Bunuri inalienabile Bunurile inalienabile nu pot forma obiectul urmăririi silite, deoarece insesizabilitatea este o consecinţă necesară a inalienabilităţii. Ceea ce nu se poate înstrăina de bunăvoie nu se poate înstrăina nici silit. Bunurile ce formează obiect al dreptului de proprietate publică al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale sunt inalienabile şi insesizabile. Categoriile de bunuri inalienabile care fac obiectul proprietăţii private sunt foarte reduse. Nu pot fi înstrăinate şi nici urmărite dreptul de uz şi dreptul de abitaţie datorită caracterului lor strict personal ceea ce face ca ele să nu poată fi exercitate de alte persoane decât titularul în favoarea căruia au fost instituite. Unele bunuri inalienabile temporar, fiind şi insesizabile pe durata respectivă. Bunurile inalienabile sau insesizabile nu pot fi ipotecate. Sunt asemenea bunuri: locuinţele construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat cumpărate cu credit, care nu pot fi înstrăinate, până la achitarea integrală a preţului, decât cu autorizarea prealabilă a unităţii vânzătoare imobilele cu destinaţie locativă sau cu altă destinaţie decât cea locativă dobândite, amenajate, viabilizate, reabilitate, consolidate sau extinse cu credit ipotecar, care pot fi înstrăinate, până la rambursarea integrală a creditului ipotecar, numai cu acordul prealabil scris al creditorului ipotecar, sub sancţiunea nulităţii absolute. Aceste dispoziţii sunt aplicabile şi contractelor încheiate cu consumatori persoane fizice. În cazurile în care, bunurile respective nu pot fi înstrăinate decât cu autorizare prealabilă, dacă se obţine această autorizare, bunurile pot forma obiectul executării silite.
Bunuri inalienabile Bunurile inalienabile nu pot forma obiectul urmăririi silite, deoarece insesizabilitatea este o consecinţă necesară a inalienabilităţii. Ceea ce nu se poate înstrăina de bunăvoie nu se poate înstrăina nici silit. Bunurile ce formează obiect al dreptului de proprietate publică al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale sunt inalienabile şi insesizabile. Categoriile de bunuri inalienabile care fac obiectul proprietăţii private sunt foarte reduse. Nu pot fi înstrăinate şi nici urmărite dreptul de uz şi dreptul de abitaţie datorită caracterului lor strict personal ceea ce face ca ele să nu poată fi exercitate de alte persoane decât titularul în favoarea căruia au fost instituite. Unele bunuri inalienabile temporar, fiind şi insesizabile pe durata respectivă. Bunurile inalienabile sau insesizabile nu pot fi ipotecate. Sunt asemenea bunuri: locuinţele construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat cumpărate cu credit, care nu pot fi înstrăinate, până la achitarea integrală a preţului, decât cu autorizarea prealabilă a unităţii vânzătoare imobilele cu destinaţie locativă sau cu altă destinaţie decât cea locativă dobândite, amenajate, viabilizate, reabilitate, consolidate sau extinse cu credit ipotecar, care pot fi înstrăinate, până la rambursarea integrală a creditului ipotecar, numai cu acordul prealabil scris al creditorului ipotecar, sub sancţiunea nulităţii absolute. Aceste dispoziţii sunt aplicabile şi contractelor încheiate cu consumatori persoane fizice. În cazurile în care, bunurile respective nu pot fi înstrăinate decât cu autorizare prealabilă, dacă se obţine această autorizare, bunurile pot forma obiectul executării silite.
Suspendarea cursului prescripţiei Suspendarea prescripţiei constă în oprirea temporară a curgerii ei, pe timpul cât durează cauza suspendării. Când această cauză dispare, prescripţia îşi reia cursul, socotindu-se şi timpul scurs înainte de suspendare. Prescripţia nu se suspendă pe timpul cât executarea silită este suspendată la cererea creditorului urmăritor. Cauzele de suspendare a cursului prescripţiei sunt: în cazurile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripţie a dreptului de a obţine obligarea pârâtului pe timpul cât suspendarea executării silite este prevăzută de lege ori a fost stabilită de instanţă sau de alt organ jurisdicţional competent cât timp debitorul nu are bunuri urmăribile sau care nu au putut fi valorificate ori îşi sustrage veniturile şi bunurile de la urmărire în alte cazuri prevăzute de lege. În cazul obligaţiilor solidare şi indivizibile, suspendarea prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită produce efecte şi faţă de ceilalţi codebitori, respectiv creditori. Suspendarea prescripţiei faţă de debitorul principal ori faţă de fideiusor produce efecte în privinţa amândurora. În cazul executării creanţelor fiscale termenul de prescripţie se suspendă: în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune în cazurile şi în condiţiile în care suspendarea executării este prevăzută de lege ori a fost dispusă de instanţa judecătorească sau de alt organ competent pe perioada valabilităţii înlesnirii acordate potrivit legii cât timp debitorul îşi sustrage veniturile şi bunurile de la executarea silită în alte cazuri prevăzute de lege.
Suspendarea cursului prescripţiei Suspendarea prescripţiei constă în oprirea temporară a curgerii ei, pe timpul cât durează cauza suspendării. Când această cauză dispare, prescripţia îşi reia cursul, socotindu-se şi timpul scurs înainte de suspendare. Prescripţia nu se suspendă pe timpul cât executarea silită este suspendată la cererea creditorului urmăritor. Cauzele de suspendare a cursului prescripţiei sunt: în cazurile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripţie a dreptului de a obţine obligarea pârâtului pe timpul cât suspendarea executării silite este prevăzută de lege ori a fost stabilită de instanţă sau de alt organ jurisdicţional competent cât timp debitorul nu are bunuri urmăribile sau care nu au putut fi valorificate ori îşi sustrage veniturile şi bunurile de la urmărire în alte cazuri prevăzute de lege. În cazul obligaţiilor solidare şi indivizibile, suspendarea prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită produce efecte şi faţă de ceilalţi codebitori, respectiv creditori. Suspendarea prescripţiei faţă de debitorul principal ori faţă de fideiusor produce efecte în privinţa amândurora. În cazul executării creanţelor fiscale termenul de prescripţie se suspendă: în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune în cazurile şi în condiţiile în care suspendarea executării este prevăzută de lege ori a fost dispusă de instanţa judecătorească sau de alt organ competent pe perioada valabilităţii înlesnirii acordate potrivit legii cât timp debitorul îşi sustrage veniturile şi bunurile de la executarea silită în alte cazuri prevăzute de lege.
Despăgubirea Pentru prejudiciul încercat de consumator prin achiziţionarea de produse şi servicii cu deficienţe, consumatorul poate fi descpăgubit. Remedierea, înlocuirea sau restituirea plăţilor făcute de consumator, nu lichidează prejudiciul încercat de către acesta. Consumatorul poate fi păgubit datorită deficienţelor, nu numai prin lipsirea de folosinţa normală a produsului sau a serviciului, potrivit destinaţiei şi caracteristicilor care i-au decis achiziţia, ci şi prin alte consecinţe negative, prin alte pierderi, cum sunt cele privind integritatea sănătăţii şi corporală, viaţa şi nu numai. Solidaritatea răspunderii mai multor profesionişti implicaţi este o confirmare a regulii răspunderii civile delictuale de drept comun. Dacă profesionistul nu reacţionează pozitiv la reclamaţia de calitate şi la cererea de reparaţie sau dacă eventualul proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nu este util sau îndestulător pentru executarea silită a profesionistului responsabil, consumatorul va trebui să-şi asigure reparaţia printr-o acţiune în justiţie. Dreptul la această acţiune este prescriptibil în 3 ani de la data cunoaşterii pagubei sau de la data prezumată, după circumstanţe, a cunoaşterii pagubei, a defectului şi a identităţii agentului economic responsabil. Dreptul la reparaţie este supus şi unui termen general de decădere de 10 ani de la data punerii în circulaţie a produsului, înăuntrul căruia trebuie să se fi produs paguba şi să se fi exercitat acţiunea. Este remarcabil că acest termen de decădere funcţionează numai pentru produse, întrucât, natural, în cazul serviciilor, execuţia şi efectele neconformităţii se resimt instantaneu pe timpul în care se beneficiază de ele.
Despăgubirea Pentru prejudiciul încercat de consumator prin achiziţionarea de produse şi servicii cu deficienţe, consumatorul poate fi descpăgubit. Remedierea, înlocuirea sau restituirea plăţilor făcute de consumator, nu lichidează prejudiciul încercat de către acesta. Consumatorul poate fi păgubit datorită deficienţelor, nu numai prin lipsirea de folosinţa normală a produsului sau a serviciului, potrivit destinaţiei şi caracteristicilor care i-au decis achiziţia, ci şi prin alte consecinţe negative, prin alte pierderi, cum sunt cele privind integritatea sănătăţii şi corporală, viaţa şi nu numai. Solidaritatea răspunderii mai multor profesionişti implicaţi este o confirmare a regulii răspunderii civile delictuale de drept comun. Dacă profesionistul nu reacţionează pozitiv la reclamaţia de calitate şi la cererea de reparaţie sau dacă eventualul proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nu este util sau îndestulător pentru executarea silită a profesionistului responsabil, consumatorul va trebui să-şi asigure reparaţia printr-o acţiune în justiţie. Dreptul la această acţiune este prescriptibil în 3 ani de la data cunoaşterii pagubei sau de la data prezumată, după circumstanţe, a cunoaşterii pagubei, a defectului şi a identităţii agentului economic responsabil. Dreptul la reparaţie este supus şi unui termen general de decădere de 10 ani de la data punerii în circulaţie a produsului, înăuntrul căruia trebuie să se fi produs paguba şi să se fi exercitat acţiunea. Este remarcabil că acest termen de decădere funcţionează numai pentru produse, întrucât, natural, în cazul serviciilor, execuţia şi efectele neconformităţii se resimt instantaneu pe timpul în care se beneficiază de ele.
Termenul de prescripţie Dreptul de a obţine executarea silită se prescrie în termen de 3 ani. Acesta se aplică în cazul executării silite a titlurilor executorii, indiferent dacă acestea se referă la drepturi patrimoniale sau nepatrimoniale. În cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale imobiliare, cât şl în cea a drepturilor reale mobiliare, termenul de prescripţie este de 10 ani. Termenele speciale de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită sunt aplicabile în cazul unor drepturi patrimoniale, cum ar fi: termenul de prescripţie de 5 ani aplicabil creanţelor fiscale, inclusiv celor provenite din amenzi contravenţionale termenul de prescripţie de 7 ani aplicabil în cazul executării creanţelor preluate de Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului.
Termenul de prescripţie Dreptul de a obţine executarea silită se prescrie în termen de 3 ani. Acesta se aplică în cazul executării silite a titlurilor executorii, indiferent dacă acestea se referă la drepturi patrimoniale sau nepatrimoniale. În cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale imobiliare, cât şl în cea a drepturilor reale mobiliare, termenul de prescripţie este de 10 ani. Termenele speciale de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită sunt aplicabile în cazul unor drepturi patrimoniale, cum ar fi: termenul de prescripţie de 5 ani aplicabil creanţelor fiscale, inclusiv celor provenite din amenzi contravenţionale termenul de prescripţie de 7 ani aplicabil în cazul executării creanţelor preluate de Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept în Materie Civilă Dreptul administratorului judiciar/ lichidatorului judiciar de a verifica creanţele bugetare izvorâte dintr-un titlu executoriu contestat în termen legal 19 aprilie 2016 Potrivit minutei nr. 11, în dosarul nr. 334/1/2016 pronunţată în şedinţa publică din data de 18 aprilie 2016, ÎCCJ a stabilit că: “În interpretarea dispoziţiilor art. 105 alin. 1 şi 2 şi art. 106 din Legea nr. 85/2014, administratorul/lichidatorul judiciar nu are atribuţia de a verifica pe fond creanţele bugetare constatate prin titluri executorii, contestate în termenul legal în faţa instanţei specializate. ” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept în Materie Civilă Dreptul administratorului judiciar/ lichidatorului judiciar de a verifica creanţele bugetare izvorâte dintr-un titlu executoriu contestat în termen legal 19 aprilie 2016 Potrivit minutei nr. 11, în dosarul nr. 334/1/2016 pronunţată în şedinţa publică din data de 18 aprilie 2016, ÎCCJ a stabilit că: “În interpretarea dispoziţiilor art. 105 alin. 1 şi 2 şi art. 106 din Legea nr. 85/2014, administratorul/lichidatorul judiciar nu are atribuţia de a verifica pe fond creanţele bugetare constatate prin titluri executorii, contestate în termenul legal în faţa instanţei specializate. ” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.
