Modificarea procedurii privind înregistrarea în scopuri de TVA Potrivit noilor reglementări, dacă reprezentantul legal al persoanei impozabile se prezintă la organul fiscal competent, dar nu furnizează 31 iulie 2015 În M. Of. nr. 566 din data de 29 iulie 2015 a fost publicat Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1964/2015 pentru modificarea Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 17/2015 privind stabilirea criteriilor pentru condiţionarea înregistrării în scopuri de TVA. Potrivit noilor reglementări, dacă reprezentantul legal al persoanei impozabile se prezintă la organul fiscal competent, dar nu furnizează corect şi complet datele şi informaţiile solicitate şi nu clarifică intenţia şi capacitatea persoanei impozabile de a desfăşura activităţi economice care implică operaţiuni din sfera TVA, compartimentul cu atribuţii în evaluarea intenţiei şi a capacităţii de a desfăşura activităţi economice va proceda după cum urmează: respinge cererea de înregistrare în scopuri de TVA, întocmind un referat care cuprinde propunerea de respingere a înregistrării în scopuri de TVA, în cazul în care persoana impozabilă se află la prima cerere de înregistrare în scopuri de TVA şi/sau reprezentantul fiscal nu a fost/nu este subiect al unui raport juridic fiscal - direct sau prin intermediul societăţilor la care deţine calitatea de asociat şi/sau administrator transmite solicitarea de înregistrare în scopuri de TVA, în celelalte situaţii, împreună cu toată documentaţia care a stat la baza analizei, direcţiei regionale antifraudă fiscală care îşi desfăşoară activitatea în aria de competenţă teritorială a direcţiei generale regionale a finanţelor publice din care face parte organul fiscal competent. În urma verificărilor efectuate, direcţia regională antifraudă fiscală returnează organului fiscal competent solicitarea de înregistrare în scopuri de TVA şi documentaţia, însoţite de un referat care cuprinde propunerea de aprobare sau de respingere a înregistrării în scopuri de TVA. Referatul care cuprinde propunerea de aprobare sau de respingere a solicitării de înregistrare în scopuri de TVA, va conţine şi motivele de fapt şi de drept care stau la baza propunerii. În baza referatului, organul fiscal competent emite decizia prin care se aprobă sau, după caz, se respinge solicitarea de înregistrare în scopuri de TVA. Decizia de aprobare/respingere a înregistrării în scopuri de TVA se emite în termen de:   zi lucrătoare de la data depunerii documentaţiei complete, în cazurile prevăzute la art. 6 alin. (2) 3 zile lucrătoare de la data depunerii documentaţiei complete, în cazurile prevăzute la art. 7 alin. (2) lit. a) şi b) 5 zile lucrătoare de la data depunerii documentaţiei complete, în cazurile prevăzute la art. 8 alin. (3) şi (5) 30 de zile lucrătoare de la data depunerii documentaţiei complete, în cazurile prevăzute la art. 8 alin. (6) şi (7). Prin aceste modificări, se acordă posibilitatea respingerii cererii de înregistrare în scopuri de TVA de către personalul ANAF şi se extinde termenul de emitere a deciziei de aprobare/respingere a înregistrării în scopuri de TVA, în unele situații.

Modificarea procedurii privind înregistrarea în scopuri de TVA Potrivit noilor reglementări, dacă reprezentantul legal al persoanei impozabile se prezintă la organul fiscal competent, dar nu furnizează 31 iulie 2015 În M. Of. nr. 566 din data de 29 iulie 2015 a fost publicat Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1964/2015 pentru modificarea Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 17/2015 privind stabilirea criteriilor pentru condiţionarea înregistrării în scopuri de TVA. Potrivit noilor reglementări, dacă reprezentantul legal al persoanei impozabile se prezintă la organul fiscal competent, dar nu furnizează corect şi complet datele şi informaţiile solicitate şi nu clarifică intenţia şi capacitatea persoanei impozabile de a desfăşura activităţi economice care implică operaţiuni din sfera TVA, compartimentul cu atribuţii în evaluarea intenţiei şi a capacităţii de a desfăşura activităţi economice va proceda după cum urmează: respinge cererea de înregistrare în scopuri de TVA, întocmind un referat care cuprinde propunerea de respingere a înregistrării în scopuri de TVA, în cazul în care persoana impozabilă se află la prima cerere de înregistrare în scopuri de TVA şi/sau reprezentantul fiscal nu a fost/nu este subiect al unui raport juridic fiscal - direct sau prin intermediul societăţilor la care deţine calitatea de asociat şi/sau administrator transmite solicitarea de înregistrare în scopuri de TVA, în celelalte situaţii, împreună cu toată documentaţia care a stat la baza analizei, direcţiei regionale antifraudă fiscală care îşi desfăşoară activitatea în aria de competenţă teritorială a direcţiei generale regionale a finanţelor publice din care face parte organul fiscal competent. În urma verificărilor efectuate, direcţia regională antifraudă fiscală returnează organului fiscal competent solicitarea de înregistrare în scopuri de TVA şi documentaţia, însoţite de un referat care cuprinde propunerea de aprobare sau de respingere a înregistrării în scopuri de TVA. Referatul care cuprinde propunerea de aprobare sau de respingere a solicitării de înregistrare în scopuri de TVA, va conţine şi motivele de fapt şi de drept care stau la baza propunerii. În baza referatului, organul fiscal competent emite decizia prin care se aprobă sau, după caz, se respinge solicitarea de înregistrare în scopuri de TVA. Decizia de aprobare/respingere a înregistrării în scopuri de TVA se emite în termen de:   zi lucrătoare de la data depunerii documentaţiei complete, în cazurile prevăzute la art. 6 alin. (2) 3 zile lucrătoare de la data depunerii documentaţiei complete, în cazurile prevăzute la art. 7 alin. (2) lit. a) şi b) 5 zile lucrătoare de la data depunerii documentaţiei complete, în cazurile prevăzute la art. 8 alin. (3) şi (5) 30 de zile lucrătoare de la data depunerii documentaţiei complete, în cazurile prevăzute la art. 8 alin. (6) şi (7). Prin aceste modificări, se acordă posibilitatea respingerii cererii de înregistrare în scopuri de TVA de către personalul ANAF şi se extinde termenul de emitere a deciziei de aprobare/respingere a înregistrării în scopuri de TVA, în unele situații.

O zi lucrătoare liberă pe an pentru îngrijirea sănătăţii copilului În M. Of. nr. 542 din data de 21 iulie 2015 au fost publicate Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 91/2014 privind acordarea unei zil 22 iulie 2015 În M. Of. nr. 542 din data de 21 iulie 2015 au fost publicate Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 91/2014 privind acordarea unei zile lucrătoare libere pe an pentru îngrijirea sănătăţii copilului aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 576/2015 Potrivit Legii nr. 91/2014 și Hotărârii Guvernului nr. 576/2015, angajatorii sunt obligați să acorde părintilor, respectiv reprezentanților legali ai copilului, asigurați în cadrul sistemului asigurarilor sociale de stat, câte o zi lucrătoare liberă pe an pentru îngrijirea sănătății copilului, însă fără obligația de a plăti drepturile salariale aferente. Pentru familiile sau persoanele cu 2 copii se acordă tot o zi lucratoare liberă pe an, pentru îngrijirea sănătății copiilor, ca și în cazul unui singur copil. Pentru familiile sau persoanele cu 3 sau mai mulți copii se acordă două zile lucrătoare libere pe an, consecutive sau separate, după cum decide angajatorul.  În cazul în care niciunul dintre părinți, respectiv dintre reprezentanții legali ai copilului nu va solicita ziua lucrătoare liberă, aceasta nu se va reporta în anul viitor calendaristic. Ziua liberă se solicită în baza unei cereri depusă cu 15 zile înainte de vizita la medic și a unei declaraţii pe propria răspundere că în anul respectiv celălalt părinte sau reprezentant legal nu a solicitat ziua lucrătoare liberă şi nici nu o va solicita. În cazul mai multor cereri simultane din partea angajaților pentru acordarea zilei libere, care depasesc 5% din numărul total de angajați, angajatorul va programa, prin rotație, zilele libere, astfel încât să nu îi fie afectată activitatea. În cazul în care, în urma unor verificări efectuate de către angajator, se constată că ambii părinți au solicitat ziua liberă, va fi anulată posibilitatea ulterioară de a mai beneficia, vreodată de acest drept. Vizita la medic prevăzută poate fi efectuată în sistemul public de sănătate sau în sistemul privat. După efectuarea controlului medical, părintele sau reprezentantul legal al copilului are obligaţia de a prezenta medicului de familie al copilului documentele ce conţin rezultatul controlului medical. Acesta eliberează o adeverinţă, din care rezultă efectuarea controlului medical.  În situaţia în care ziua liberă a fost acordată în cursul anului şcolar, iar copilul frecventează o formă de învăţământ preuniversitar, medicul de familie va elibera şi o scutire medicală pentru copil. Părintele sau reprezentantul legal al copilului trebuie să depună la angajator adeverința eliberată de către medicul de familie fără perceperea de taxe, în termen de 5 zile lucrătoare de la data eliberării acesteia. Aceste reglementări se aplică atât angajatorilor publici, cât și celor privați, iar nerespectarea acestora constituie contravenție și se sancționează de către Inspecția Muncii cu amendă cuprinsă între 5000 și 1.500 lei.

O zi lucrătoare liberă pe an pentru îngrijirea sănătăţii copilului În M. Of. nr. 542 din data de 21 iulie 2015 au fost publicate Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 91/2014 privind acordarea unei zil 22 iulie 2015 În M. Of. nr. 542 din data de 21 iulie 2015 au fost publicate Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 91/2014 privind acordarea unei zile lucrătoare libere pe an pentru îngrijirea sănătăţii copilului aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 576/2015 Potrivit Legii nr. 91/2014 și Hotărârii Guvernului nr. 576/2015, angajatorii sunt obligați să acorde părintilor, respectiv reprezentanților legali ai copilului, asigurați în cadrul sistemului asigurarilor sociale de stat, câte o zi lucrătoare liberă pe an pentru îngrijirea sănătății copilului, însă fără obligația de a plăti drepturile salariale aferente. Pentru familiile sau persoanele cu 2 copii se acordă tot o zi lucratoare liberă pe an, pentru îngrijirea sănătății copiilor, ca și în cazul unui singur copil. Pentru familiile sau persoanele cu 3 sau mai mulți copii se acordă două zile lucrătoare libere pe an, consecutive sau separate, după cum decide angajatorul.  În cazul în care niciunul dintre părinți, respectiv dintre reprezentanții legali ai copilului nu va solicita ziua lucrătoare liberă, aceasta nu se va reporta în anul viitor calendaristic. Ziua liberă se solicită în baza unei cereri depusă cu 15 zile înainte de vizita la medic și a unei declaraţii pe propria răspundere că în anul respectiv celălalt părinte sau reprezentant legal nu a solicitat ziua lucrătoare liberă şi nici nu o va solicita. În cazul mai multor cereri simultane din partea angajaților pentru acordarea zilei libere, care depasesc 5% din numărul total de angajați, angajatorul va programa, prin rotație, zilele libere, astfel încât să nu îi fie afectată activitatea. În cazul în care, în urma unor verificări efectuate de către angajator, se constată că ambii părinți au solicitat ziua liberă, va fi anulată posibilitatea ulterioară de a mai beneficia, vreodată de acest drept. Vizita la medic prevăzută poate fi efectuată în sistemul public de sănătate sau în sistemul privat. După efectuarea controlului medical, părintele sau reprezentantul legal al copilului are obligaţia de a prezenta medicului de familie al copilului documentele ce conţin rezultatul controlului medical. Acesta eliberează o adeverinţă, din care rezultă efectuarea controlului medical.  În situaţia în care ziua liberă a fost acordată în cursul anului şcolar, iar copilul frecventează o formă de învăţământ preuniversitar, medicul de familie va elibera şi o scutire medicală pentru copil. Părintele sau reprezentantul legal al copilului trebuie să depună la angajator adeverința eliberată de către medicul de familie fără perceperea de taxe, în termen de 5 zile lucrătoare de la data eliberării acesteia. Aceste reglementări se aplică atât angajatorilor publici, cât și celor privați, iar nerespectarea acestora constituie contravenție și se sancționează de către Inspecția Muncii cu amendă cuprinsă între 5000 și 1.500 lei.

Bowman c. Marea Britanie Situația de fapt: Phyllis Bowman, născută în 1926, domiciliază la Londra şi este secretara generală a Asociaţiei pentru protecţia copiilor încă nenăscuţi, organizaţie ce numără peste 50.000 de membri, adversari hotărâţi ai avortului şi ai experienţelor asupra embrionului uman. Organizaţia îşi propune să determine modificarea legislaţiei actuale a Angliei care autorizează avortul până la a 22-a săptămână de sarcină şi a experienţelor asupra embrionului până la a 14-a zi. În cursul lunii aprilie 1992, înainte de alegerile legislative, Ph. Bowman a distribuit în diverse circumscripţii ale ţării peste un milion şi jumătate de exemplare ale unui manifest prin care îndemna pe cetăţeni să nu aleagă pe candidaţii care au o atitudine contrară scopurilor organizaţiei. Pe o parte a afişului era o fotografie a unui copil la 10 săptămâni după concepţie, însoţită de o descriere a etapelor pe care le parcurge dezvoltarea fătului până la naştere. Pentru această faptă a fost trimisă în judecată în temeiul Legii din 1983 care incriminează fapta persoanei neautorizate care comunică cetăţenilor în perioada preelectorală informaţii de natură să influenţeze alegerea unui candidat. Ca urmare, a fost condamnată la amendă şi la plata cheltuielilor judiciare. Hotărârea Curții:   Hotărârea fiind definitivă, condamnata s-a adresat Comisiei europene, susţinând că a fost încălcată libertatea sa de exprimare garantată de art. 10 din Convenţie. Comisia europeană a decis că în speţă există o violare a art. 10 din Convenţie. Guvernul englez a susţinut că nu există o atare încălcare sau, oricum, restricţia este compatibilă cu o societate democratică în sensul art. 10 parag. 2 din Convenţie. Fiind sesizată Curtea Europeană, aceasta a analizat actele prezentate şi concluziile părţilor, constatând că în speţă există incontestabil o limitare a libertăţii reclamantei, restricţie prevăzută în art. 75 din Legea din 1983. Chestiunea care trebuie soluţionată este dacă o atare restricţie ar fi sau nu necesară în condiţiile unei societăţi democratice. După părerea Curţii Europene, art. 75 din legea menţionată conţine o restricţie absolută. împiedicând pe reclamantă să difuzeze informaţii de natură să influenţeze pe alegători în favoarea unui candidat care să se opună avortului și experimentelor pe embrion. Curtea nu a fost convinsă că în acest mod se asigură egalitatea între candidați, chiar prin limitarea cheltuielilor pe care un terţ le-ar putea face spre a influenţa pe alegători în favoarea alegerii unui candidat, dacă se ţine seama că nu există nici o restricţie pentru presă să favorizeze ori să contracareze alegerea unui candidat. Partidele politice şi partizanii lor pot face propagandă la nivel naţional sau regional în favoarea sau împotriva unui candidat. În aceste condiţii, dispoziţiile legii menţionate consacrând o restrângere a libertăţii de exprimare a cetăţenilor, constituie un mijloc disproporţionat de sever în raport cu scopul urmărit. Curtea Europeană a considerat că există o violare a art. 10 din Convenţie, obligând statul englez să achite reclamantei suma de 26.633 lire sterline drept cheltuieli de proces.

Bowman c. Marea Britanie Situația de fapt: Phyllis Bowman, născută în 1926, domiciliază la Londra şi este secretara generală a Asociaţiei pentru protecţia copiilor încă nenăscuţi, organizaţie ce numără peste 50.000 de membri, adversari hotărâţi ai avortului şi ai experienţelor asupra embrionului uman. Organizaţia îşi propune să determine modificarea legislaţiei actuale a Angliei care autorizează avortul până la a 22-a săptămână de sarcină şi a experienţelor asupra embrionului până la a 14-a zi. În cursul lunii aprilie 1992, înainte de alegerile legislative, Ph. Bowman a distribuit în diverse circumscripţii ale ţării peste un milion şi jumătate de exemplare ale unui manifest prin care îndemna pe cetăţeni să nu aleagă pe candidaţii care au o atitudine contrară scopurilor organizaţiei. Pe o parte a afişului era o fotografie a unui copil la 10 săptămâni după concepţie, însoţită de o descriere a etapelor pe care le parcurge dezvoltarea fătului până la naştere. Pentru această faptă a fost trimisă în judecată în temeiul Legii din 1983 care incriminează fapta persoanei neautorizate care comunică cetăţenilor în perioada preelectorală informaţii de natură să influenţeze alegerea unui candidat. Ca urmare, a fost condamnată la amendă şi la plata cheltuielilor judiciare. Hotărârea Curții:   Hotărârea fiind definitivă, condamnata s-a adresat Comisiei europene, susţinând că a fost încălcată libertatea sa de exprimare garantată de art. 10 din Convenţie. Comisia europeană a decis că în speţă există o violare a art. 10 din Convenţie. Guvernul englez a susţinut că nu există o atare încălcare sau, oricum, restricţia este compatibilă cu o societate democratică în sensul art. 10 parag. 2 din Convenţie. Fiind sesizată Curtea Europeană, aceasta a analizat actele prezentate şi concluziile părţilor, constatând că în speţă există incontestabil o limitare a libertăţii reclamantei, restricţie prevăzută în art. 75 din Legea din 1983. Chestiunea care trebuie soluţionată este dacă o atare restricţie ar fi sau nu necesară în condiţiile unei societăţi democratice. După părerea Curţii Europene, art. 75 din legea menţionată conţine o restricţie absolută. împiedicând pe reclamantă să difuzeze informaţii de natură să influenţeze pe alegători în favoarea unui candidat care să se opună avortului și experimentelor pe embrion. Curtea nu a fost convinsă că în acest mod se asigură egalitatea între candidați, chiar prin limitarea cheltuielilor pe care un terţ le-ar putea face spre a influenţa pe alegători în favoarea alegerii unui candidat, dacă se ţine seama că nu există nici o restricţie pentru presă să favorizeze ori să contracareze alegerea unui candidat. Partidele politice şi partizanii lor pot face propagandă la nivel naţional sau regional în favoarea sau împotriva unui candidat. În aceste condiţii, dispoziţiile legii menţionate consacrând o restrângere a libertăţii de exprimare a cetăţenilor, constituie un mijloc disproporţionat de sever în raport cu scopul urmărit. Curtea Europeană a considerat că există o violare a art. 10 din Convenţie, obligând statul englez să achite reclamantei suma de 26.633 lire sterline drept cheltuieli de proces.

Internarea medicală Se face prin trimiterea de către judecător a unei copii a dispozitivului hotărârii prin care s-a dispus internarea medicală şi a expertizei medico-legale Direcţiei Sanitare din judeţul unde locuieşte persoana avizată. După comunicarea, Direcţia Sanitară va desemna unitatea sanitară unde să se efectueze tratament medical având obligaţia de a realiza efectiv internarea medicală. În acest sens dacă persoana refuză internarea această măsura se va realiza cu sprijinul organelor de protecţie care au dreptul să pătrundă în orice loc unde persoana vizată se afla, fie că este locuinţa, fie că este sediul unei persoane juridice, chiar fără învoirea proprietarului locuinţei sau patronului. Dacă persoana nu este găsită, Direcţia de Sănătate Judeţeană va întocmi un proces-verbal şi va sesiza organele de poliţie, acestea dând-o în urmărire generală şi în consemn la punctele de frontieră. Un exemplar al procesului-verbal va fi trimis şi instanţei de executare. Dacă s-a efectuat internarea medicală, Direcţia Sanitară Judeţeană va încunoştiinţa despre aceasta instanţa de executare. În timpul internării medicale, unitatea sanitară unde se efectuează internarea va încunoştiinţa instanţa de executare, precum şi instanţa în a cărui rază se află dacă măsura mai este necesară sau nu, urmând ca instanţa investită să dispună. Judecătorul delegat de la instanţa de executare va comunica judecătoriei unde îşi află sediul unitatea sanitară, data la care s-a făcut internarea pentru a-l avea în supraveghere. După primirea comunicării, judecătorul delegat de la judecătoria din a cărei circumscripţie se află unitatea sanitară va verifica periodic, dar nu mai târziu de 12 luni dacă internarea medicală mai este sau nu necesară. Pentru aceasta va dispune efectuarea unui expertize medico-legale pentru a stabili starea de sănătate a persoanei vizate, iar după primirea acesteia va sesiza judecătoria unde se află unitatea sanitară cu propunerea de menţinere, înlocuire sau încetare a măsurii. Judecătoria, după ce a primit sesizarea poate asculta şi expertul care a întocmit expertiza medico-legală după care va da cuvântul procurorului, persoanelor avizate dacă aceasta este prezentă (prezenţa nu este obligatorie) şi a apărătorului ei a cărui prezenţă este obligatorie. Instanţa poate pronunţa fie să menţină internarea medical, fie să dispună încetarea acestei măsuri, fie să dispună înlocuirea ei cu obligarea la tratament medical. Încetarea măsurii sau executarea ei poate fi cerută şi de persoana supusă acestei măsuri sau chiar de procuror situaţie în care realizarea expertizei medico-legal se va dispune de către instanţa. Celelalte elemente privind instanţa de judecata şi procedura sunt identice cu cele precizate anterior.  O copie de pe hotărârea definitivă indiferent de soluţia pronunţată se comunică şi instanţei de executare. Dacă obligarea la tratament medical şi internarea medicală se dispun în mod provizoriu în cursul urmăririi penale sau al judecăţii punerea în executare a acestor măsuri se realizează de către judecătorul de drepturi şi libertăţi sau de instanţa de judecată care a luat această măsură.

Internarea medicală Se face prin trimiterea de către judecător a unei copii a dispozitivului hotărârii prin care s-a dispus internarea medicală şi a expertizei medico-legale Direcţiei Sanitare din judeţul unde locuieşte persoana avizată. După comunicarea, Direcţia Sanitară va desemna unitatea sanitară unde să se efectueze tratament medical având obligaţia de a realiza efectiv internarea medicală. În acest sens dacă persoana refuză internarea această măsura se va realiza cu sprijinul organelor de protecţie care au dreptul să pătrundă în orice loc unde persoana vizată se afla, fie că este locuinţa, fie că este sediul unei persoane juridice, chiar fără învoirea proprietarului locuinţei sau patronului. Dacă persoana nu este găsită, Direcţia de Sănătate Judeţeană va întocmi un proces-verbal şi va sesiza organele de poliţie, acestea dând-o în urmărire generală şi în consemn la punctele de frontieră. Un exemplar al procesului-verbal va fi trimis şi instanţei de executare. Dacă s-a efectuat internarea medicală, Direcţia Sanitară Judeţeană va încunoştiinţa despre aceasta instanţa de executare. În timpul internării medicale, unitatea sanitară unde se efectuează internarea va încunoştiinţa instanţa de executare, precum şi instanţa în a cărui rază se află dacă măsura mai este necesară sau nu, urmând ca instanţa investită să dispună. Judecătorul delegat de la instanţa de executare va comunica judecătoriei unde îşi află sediul unitatea sanitară, data la care s-a făcut internarea pentru a-l avea în supraveghere. După primirea comunicării, judecătorul delegat de la judecătoria din a cărei circumscripţie se află unitatea sanitară va verifica periodic, dar nu mai târziu de 12 luni dacă internarea medicală mai este sau nu necesară. Pentru aceasta va dispune efectuarea unui expertize medico-legale pentru a stabili starea de sănătate a persoanei vizate, iar după primirea acesteia va sesiza judecătoria unde se află unitatea sanitară cu propunerea de menţinere, înlocuire sau încetare a măsurii. Judecătoria, după ce a primit sesizarea poate asculta şi expertul care a întocmit expertiza medico-legală după care va da cuvântul procurorului, persoanelor avizate dacă aceasta este prezentă (prezenţa nu este obligatorie) şi a apărătorului ei a cărui prezenţă este obligatorie. Instanţa poate pronunţa fie să menţină internarea medical, fie să dispună încetarea acestei măsuri, fie să dispună înlocuirea ei cu obligarea la tratament medical. Încetarea măsurii sau executarea ei poate fi cerută şi de persoana supusă acestei măsuri sau chiar de procuror situaţie în care realizarea expertizei medico-legal se va dispune de către instanţa. Celelalte elemente privind instanţa de judecata şi procedura sunt identice cu cele precizate anterior.  O copie de pe hotărârea definitivă indiferent de soluţia pronunţată se comunică şi instanţei de executare. Dacă obligarea la tratament medical şi internarea medicală se dispun în mod provizoriu în cursul urmăririi penale sau al judecăţii punerea în executare a acestor măsuri se realizează de către judecătorul de drepturi şi libertăţi sau de instanţa de judecată care a luat această măsură.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului "Council of Europe Credits" Curtea Europeană a Drepturilor Omului a fost înfiinţată prin Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, elaborată sub auspiciile Consiliului Europei. Curtea a fost creată ca jurisdicţie unică şi obligatorie a Convenţiei. Odată învestită, Curtea se bucură de plenitudine de jurisdicţie şi poate examina toate problemele de fapt şi de drept puse de soluţionarea unei cauze. Ea este un tribunal internaţional care are sediul la Strasbourg. Judecătorii îşi exercită funcţia cu titlu individual şi nu reprezintă nici un stat. Pentru tratarea plângerilor, Curtea este asistată de o grefă compusă în special din jurişti care provin din toate statele membre (numiţi şi „referenţi juridici”). Aceştia, complet independenţi de ţara lor de origine, nu reprezintă nici reclamanţii, nici statele. Curtea aplică prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Verificarea respectării de către state a drepturilor şi garanţiilor prevăzute de Convenţie reprezintă misiunea Curţii. In acest sens, aceasta trebuie sesizată printr-o plângere (denumită „cerere”) introdusă de persoane sau, uneori, de state. În cazul în care Curtea constată o încălcare a unuia sau a mai multor drepturi şi garanţii de către un stat membru, aceasta emite o hotărâre. Hotărârea este obligatorie, ţara în cauză fiind obligată să o execute. Curtea nu acţionează ca instanţă de apel faţă de instanţele naţionale. Ea nu rejudecă cauzele şi nu are competenţa de a anula, modifica sau revizui sentinţele acestora. Curtea nu intervine în mod direct în favoarea reclamantului pe lângă autorităţile de care acesta se plânge. Datorită afluxului masiv de cereri individuale, eficacitatea sistemului Convenţiei şi, ca urmare, însăşi credibilitatea şi autoritatea Curţii sunt grav ameninţate. În 2014, Curtea a examinat 7.223 cererile referitoare la România, dintre care 7.096 au fost declarate inadmisibile sau radiate. Aceasta a emis 87 hotărâri (în ceea ce privește 127 de cereri), din care 74 au cel puțin o încălcare a Convenției Europene a Drepturilor Omului. În literatura juridică română consacrată Convenţiei a fost utilizat atât termenul de „cereri”, cât şi acela de „plângeri” adresate Curţii. Scrisorile prin care Curtea este sesizată sunt recepționate de Biroul central al Curții, care primește în medie 1500 scrisori zilnic. Din cauza acestui volum mare de corespondență, Curtea nu va putea confirma imediat primirea cererii. Curtea va contacta reclamantul dacă informații suplimentare vor fi necesare. Biroul central triază corespondența, apoi o trimite diviziei juridice competente, mai precis diviziei responsabile pentru statul împotriva căruia este îndreptată cererea.  Curtea nu poate răspunde tuturor solicitărilor de informații care îi sunt adresate în privința stadiului procedurii în cauzele care se află pe rol. Procedura în fața Curții fiind scrisă, reclamantul va fi contactat de Curte în scris pentru orice solicitare de informații suplimentare sau la diferite etape ale procedurii. Anumite informații pot fi găsite și pe site-ul internet al Curții (de exemplu, informații privind comunicarea către Guvern a cauzei, întrebările adresate părților, deciziile cu privire la admisibilitate etc.)

Curtea Europeană a Drepturilor Omului "Council of Europe Credits" Curtea Europeană a Drepturilor Omului a fost înfiinţată prin Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, elaborată sub auspiciile Consiliului Europei. Curtea a fost creată ca jurisdicţie unică şi obligatorie a Convenţiei. Odată învestită, Curtea se bucură de plenitudine de jurisdicţie şi poate examina toate problemele de fapt şi de drept puse de soluţionarea unei cauze. Ea este un tribunal internaţional care are sediul la Strasbourg. Judecătorii îşi exercită funcţia cu titlu individual şi nu reprezintă nici un stat. Pentru tratarea plângerilor, Curtea este asistată de o grefă compusă în special din jurişti care provin din toate statele membre (numiţi şi „referenţi juridici”). Aceştia, complet independenţi de ţara lor de origine, nu reprezintă nici reclamanţii, nici statele. Curtea aplică prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Verificarea respectării de către state a drepturilor şi garanţiilor prevăzute de Convenţie reprezintă misiunea Curţii. In acest sens, aceasta trebuie sesizată printr-o plângere (denumită „cerere”) introdusă de persoane sau, uneori, de state. În cazul în care Curtea constată o încălcare a unuia sau a mai multor drepturi şi garanţii de către un stat membru, aceasta emite o hotărâre. Hotărârea este obligatorie, ţara în cauză fiind obligată să o execute. Curtea nu acţionează ca instanţă de apel faţă de instanţele naţionale. Ea nu rejudecă cauzele şi nu are competenţa de a anula, modifica sau revizui sentinţele acestora. Curtea nu intervine în mod direct în favoarea reclamantului pe lângă autorităţile de care acesta se plânge. Datorită afluxului masiv de cereri individuale, eficacitatea sistemului Convenţiei şi, ca urmare, însăşi credibilitatea şi autoritatea Curţii sunt grav ameninţate. În 2014, Curtea a examinat 7.223 cererile referitoare la România, dintre care 7.096 au fost declarate inadmisibile sau radiate. Aceasta a emis 87 hotărâri (în ceea ce privește 127 de cereri), din care 74 au cel puțin o încălcare a Convenției Europene a Drepturilor Omului. În literatura juridică română consacrată Convenţiei a fost utilizat atât termenul de „cereri”, cât şi acela de „plângeri” adresate Curţii. Scrisorile prin care Curtea este sesizată sunt recepționate de Biroul central al Curții, care primește în medie 1500 scrisori zilnic. Din cauza acestui volum mare de corespondență, Curtea nu va putea confirma imediat primirea cererii. Curtea va contacta reclamantul dacă informații suplimentare vor fi necesare. Biroul central triază corespondența, apoi o trimite diviziei juridice competente, mai precis diviziei responsabile pentru statul împotriva căruia este îndreptată cererea.  Curtea nu poate răspunde tuturor solicitărilor de informații care îi sunt adresate în privința stadiului procedurii în cauzele care se află pe rol. Procedura în fața Curții fiind scrisă, reclamantul va fi contactat de Curte în scris pentru orice solicitare de informații suplimentare sau la diferite etape ale procedurii. Anumite informații pot fi găsite și pe site-ul internet al Curții (de exemplu, informații privind comunicarea către Guvern a cauzei, întrebările adresate părților, deciziile cu privire la admisibilitate etc.)