Acţiunea în rezoluţiunea concordatului preventiv În situaţia în care se constată încălcarea gravă de către debitor a obligaţiilor asumate prin concordatul preventiv, adunarea creditorilor concordatari poate hotărî introducerea acţiunii în rezoluţiune a concordatului preventiv. Asupra acestui aspect adunarea poate delibera chiar dacă nu a fost înscris pe ordinea de zi. De asemenea, poate introduce această acţiune, în aceleaşi condiţii, creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor acceptate şi necontestate. Reprezintă încălcare gravă a obligaţiilor asumate de debitor prin concordatul preventiv acţiuni precum: favorizarea unuia sau a mai multor creditori în dauna celorlalţi, ascunderea sau înstrăinarea de active în perioada concordatului preventiv, efectuarea de plăţi fără contraprestaţie sau în condiţii ruinătoare. Dacă adunarea creditorilor concordatari a decis introducerea acţiunii în rezoluţiune, procedura concordatului preventiv se suspendă de drept. Prin hotărârea de admitere a acţiunii în rezoluţiune, judecătorul-sindic acordă creditorilor daune-interese, potrivit dreptului comun.
Acţiunea în rezoluţiunea concordatului preventiv În situaţia în care se constată încălcarea gravă de către debitor a obligaţiilor asumate prin concordatul preventiv, adunarea creditorilor concordatari poate hotărî introducerea acţiunii în rezoluţiune a concordatului preventiv. Asupra acestui aspect adunarea poate delibera chiar dacă nu a fost înscris pe ordinea de zi. De asemenea, poate introduce această acţiune, în aceleaşi condiţii, creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor acceptate şi necontestate. Reprezintă încălcare gravă a obligaţiilor asumate de debitor prin concordatul preventiv acţiuni precum: favorizarea unuia sau a mai multor creditori în dauna celorlalţi, ascunderea sau înstrăinarea de active în perioada concordatului preventiv, efectuarea de plăţi fără contraprestaţie sau în condiţii ruinătoare. Dacă adunarea creditorilor concordatari a decis introducerea acţiunii în rezoluţiune, procedura concordatului preventiv se suspendă de drept. Prin hotărârea de admitere a acţiunii în rezoluţiune, judecătorul-sindic acordă creditorilor daune-interese, potrivit dreptului comun.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept în Materie Civilă Acordarea tichetelor de masă personalului încadrat în unităţile sanitare publice 28 martie 2016 Potrivit minutei nr. 5, în dosarul nr. 4296/1/2015 pronunţată în şedinţa publică din data de 28 martie 2016, ÎCCJ a stabilit că: “În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 23 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractual din unităţile sanitare publice din sectorul sanitar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 125/2005, cu modificările şi completările ulterioare, alocaţia individuală de hrană sub forma tichetelor de masă pentru personalul încadrat în unităţile sanitare publice finanţate din venituri proprii realizate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate reprezintă un drept, iar nu o vocaţie.” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.
Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul Pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept în Materie Civilă Acordarea tichetelor de masă personalului încadrat în unităţile sanitare publice 28 martie 2016 Potrivit minutei nr. 5, în dosarul nr. 4296/1/2015 pronunţată în şedinţa publică din data de 28 martie 2016, ÎCCJ a stabilit că: “În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 23 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractual din unităţile sanitare publice din sectorul sanitar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 125/2005, cu modificările şi completările ulterioare, alocaţia individuală de hrană sub forma tichetelor de masă pentru personalul încadrat în unităţile sanitare publice finanţate din venituri proprii realizate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate reprezintă un drept, iar nu o vocaţie.” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.
Principii generale Respectarea regulilor privind protecţia consumatorului înseamnă: accesul neîngrădit, neconstrâns în vreun fel la produse şi servicii al consumatorilor informarea completă şi corectă a consumatorilor asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor oferite pieţei, astfel încât decizia privind achiziţia să fie rezultatul determinării cât mai exacte a compatibilităţii produsului sau a serviciului cu nevoile, afinitatea şi disponibilităţile consumatorului anihilarea practicilor abuzive la încheierea, conceperea şi executarea contractului, care expun pe consumator la discreţia agentului economic recunoaşterea dreptului consumatorului la denunţarea unilaterală a unor contracte făcute în împrejurări şi condiţii considerate provizorii sau improprii pentru o apreciere matură asupra achiziţiei recunoaşterea dreptului la reparaţia pagubelor încercate de către consumator datorită neconformităţii produsului cu caracteristicile enunţate de producători şi de distribuitori, defectelor de calitate şi periculozităţii produselor sau serviciilor pentru viaţa, sănătatea şi securitatea consumatorului asigurarea participării consumatorilor la fundamentarea şi luarea deciziilor care interesează această calitate a lor.
Principii generale Respectarea regulilor privind protecţia consumatorului înseamnă: accesul neîngrădit, neconstrâns în vreun fel la produse şi servicii al consumatorilor informarea completă şi corectă a consumatorilor asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor oferite pieţei, astfel încât decizia privind achiziţia să fie rezultatul determinării cât mai exacte a compatibilităţii produsului sau a serviciului cu nevoile, afinitatea şi disponibilităţile consumatorului anihilarea practicilor abuzive la încheierea, conceperea şi executarea contractului, care expun pe consumator la discreţia agentului economic recunoaşterea dreptului consumatorului la denunţarea unilaterală a unor contracte făcute în împrejurări şi condiţii considerate provizorii sau improprii pentru o apreciere matură asupra achiziţiei recunoaşterea dreptului la reparaţia pagubelor încercate de către consumator datorită neconformităţii produsului cu caracteristicile enunţate de producători şi de distribuitori, defectelor de calitate şi periculozităţii produselor sau serviciilor pentru viaţa, sănătatea şi securitatea consumatorului asigurarea participării consumatorilor la fundamentarea şi luarea deciziilor care interesează această calitate a lor.
Pauza de masă şi repausul zilnic În cazurile în care durata zilnică a timpului de muncă este mai mare de 6 ore, salariaţii au dreptul la pauză de masă şi la alte pauze, în condiţiile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern. Tinerii în vârstă de până la 18 ani beneficiază de o pauză de masă de cel puţin 30 de minute, în cazul în care durata zilnică a timpului de muncă este mai mare de 4 ore şi jumătate. Pauzele, cu excepţia dispoziţiilor contrare din contractul colectiv de muncă aplicabil şi din regulamentul intern, nu se vor include în durata zilnică normală a timpului de muncă. Salariaţii au dreptul între două zile de muncă la un repaus care nu poate fi mai mic de 12 ore consecutive. Prin excepţie, în cazul muncii în schimburi, acest repaus nu poate fi mai mic de 8 ore între schimburi.
Pauza de masă şi repausul zilnic În cazurile în care durata zilnică a timpului de muncă este mai mare de 6 ore, salariaţii au dreptul la pauză de masă şi la alte pauze, în condiţiile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern. Tinerii în vârstă de până la 18 ani beneficiază de o pauză de masă de cel puţin 30 de minute, în cazul în care durata zilnică a timpului de muncă este mai mare de 4 ore şi jumătate. Pauzele, cu excepţia dispoziţiilor contrare din contractul colectiv de muncă aplicabil şi din regulamentul intern, nu se vor include în durata zilnică normală a timpului de muncă. Salariaţii au dreptul între două zile de muncă la un repaus care nu poate fi mai mic de 12 ore consecutive. Prin excepţie, în cazul muncii în schimburi, acest repaus nu poate fi mai mic de 8 ore între schimburi.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie contencios administrativ și fiscal Potrivit minutei deciziei nr. 12, dosar nr. 479/1/2015 pronunțată în ședinţa publică din data de 25 mai 2015, ÎCCJ a stabilit că: 25 mai 2015 Potrivit minutei deciziei nr. 12, dosar nr. 479/1/2015 pronunțată în ședinţa publică din data de 25 mai 2015, ÎCCJ a stabilit că: “În condiţiile Legii administraţiei publice locale nr.215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, unitatea administrativ-teritorială, prin autoritatea sa executivă, respectiv primarul, nu are dreptul de a ataca în faţa instanţei de contencios administrativ hotărârile adoptate de autoritatea sa deliberativă, respectiv consiliul local sau, după caz, Consiliul General al Municipiului Bucureşti.” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie contencios administrativ și fiscal Potrivit minutei deciziei nr. 12, dosar nr. 479/1/2015 pronunțată în ședinţa publică din data de 25 mai 2015, ÎCCJ a stabilit că: 25 mai 2015 Potrivit minutei deciziei nr. 12, dosar nr. 479/1/2015 pronunțată în ședinţa publică din data de 25 mai 2015, ÎCCJ a stabilit că: “În condiţiile Legii administraţiei publice locale nr.215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, unitatea administrativ-teritorială, prin autoritatea sa executivă, respectiv primarul, nu are dreptul de a ataca în faţa instanţei de contencios administrativ hotărârile adoptate de autoritatea sa deliberativă, respectiv consiliul local sau, după caz, Consiliul General al Municipiului Bucureşti.” Aceasta este obligatorie potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.
