţată în şedinţa publică din data de 13 februarie 2020, ÎCCJ a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Secția a II-a penală, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „Dacă dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, republicată, pot fi interpretate ca reprezentând o cauză de micşorare a pedepsei, în sensul art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală” și stabilește că: “Dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, republicată, nu reprezintă o cauză de micșorare a pedepsei în sensul art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală.” Aceasta este obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) Cod procedură penală.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept În Materie Penală Dezlegarea unor chestiuni de drept privind interpretarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor 13 februarie 2020 Potrivit minutei nr. 4, dosar nr. 3064/1/2019 pronunţată în şedinţa publică din data de 13 februarie 2020, ÎCCJ a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Secția a II-a penală, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „Dacă dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, republicată, pot fi interpretate ca reprezentând o cauză de micşorare a pedepsei, în sensul art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală” și stabilește că: “Dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, republicată, nu reprezintă o cauză de micșorare a pedepsei în sensul art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală.” Aceasta este obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) Cod procedură penală.
